Realitate Cruda

Ganduri

2010-07-14T21:44:00.001+03:00

Ganduri amestecate intr-un nor de praf, zambet fals pictat intr-o realitate cruda, imagini pierdute in bataia vantului, un acelasi om,si totusi nou. Eu...

Au trecut nopti amare, si zile indulcite de soare, am crescut, pierzandu-ma in multimea banala, cu durere flamanda,ce-mi ardea sufletul incet,dar toate si-au avut rostul, si chiar daca atunci am spus, scris, facut lucruri pe care le-am regretat, azi nu mai gandesc asa. Am renovat ambalajul,putin mai matur, mai altfel in oglinda, si cladit interiorul de la temelie. In primul rand cu inima, i-am dat un impuls fulgerator, incat sa-si revina, sa se puna pe picioare, etapa ce s-a scurs in vreo 2 ani, chiar daca in tot acest timp s-au invartit persoane nesemnificative, dar, de la care am invatat si altceva, cum sa fac diferenta. E greu sa lasi in urma o amintire frumoasa, de care te simti legat ca intr-un pat cu catuse, iar cheia e pe noptiera, dar nu imposibil, vointa, si multa incredere in sine, nu exagerat, ca schimbam scenariul, dar cand se trece in uitare, apare si sclipirea de moment care iti deschide ochii,fraier am fost!

Am trecut la pereti, imi plac culorile, sa observ,analizez si sa cunosc oameni noi, de care sa ma leg, sau doar un pasager spre tinuturi noi, si nu cu sensul de a profita. Invat, inca invat sa ma cunosc, si sa vad ce pot, fara a incerca sa fiu placut de toti, ci doar de mine. O alta mentalitate, mai deschisa, cu vedere larga, si fara a fi dus de nas, de cuvinte marete, ce raman doar la acel stadiu, poate chiar gresita, avand de pierdut, dar, nici nu conteaza, deoarece azi totul e altfel.

Daca am plans pentru cineva?! Nu imi e rusine sa recunosc, din disperarea de a renunta la acel sentiment ce-mi acorda liniste si ma scotea din realitate, ceea ce mai tarziu am aflat ca se poate gasii si altfel, prin a face pace cu mine, si a fi indiferent cu restul,si 2 pentru ca simteam nevoia sa ma descarc,sa dau afara orice urma de durere, ce avea sa renasca iar si iar, pana cand ulterior am spus stop. Ne place drama, ce sa mai spunem, asa e omul, se agata cu disperare de fericire, fara a cauta si in alta parte,sub un alt sens. Am plans pentru a spune NU azi, cand e nevoie, sau maine, sau candva, undeva. Un Nu surazator de placut, ce acorda satisfactie, implinire si fericire, dar nu razbunare!

Finisarile inca sunt in faza de cladire, imprumut din realitatea curenta tot ce-mi trebuie, ce ma face mai puternic, mai bun, sau doar ce-mi place. Si imi plac multe, fugeam de un loc, unde speram sa nu ajung, dar acum sunt exact aici, iar dracul nu e asa rau, si soarele mi-a facut cu ochiul, mi-a acordat o noua sansa, spre linistea cautata. Am asezat scaunele, tablourile, am sters praful, am imbracat o noua tinuta, portocalie, si munca inobileaza,producand bani. Logic, sunt si insatisfactii, prea multe pentru a fi enumerate, dar...momentan imi place, si am amanat pasul spre viitorul meu, tocmai din frica de a ma cunoaste,si de a progresa. Dragostea e un peisaj anost, ce se loveste de furtuni, sigur din vina mea, si din gustul amar al femeilor cochete de care m-am lovit, un magnet, pentru NU STIU CE VREAU, il meritam, am adus aceasta placa cand nu puteam sa ofer mai mult,iar roata ... .

Am scris din durere, acum o fac din placere, stiu unde pot sa ajung, e abia inceputul drumului, spre cucerirea imposibilului, iar daca maine vreau sa vopsesc in roz, nu ma supar, si nici nu ma stresez, frica nu imi mai e, singuratatea nu mai doare, iar EU,

Ma tavalesc spre fericire!

Last words

2010-05-19T22:06:00.002+03:00

Never say never! O replica de retinut, oricand se pot arunca aceste cuvinte in nas, incat ramai mut, chiar uimit de nesimtirea ce isi arunca capcanele in jurul tau. Ai o parere subiectiva asupra realitatii, ce nu poate fi schimbata de cei din jur, oricat ar incerca, nu dai 2 bani pe acele pareri subiective si ele, ce incearca sa iti deschida senzorii perceptiei. Ideea ta, se modifica, doar la nivelul gandurilor tale, evoluezi, suferi si mergi mai departe, dar indiferenta ta, e mai dulce si gustoasa, cand impungi cu ea,doar pentru tine, pentru restul e un cutit , ce se infige adanc, ucigand sperante si vise.
Nesuferit si acru, rautate izvorata din ura si dezamagiri senine, zambetul se cladeste singur pe chipul tau, fara acel farmec aparte, realizezi ca nu a nevoie de cineva, pentru a-ti aduce fericirea, o poti cauta si singur, doar sa vrei! In lucruri simple, in sanatate, poate si in ziua de maine, ea exista acolo.
M-am lovit in ultimul timp, de idei bine fixate in realitate! Nimeni nu se schimba,ramane la fel, daca asa iti e dat! Sincer?! Ne agatam cu disperare de fraze plinde de sperante, incat nu vrem sa acceptam adevarul! Evoluam, crestem, ceea ce duce la o schimbare majora in comportament, aspect si gandire. Efect? Benefic as spune, din capitolul raul necesar, iar putini observa clipele.
Apoi, am mai invatat ceva! Femeile nu stiu sa-si accepte infrangerea!!! Vorba de o relatie, un job, o prietenie, sau un obiect vestimentar, intr-o secunda se transforma intr-un dracusor plin de adrenalina, scuipand si improscand cu foc. Mereu expun ultimul cuvant, daca nu il au, jale mare, si de preferat e sa taci, sa intorci spatele si sa pleci, scapi de circul ieftin. Ai dreptate? O sa mori cu ea in mana, daca vrea, iar tu esti pampalau, iar multi barbati asa sunt, cu o pasarica calda langa se aduce curcubeul, pana nu te lasi pagubas, nu scapi. Viteza 1, calm si reprosuri, viteza a 2, deja nervi si tipete, iar in treapta a 3 zboara lucruri spre tine, daca nu si bagajele la usa, iar tu, ca baiat destept, ori trantesti usa, si o lasi sa vina la tine, daca esti undeva in sufletul ei, si nu ai gresit, vine cu coada intre picioare, iar daca ai gresit si faci pe nesimtitul, chiar si atunci exista o posibilitate sa iti sune la usa, sau varianta a 2, isi ceri scuze, intrand in treapta de marsarier, si aduci lucrurile la o situatie de plutire, unde neuronii se relaxeaza cu un masaj in talpa.
Finaluri nefericite, pentru tine, sau ele, cu despartiri dureroase, nu stie sa spuna am gresit, orgolii, sau intentii ascunse, nu conteaza, tot tu esti vinovatul, femeia e neinteleasa, si mereu va ramane asa, e unul nu mai incerc de foarte mult timp sa le inteleg, ele vor doar sa fie iubite=)) inca o replica ce ti-o modeleaza. Ai dreptate doar 70 la suta, si nu e ca tine totul! Prea multa ipocrizie, le vezi cum se vaita, incat iti provoaca scarba! Misogin? Deloc, dar nu ma mai las dus de nas, si unele se chinuie sa cladeasca planuri marete, eu fiind spectator, dar si actor, observator fin de minciuni, desi uneori ma las dus de nas, pentru a testa siretenia inculpatei.
Acum stiu cateva persoane ce stramba din nas, la parcurgerea acestui text, si mi-ar arunca replici, nu ca m-ar interesa, dar ele se incadreaza potrivit in tiparul de mai sus. Sunt nesuferit daca spun: toate faceti la fel, cel putin o data pe saptamana?! Sa nu o mai lungim, esentialul a fost descris, si cu aceasta ocazie inchei,dar nu inainte de....
Ultimul articol al acestui blog, e timpul sa-l las in urma, si sa devina o istorie de 2 ani, never say never, poate fac cale intoarsa candva, dar pentru un timp, spun pas! Ajunge cu expunerile si parerile mele nebune, cu texte strivite de tristete si bucurie, cu ganduri ciudate si subiecte visatoare. Realitatea mea cruda, pentru care am fost acuzat, de ce nu e vesela, nu se prezinta si in viata de zi cu zi, cativa oameni nu au stiut sa faca diferenta, iar in spatele cuvintelor se afla un om, la fel ca voi, poate cu mai mult, sau mai putin talent, dar bucuros ca stie sa spere, sa sufere si mereu sa se ridice cand e jos. Am optimismul in sange, speranta in ziua de maine, si blogul la trecut! Va multumesc pentru click-urile zgomotoase,si pentru suportul acordat.

Gradinita, scoala, liceu, facultate, si ...viata!

2010-05-14T17:09:00.004+03:00

Intr-un singur cuvant EDUCATIE! Investim in ea de pe la 4 ani, limbi straine, matematica, si dezvoltam treptat, pana la analiza matematica si astronomie. Ani de munca, studiu intens, si nopti fara somn, primul test, examen, si uite asa, pe la 25 de ani esti satul de ele, incat iti e scarba! Rasfoim carti, golim stilouri, si mazgalim foi, cu un singur scop, ca mai tarziu, sa ajungem sus, un cineva aparte, care stie sa faca diferenta, si cultivam informatie aiurea, pentru ca viata nu se traieste prin carti si exemple,contactul e dur, si lung, iar atunci ne formam, ca oameni,desi basicul il primim pe bancile scolii! Multi spun sa faci asa, sa inveti, dar tot ca tine faci, nu ai nevoie e exemple triste, printre care nu te regasesti, iti calauzesti pasii cu grija si lipsa de responsabilitate, inca poti risca,distra si alege.

De la copilul dulce de ieri, ajungi o tentativa de adult, gata sa-si ia destinul in maini, si sa-l modeleze dupa oportunitati si bunul plac, dar cu intrebari o mie, si raspunsuri 0!

Am vreo 20 de ani de scolit, cu vreo 2 de gradinita, si un bagaj de cunostinte, cat de cat larg, desi nu-mi place sa citesc, si nu ma pasioneaza multe, gen literatura,si totusi scriu, dar nu pentru mult timp, si nu stiu cum sa ma bucur de micile realizari avute. Tocesti neuronii, ca apoi, sa nu iti gasesti de munca, sau sa fii refuzat la n interviuri, si sa muncesti undeva,unde nu iti place! E criza, auzim peste tot, si?! Sa nu judecam sistemul...

Nu am invatat pentru ca trebuie, ci doar pentru ca am vrut, nu impins de la spate, bagat pe usa, shi iesit pe geam de la invatat, si uneori ma intreb, unde e amuzamentul? Raman amintiri din scoala, liceu, facultate, dar cand ajungi la munca, se intrerupe joaca, si tampesti, cand iti pui intrebarea pentru ce atat efort?

Lungesc prea mult, dupa vreo 5 ani de facultatea, asta e baza, in a te forma pentru viitorul job, si inca unul de examene, bani, cursuri suplimentare, am ajuns sa spun gata! Am o functie, chiar mai multe, si degeaba le am! Nu e ceva ce imi place, nu are rost sa intram in detalii, dar e over! Concluzia?!

Timpul s-a scurs in clepsidra, eu am crescut, am invatat multe, nu doar de pe bancile scolii, si e timpul pentru o mica schimbare inevitabila, din omul de ieri, in responsabilul de maine. Nici eu nu ma cred, dar e timpul sa spun stop plangerilor, si motivelor stupide, si sa imi astern un viitor, in care sa stralucesc,sper, si sa-mi placa ceea ce voi asterne pe foaia vietii. Nu am stiut sa ma bucur de rezultatul unui examen luat, sau sa-mi impart fericirea cu cineva, au fost doar satisfactii trecatoare, pentru care unii alearga o viata sa le reuseasca, iar pentru mine nu au sens,doar ceva ce trebuia sa-si urmeze cursul.

Am terminat facultatea, dupa licenta, alone pe mircea, cu picaturi de apa din cer, putin mandru, si trist, pentru cei 5 ani ce au zburat, parca ieri ma cautam pe lista, de jos in sus, si sa ma gasesc admis,chiar in frunte, apoi brevetul magic, ce-mi acorda sansa sa fug pe mare, si sa renunt la tot, ceea ce nu se va intampla, cat inca gandesc normal, intr-o zi cu soare, si un drum cu troleul din centrul istoric spre casa. Nici fiori, poate doar o satisfactie zambitoare,si fara sarbatoare! Dar inca nu era totul gata, cursuri scumpe, pentru o diploma plastifiata, si o stampila, luata chiar azi! De azi ajunge, pentru o perioada, cu prezenta la cursuri, cu examene, si stres, de azi astept sa incep munca,nu depinde doar de mine, ci terte persoane, la fel ca si in cazul vostru, gata sa dau din coate, si sa invat altceva nou!

Pain inside

2010-05-13T18:18:00.006+03:00

Senzatiile si sentimentele ne definesc... Omul are momente de slabiciune, cand ne agatam cu disperare de amitiri si ne refugiem in locuri dragi, sau pur si simplu ne inchidem in noi! Liniste si zile amare, cand soarele rasare si apune doar de dragul de a ne anunta ca inca o zi a trecut. Si vor trece multe pana invatam sa facem diferenta.
Exista senzatia de atasare, de dragoste si durere, apoi concretizarea senzatiei in sentimente profunde, de la dezamagire pana la fericire, sunt drogurile invizibile oferite de societate, oameni, si-si lasa amprenta asupra noastra, uneori ireversibil. Ne rasfatam cu sentimente si ocolim senzatiile, de obicei, ultimele ne induc in eroare, si redau false idei si imagini, amagiri dulci de vara, si in loc de adevar, preferam o mica minciuna, ce ne cara pe aripile satisfactiei pentru o clipa scurta. Daca iti induci adevarul in minte, iti dai seama ca pierzi pentru moment tot ce te inconjoara, iar suferinta e doar la un pas, si asta clar nu vrei, neclaritatea e mai potrivita, desi, furtuna e un castig, cu urmari peste zile, luni, daca nu ani. Senzatiile si sentimentele produc minciuni ipocrite, si oameni falsi, o falie ce ne diferentiaza, intre oameni buni si rai, iar tu, eu si restul, mereu jonglam intre cele 2 bariere, pentru ca nu putem impaca pe toata lumea!
Durerea nu distruge, ci doar schimba, din omul fraier si naiv de ieri, devii gheata si o fiara ce-si cauta drumul spre succes, gata sa devoreze pe oricine ii sta in cale, lasandu-si coltii in acea persoana, transformand-o, gata pentru razboiul numit viata.
Senzatia nesuferita se acutizeaza in timp, devenind durere, se transforma in sentimente de repulsie fata de terte persoane, ura si sictir, incat cuvant nesimtit se pliaza potrivit starii actuale. Nu e o solutie sa suferi, dar e un rau necesar, ce-ti mareste orizontul si te invata sa crezi in tine, sa-ti dai seam ce doresti,sa vindeci cicatricile trecutului . Punct si de la capat, ne pierdem pe drumul lung, regasim speranta, si invatam sa zambim iar, sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara, dar si cu frica-n sange, important e sa credem in noi, iar cu timpul si in restul, nu intreaga planeta, exista egoisti, pesimisti, manipulatori, mincinosi, si multe altele de meserie, ce nu-ti vor binele.
Tratament? Medicul nu-ti poate scrie o reteta, prietenii iti pot da sfaturi, dar magia o ai in minte, in maini, si in privire. Trebuie sa alegi momentul, si sa te bucuri de ce ai, sa vrei mai mult de la tine, sa-ti depasesti conditia, si sa speri, desi nu-s toate la locul lor. Nimic nu va mai fi ca in copilarie, cand grija vietii nu exista, ci doar a protejarii jucariilor la moda. Avem tendina de a face ce trebuie pentru cei din jur, dar nu si pentru noi, pentru persoana ce isi joaca rolul, incercand sa schimbe in bine totul. Ne sacrificam, altruisti fiind, daca nu am fi catalogati egoisti, si nu asa trebuie sa fim, nu in totalitate!
Gresim!!! Mereu nu vom stii sa facem diferenta cum trebuie, uneori in fata persoanei iubite, daca nu a familiei, chiar a prietenilor, daca cand gresim voit impotriva persoanei noastre? De ce nu avem puterea sa ripostam, sa ne opunem, incat sa ne ridicam in picioare, mandrii? What is right? Niciodata nu vom stii, desi suntem plini de intrebari fara raspunsuri, dar am putea sa pretindem, prin experienta acumulata, ca am invatat ceva,iar cand gresim, reparam, cu scuze, flori, sau orice gest banal ce rapeste un zambet si o iertare. Trecem mai departe cu regrete, in cazul calculelor gresite, iar speranta iti va da o noua sansa, canva, undeva, si vei stii, poate, cum sa profiti de ea.
Simtim durerea, si ne bucuram de ea cu lacrimi amare, o hranim prin comportamentul nostru, si o alungam cand ne plictisim, sau intalnim ceva ce ne scoate din starea trista in care inotam. E rece si groaznica, mai ales cand iti infige ace in inima, si nu te astepti, ai prefera un genunchi julit, si o durere fizica, dar nu e sortit. Durerea e un chin rudimentar ce alunga curcubeul din casa ta,durerea e negrul din jur, dar si veninul din apa, si simplu nu dispera, in timp, se vindeca singura, dar trebuie sa vrei.
P.S
www.youtube.com/watch?v=TTTUlzwqCv0

Ramas bun

2010-05-09T18:59:00.003+03:00

2 cuvinte ce concluzioneaza o despartire,pe cale amiabila! E greu sa spui in fata persoanei cu care ai impartit patul pentru un timp mai scurt,sau indelungat, ca s-a terminat povestea voastra! A inceput fantastic, iar cu orele scurse farmecul s-a stins, incat azi ramane doar o amintire pentru tine, si simti ca te-ai saturat! Acelasi drum, cadru, si aceeasi persoana, nu te-ai plictisit, ar fi injust, dar uneori lucrurile curg, doar de dragul de a fi ceva concret, din nevoia de stabilitate, sau doar invatare, si niciunul nu are curaj pentru o schimbare!
Reprosuri, ganduri murdare, si stari pline de nervi, cearta continua, si sex de impacere! Pacat, nici ala nu mai e la fel...tu esti la fel, ea la fel, si nimic nou, tu, poate esti satul de noul pe care il oferi, si nimic primit. Ai vrea sa minti,e bine, ai vrea sa nu se termine, dar semnele de intrebare zac adanc in mintea obosita,iar locul tau se afla acum, pe alte meleaguri.
O stare de moment, amani inevitabilul, iar timpul trece, dar pana cand?! Ai vrea sa resuscitezi, dar parca in ochii ei,tu nu te mai regasesti, si stie si ea, dar refuza sa creada! E greu, mai ales pentru persoanele nehotarate, dar nu imposibil. Iti faci un scenariu in minte,cuvinte, si un plan de atac prin invaluire, iar cand bati la usa, sarutul urmeaza, dar din banal nu iese, iar sangele in vene clocoteste,iubito, trebuie sa vorbim.
Ore chinuitoare de lamurire, motive, cuvinte aruncate din durere, si chiar lacrimi de o parte, nu esti tu, sunt eu, renumita replica, dar nu tine, de ce sa nu recunosti, amandoi vinovati, nu mai merge! Ai pe altcineva?! Clar nu,desi in multe cazuri,exista si o terta necunoscuta, variabila de moment, dupa o relatie lunga, ai tendinta de a te arunca in primele brate ce-ti ofera caldura, nu esti invatat sa stai singur. Ai vrea sa vii cu un argument potrivit, la obiect, dar mereu se complica la fata locului, incat iti paleste zambetul.
Povestea ta, a voastra a inceput demult, intr-un timp cand totul era potrivit, cand te simteai in largul tau, si nu era nevoie de efort pentru relatie, ea, curgea de la sine, fara reprosuri, si nemultumiri, iar acum finalul e trist, esti plictisit si obosit, sa te mai cauti prin ochii ei, e timpul de ramas bun, inchide usa, si pleaca mai departe, nu te lasa induiosat de lacrimi disperate, de tipete de durere, si un chip cunoscut, dar totusi pierdut. Ciorba reincalzita, chiar nu are gust, nu mereu, mai exista si cazuri, cand,cu putin bors, o dregi, incat iti rasfata papilele gustative, dar in relatii,ceva consumat, asa ramane, mai aveti de invatat, poate, peste ani, invatand din greselile de azi, lucrurile vor avea o nuanta mai colorata,exact si pentru voi 2,dar nu si acum, acum tu incepi un nou capitol, plin de incertitudini culese.
Nu ma pricep la a spune ramas bun, sau mai bine spus, nu ma pricepeam, stiu si motivul! Nu stiam sa spun NU! Era mai simplu sa fiu facut nesimtit, acuzat, sau orice gand il avea domnisoara cu pricina, decat sa ies cu capul sus,si sa spun pas! Si totusi, ii era mai usor, mereu durerea trece mai repede, cand urasti persoana vinovata, dar cand lucrurile devin clare, iti dai seama ce nu mergea, si mai alungi din vorbele rele. Am inchis telefoane in nas, le-am si primit, am incetat sa mai dau un semn, sau am fost nesimtit, prin modul de ramas bun, lasat de inteles, iar azi, nicio fata nu-mi reproseaza nimic, doar modul de despartire!!! Crunt, crud, sau copilaresc. 3 c-uri ambigue, si pline de durere, sau indiferente pentru unele persoane, dar nimeni nu se simte bine, cand i se inmaneaza papucul, sau se ia cheia de la casa!

"Face down"

2010-05-07T19:22:00.004+03:00

Toti inteleg, dar niciunul nu stie cum e! Fiecare are un mod ciudat de a suferii, incat isi exprima starile altfel! Lacrimi, nebunie temporara, sau inchidere in sine, toate au un rol, desi la momentul acela nu suntem in stare sa elucidam misterul. Timpul trece, si cu atat neincrederea in fortele proprii exulta, o stare continua de nu am chef se instaleaza, iar un buton de delete nu exista, nu se pot arunca in van amintir dureroase, desi ar fi mai simplu asa!
Putere, dorinta, si speranta, 3 lucruri nepalpabile, ce sunt indispensabile in lupta cu lectiile vietii! Cand totul in jur e negru, nu ai putere sa te ridici dimineata din pat, o alta zi nociva, un stres ce-ti consuma energia, un gand ce-ti strica neuronii, solutia e in mainile tale. Pentru inceput ai putea sa nu te mai plangi, complaci si sa respiri aer curat de primavara, renunta la durere, pune-o in sertar, si las-o acolo, macar pana cand luna rasare, si revii in singuratate. Ia un pix si o foaie, si gandeste-te la ce ai vrut sa faci mereu, si nu ai facut, e o idee, si e cazul sa-ti pui in miscare toate dorintele, te vor face sa uiti, chiar daca pentru o clipa. O sa ai tendita sa te obosesti pana la epuizare, sa adormi repede, si orele curg mai usor asa, sau sa te minti singur, nu am nimic, te privesti in oglida, si vezi prin tine, iar imaginatia zboara in amintiri dulci de vara. Nu-s solutii, orice ai incerca, incat nu mai vrei nimic, totul nu mai prinde sens, culoare, dar intr-o zi banala, ai o sclipire de geniu, si asa nu se mai poate! Dorinta nu se pierde niciodata, ea se coace in liniste, pana cand speranta prinde aripi, iar tu te aflii pe spatele ei, si esti salvat! Ce prost am fost!!! Cat ai pierdut cu stari nasoale si lacrimi artificiale....
Nu e usor! O spun si eu din experienta, sa treci peste acrobatiile ivite in viata, dar din ele tragi concluzii si te formezi ca persoana, inveti sa faci diferenta si sa apreciezi ce ai , cand ai, chiar daca ti se maresc pretentiile si devii un alt om. Important e sa vrei, sa nu te agati de trecut sa-l gadili, si sa consumi drogul unei amintiri palite. De tine, depinde totul! Chiar si ziua de maine, indiferent de ploaia de afara, cu o umbrela ai rezolvat incidentul, apoi iti faci loc prin baltoci pline de noroi, si cu privirea inainte, altfel gusti succesul,chiar daca intarzie sa apara, intalnire iti da, doar sa te bucuri de moment.
Noroc? O probabilitatea ce nu trebuie luata in calcul, te joaca pe degete, incat superstitia se naste, lasa-ti lucrurile in propriile maini, si atunci vei detine controlul, la ceea ce depinde de tine, mai exista si un neprevazut cu asi sau dame sub maneca, dar conteaza mult cartile pe care le joci. Daca astepti sa-ti pice din cer, barba iti creste, daca nu si fire de par alb, incat se pune praful pe tine, ruginesti, iar regretele danseaza pe ritmuri vechi de mambo.
Nu le stiu pe toate, nu stiu solutii la multe mistere neelucidate, dar stiu sa ma bucur, de tot ce am, si ce nu am, sa zambesc din nimic, si sa ma zbat, chiar si cand imi e frig, si recomand sa nu disperi, ci doar sa crezi, in tine!

Have you fucked her yet?!

2010-05-05T14:40:00.003+03:00

Intr-un grup de prieteni, barbati fiind, mereu circula o vorba, cand cunosc o noua fata. Inculpatul, cel care e implicat direct in noua aventura ce se infiripa, tace melc, incearca sa descopere persoana de langa, are rabdare,o place, si gesturi ca la inceput! Iar cei din jur il sicaneaza...cu renumita intrebare! In primul rand din curiozitate, daca a mai adaugat inca una, la colectia de femei cucerite,ce si-au lasat parfumul prin patului lui, iar mai apoi, cu cat intarzie actul in sine, din rautate, tachinare, sau doar sa-i deschida ochii celui ce ia contact direct cu victima! Barbatii vorbesc despre sex?! Sa nu exageram, in afara de faptul ca i-am tras-o, sau ce buna e, mai mult nu intra in dezbatere, iar pentru unii 60 la suta sunt minciuni, pentru a fi genul armasar, pe cand femeile, daca le dai COSMO si cafea, pot despica firul in patru, despre dragoste, ele sunt mai sufletiste, macar de aparente, e rau pentru o fata sa faca sex, o denigreaza nu?!
Baiatul intalneste fata, ea se lasa greu, apare primul suc, ea, logic nici nu scoate portofelul sa plateasca, mai sunt si exceptii minunate, ca fapt divers, acest gest spune multe despre o femeie, de independenta ei, plus felul de a fi, comoda, si materialista! UN gentleman, nu lasa fata sa plateasca la prima intalnire, a 2, ori a 3, dar nu un an de zile nu credeti?! Dupa suc, ea joaca dur, nu mai raspunde la mesaje, in noaptea respectiva, desi baiatul e dragut, si ii face complimente, chiar impartaseste emotii de la prima intalnire! E bine sa dai din casa?! Ca baiat spun DA! O flatezi, si ii arati ca iti pasa! Primul pas,sa-i ajungi in pat! Chiar daca nu e genul tau, sau durul din tine nu te lasa, o sa ai ocazia sa intorci si tu spatele, sa-i arati cine e seful,dar nu acum!
Urmeaza a 2 intalnire, baiatul vrea mai mult, e dat prin regula, nu ca ea nu ar vrea, dar e o dama fina, se abtine, mana pe picior?! DAAAaaaa, conduce, si in loc sa tina mana pe schimbator, o pune pe piciorul fetei, ca un gest venit de la sine, daca i se da peste nas, isi cere scuze, a gresit tinta! Ea il lasa, ii da putin avant, incat el sa spere, da doar atat,de sarut nici vorba! Poate la a 5 intalnire, cand,ca baiat iti pui multe semne de intrebare, oare chiar vrea ceva de la mine ,sau ma duce cu zahareul pentru plimbare si suc?! Nu ca nu ai incredere in tine, stii ce poti, si cat duci, dar de fraier nu vrei sa fii luat! Oricum ti se rupe inca de ea, o poti ignora,dar parca nu are sens si fara mai mult?!
Fetele au scuze pentru TOT!!!Iar daca nu au, gasesc imediat, inventeaza, sau imaginatia lor e bogata in minciuni perverse, au un scop bine definit inca de cand cunosc persoana, si li se pare cat de cat draguta! Te vad ca un prieten la inceput, ies o data cu u, poate si a 2 oara, dar nu vreau nimic mai mult, ne limitam aici nu?! Nici ele nu cred asta, dar teatrul regizat da mai bine in realitate? Au nevoie de un barbat sa-i impartaseasca ideile si gandurile, lucruri pe care femeile nu le inteleg, sau chiar judeca aspru, si e mai usor sa-ti faci un prieten, pe care apoi sa-l lasi, pentru ca vrea mai mult, te-a scos, te-a plimbat, si nici nu ai avut nimic de oferit! Te plictiseai nu?! Altceva mai bun nu aveai de facut....cand telefonul nu-ti suna, el e potrivit? Nu-ti spune niciodata nu, si daca vrea mai mult, nu e momentul inca dragule!
Partea a 2...relatia incepe, dar ea nu e sigura ce vrea,inca are dubii privind persoana de langa, adica TU fraierule, si te duce cu presul, poate o mana pe san, un sarut dupa ureche, hai si mana prin bluza, sa se simta si ea gadilata=)) Daca stii sa-ti urmaresti scopul, daca asta ai vrut de la inceput, doar sex, atunci nu trebuie sa tii la ea, devii victima peste noapte, ranita sigur! Dar daca vrei mai mult de la inceput, si cauti o relatie, nu ti-ai gasit persoana potrivita, nu e de nasul tau, glumesc, chiar nu e, meriti ceva mult mai bun, si nu ai nevoie de fite si talente, de neliniste, esti doar un prieten, posibil iubit,dar nu inca iubit, mai e nevoie de vreo 7 luni pana sa faci sex cu ea! Sa fim seriosi, din moment ce virgina nu e, are si o varsta, tu esti in stare sa o astepti? Chiar vor sa auda, te astept iubito, nu e nimic, cand simti, atunci, multi chiar o fac, din moment ce vor sentimente si dragoste, am facut-o si eu,dar nu 7 luni, fata d prost chiar nu am! Iar dupa vreo 2 saptamani de la promisiune,ea calareste asiduu un altul....daca nu si a 3 seara, chiar cu zambetul pe buze, satisfacuta de un mare O mimat!
Important sa respecti persoana de langa tine, si o faci, dar pentru asta, trebuie sa ai si u stima ei, ceea ce in fapte reale, rar se intampla, esti doar o jucarie ce-i satisface micile placeri ale vietii! Pana cand devine ea o jucarie a unuia, voit sau oarba de dragoste!
Drama! O pun in scena cel mai bine, oare de ce in filmele de drama, mereu exista si o EA!? Ceasul ticaie, iar asteptarea aceasta te satura, inca nici goala nu ai vazut-o, iar la intalnire lanterna e beton, dar fara baterii. Plictisit,realizezi unde esti, si ca mai mult chiar nu se poate, un moment de claritate,si acum iti vine sa-ti tragi 2 dupa ceafa,si sa fii fost mai nesimtit, poate iesea ceva...dar mai speri, lasi sa se subinteleaga,ca te nemultumeste situatia!
Rezulta 2 posibilitati! Vede ca te pierde, si reactioneaza, ori nu-ti mai raspunde la telefon, e prea orgolioasa, dupa ce spui ce ai prin minte, ceea ce o deranjeaza! Primul caz, ti-ai atins telul, sigilat pactul, acum e a ta! Chiar e, desi poate mai zboara din floare in floare, ca o albinuta, dar nu-si mai permite sa te trateze aiurea, ca se simte folosita si lasata, daca reactionezi altfel decat ca o iubita!
Un joc nebun in 2, sunt si cazuri fericite, cand totul difera, si se intampla altfel, dar mai nou, in societatea snoaba in care ne aflam, e o agiatie continua, o alergare dupa scopuri si idealuri, incat oamenii cu suflet raman cu acel gust amar, ce-i transforma si pe ei din mers,in manipulatori de serie.
Have you fucked her yet?! Daca vezi scuze, e cazul sa fugi cat te tin picioarele, undeva acolo in lume, e cineva care e satula de texte, si vrea mai mult, te asteapta, nu mai sta ca fraierul sa te lovesti de persoanele trecatoare din viata ta, sa te agati cu disperare de ele, dand crezare unor sintagme de genul: ea e the one! E greu sa cunosti pe cineva, si cand vrei mai mult te impotmolesti in noroi, sau ti se arunca din toate partile namolul crud, dar mai simplu e sa-ti traiesti povestea, sa inveti, si sa faci mereu un pas in fata!
Sometimes what seem to be answers are really questions in disguise! Cand totul e simplu,devine complicat intr-o secunda, cand ai speranta, apare opusul, cand incertitudinea zace in apa, tu dai de concret, si ramai cu temele facute, invatate, fara a avea un buton sa pornesti de la capat, ori de cate ori nu iti convine clipa!
Pentru un barbat chiar nu conteaza numarul persoanelor cu care s-au culcat, nu conteaza daca le-au tras-o sau nu, ci acel chip ce ii ramane intiparit in minte si in inima, ce-l face sa viseze dimineata devreme, sau caruia ii spune noapte buna la culcare, nu vrea doar sa va futa, si sa va lase, exact aceasta idee pe care o intipariti voi bine in minte, si o impartasiti mai departe prietenilor, el vrea mai mult, iar la un moment, mai mult =sex, dragoste, de acolo pe picior de egalitate, porniti pe un drum nou, in doi,maturi, fericiti, si incantati, viata merge inainte, fie ca va place sau nu, iar sensul?! Fiecare si-l gaseste singur....sau in 2!

1 mai in imagini

2010-05-04T22:35:00.011+03:00

Uneori nu e nevoie de cuvinte, devin sufocante, prea sofisticate, incat iti doresti doar liniste. O escapda in noapte, sau doar un televizor pus pe mut, totul in jur e plin de stres, si imagini neclare, dar pozele isi au intelesul lor! Multi viseaza la mare, eu o am aproape, si clar in viitorul apropiat ma voi satura de ea, dar e un loc, unde linistea e cu ghilimele, si totusi e liniste! O aluzie toanta...
Frig, abur, stele, noapte, luna, mare, nisip, vant, valuri, EU si VAMA! Pentru moment abstractie de restul! E un loc unde pot fi fericit, si cu inima plina de lipsuri, unde dansez pana dimineata, sarind, alergand, sau pur si simplu un pas inainte, 2 inapoi,unde nimic nu conteaza din ceea ce esti! Versuri dragi si inspirate, oameni noi, si culmea bun simt, indiferent de alcoolul ce curge prin vene, unde un scuze e spus, doar din politete,inca exista asa ceva, si nu in mamaia, ci acolo unde, la TV se critica,unde parerile au un gust moralist, chiar daca sunt ascultate din departare.
Fericirea curgea prin mine in acele clipe, din lucruri marunte, cu persoane apropiate, si distractie pana tarziu in noapte,cand frigul te trimitea la somn sa te incalzesti, desi multi isi luau odihna de pe nisipul rece, sau chiar pe canapelele din baruri. Nu am nevoie de multe, ci din cand in cand, un strop de Vama imi aduce aminte ce inseamna viata!

Vama Veche 2010

2010-04-28T20:10:00.003+03:00

Un val imprastie lacrimi purtate din lume, pe nisipul fin, e liniste si vant, terase in constructie, pregatiri in graba, nu de alta, dar bate noul sezon la usa, si Vama ia o mantie noua! Asfalt?! Modernizare fara farmec, dar un rau necesar pana la urma, sa nu ne plangem,spiritul ramane acelasi daca stim sa-l pastram!
Am cunoscut bucurie si oboseala in acele locuri de la capatul Romaniei, am simtit si am crescut, am invatat sa consum acel spirit, lasand in urma orice problema, cu zambet pe buze, si miros de gratar, cu berea in mana, sau chiar shooturile de tequila, Andu s-a distrat maxim! Vara sau iarna, un contrast, intre goliciune si aglomerare, intre singuratate si prietenii noi, orice om, ce adora locul, abia asteapta sa-l viziteze.
1 mai!!! Sarbatoare fara liber de la joburi, profitul nu cunoaste scuze, tinde si el spre maximizare, micii intreprinzatori adora perioada, camere scumpe, mancarea la fel, doar fitele raman ieftine, in mamaia neobosita,dar usor,usor se extind si spre vama...
Frig?! Ploaie?! Ti-ai pus intrebarea de ce oamenii danseaza uzi pana la piele, chiar daca sunt inghetati?! Topaiala= caldura, dar nu asta e motivul, ci pentru ca se simt bine, traiesc clipa, si nu gandesc prea departe, nu la febra si ketonalul de dupa. E magia noptilor de primavara, ce croiesc loc verii sufocante, acel farmec aparte ce-ti curge prin sange, si devii un romantic pierdut in distractia de o seara, unde prezervativele se cumpara cu un leu amarat, iar micii turmentati zac in nisipul ud. Candva era altfel, dar candva si tu erai un alt om, mai bun, sau mai rau, si te plangi un an intreg, multe nu iti convin, si multe nu-si au locul, dar acolo te intregesti, sau macar o parte isi gaseste locul.
Te cheama in miez de noapte, sunetul marii agitate iti canta in vis, vantul aduna nisipul spre camera ta, intr-un colt fotografiile dorm suspinand, iar tu in pat nu ai stare, orele trec, ziua rasare, iar biletele de tren stau pe masa! Inca putin, rabdare doar, si festivalul incepe! Drumul lung?! De unde, poate, doar la intoarcere, dar esti prea obosit sa-l mai simti,si chiar trist! O singura promisiune ramane, tu, mereu te vei reintoarce acolo, chiar si la 30 ani, cu familia dupa tine, desi nu-ti inteleg stilul, dar Vama corupe, mai ales minorele!
Tu, eu si noi, prieteni de VAMA, la distractie si bautura, intr-un dans jucaus, pe muzica buna, fara haine smechere, fara PUMA in picioare, pana cand se consuma totul! Energie, bani si timp!
Iar EU, voi profita din plin de clipa, asa cum pot eu mai bine, in singuratatea mea nostalgica,cu ofurile mele stresante. Cu talpile goale, imi voi lasa amprenta pentru 2011 in nisipul umed, si in 10 minute, altii vor face la fel, unele asortate, altele diforme, si una poate potrivita! In Vama Veche, eu imi caut pereche, nu cu un anunt matrimonial, desi nu strica, o mica foaie, si clar se gaseste cineva, e scris in spiritul nebun al Ei, nu cu fite si pretexte, chiar si fara frica! Fara mofturi exagerate, nu cu planuri banale, o nebunie de moment, cu gust de turbo, un altceva! Tratez cu lamaie, iar greata sper sa dispara, daca nu un cocktail de vama sigur rezolva mica mare problema.

Have fun...all!

High heels

2010-04-26T19:13:00.002+03:00

Un trend sau doar un mod placut de a calca in picioare barbatii mai dureros? Femeile sunt innebunite dupa shopping,cu un card in mana, sau un portofel plin, se transforma peste noapte in printese! Au lumea la picioare, la propriu, si merg apasat peste orice le sta in cale. Imaginatia se inspira din Totul despre sex , Prada, sau Vuitton, daca nu chiar GUCCI, de Guess nu mai vorbim. Orice fata viseaza, iar bradurile aduc un zambet, chiar daca sufletul ii plange, nici mancarea nu intra, dar golirea unui card e energie pura.

Mereu asortate, mereu aranjate, si machiate, din cap pana in picioare se transforma in mici barbie, in functie de stare! Azi nu am chef de mine, blugi si tricou, desi nu-s in pas cu moda, dar maine imediat trec la rochii colorate, si tocuri inalte!

Barbat fiind, din ce am observat, nu exista femeie sa nu poarte tocuri, macar o singura data pe an, o zi de nastere tot exista, exceptand vama veche, unde orice pantof se scufunda in nisip. Dupa o noapte pe tocuri, a 2 zi trebuie sa le masezi talpile, s-au chinuit destul pentru a fi frumoase pentru tine. Glumesc! Chiar prefera sa fie privite, adora, se simt flatate si dorite,abia asteapta clipa sa iasa in evidenta, acel ego feminin. Un rau necesar de a da bine pe sticla realitatii, si pentru a iesii in fata. Pantofii sunt accesoriile ce fac diferenta dupa parerea unei femei, desi decolteul sau rochita scurta, primeaza in ochii unui barbat, dar nu barbatii sunt mereu obiectivul! Poti judeca o persoana din perspectiva pantofilor, de calitatea, modelul, si pretul! In realitatea noastra pretul iese in fata,dar cum sa uit de firma?! Subtil si la vedere e perfect, chiar daca sunt cumparati pe banii iubitului potent, ea ii poarta,dar sa nu fiu rau.

Cate perechi de pantofi aveti, sincer acum, e un articol dedicat femeilor,si raspundeti sincer! Cate?! Mult prea multe pentru a tine evidenta, dar cu toc?! Negru clar, merge la orice, apoi albi, macar puritate prin ei, daca in suflet lipsa, apoi o culoare in ton cu catwalk-ul de la Milano.. Minim 3 pana acum nu?! Cutiile zac dupa usa, sau pe dulap, spatiul nu ajunge, mereu va doriti un dulap special, mare, lung, si loc pentru pantofi, iar ca urmare, locul nu va fi suficient, apar altii dupa orice sezon de reduceri! Rebajas un paradis cazut pe pamant, un drog in doze sezoniere, vara, iarna, nu conteaza, mereu apar.

High heels un MUST HAVE!!! Piciorul pare mai sexy si inalt, iar barbatii apreciaza, stiu nu o faceti pentru ei, doar pentru voi, sa va simtiti bine, dar nu strica o privire furata aruncata de un barbat, ce-si joaca verigheta pe deget. Vitrinele din mall sunt pline de magneti cu polii inversati, va atrag cu incaltamintea aflata in lumina micilor reflectoare, un bling de moment, si va vedeti acolo, dupa geam, incaltata, defiland. Aerul e mai usor de respirat la inaltimea aceea nu?! Privesti de sus spre multimea imprastiata, dar cum nu totul se rezuma la tine, mai sunt furnici pe tocuri, felurite, o combinatie de galben ,rosu, sau negru, ce misuna in zig zag, ahtiate dupa? ghici ce?!

Clubul e locul unde intalnesti numele grele ale secolului nostru in materie de moda,dar si unde fiecare trebuie sa fie prima! Unele reusesc, cu bun gust, si stil, chiar fara branduri, iar altele apar ca un gogosar murat, plin de zeama si acru, dar cu firma-n nas! Cate fete din ziua de azi, merg la fite fara tocuri?! S-a dus moda balerinilor si a blugilor, acum cracii si sanii nu mai pot fi acoperiti, au nevoie de adulatie, din partea societatii mondene. Nu condamn nimic, chiar prefer o femeie imbracata bine, cu gust, dar nu snoaba! Ce barbat nu se mandreste cu persoana ce tine la el? Poate doar cel care nu are asa ceva, dar dragostea poate fi cumparata mai nou, culmea cu cateva perechi de pantofi cu tocuri inalte...

La final, cu o intrebare, ce simti TU, ca femeie, cand ai un toc inalt in picioare?! Ce e asa special de mereu vrei mai mult,incat mai mult ajunge la 1000 de perechi!?

A broken kiss

2010-04-24T21:55:00.003+03:00

Iti doresti un sarut, dureaza o clipa, si-l savurezi o viata! Nu e doar un sarut banal, nu o atingere de buze, in urma unor hormoni jucausi.Nu! E ceva mai mult, pentru cine vrea mai mult! E acea clipa, cand totul in jurul tau pluteste, iar tu esti in varful lumii, pe Everest chiar, vantul inceteaza, ploaia e calda, iar gerul un soare de vara! O apropiere domoala, cu pasi nesiguri, si continut amestecat, o ultima privire, apoi ochii se inchid,imaginatia danseaza, iar buzele se ating! Gust?! Orbit, sau un luciu de buze cremos, la prima atingere, apoi te pierzi, iar picioarele se clatina de emotie, traiesti intens clipa, si gustul se instaleaza, nu ai vrea sa-l uiti niciodata, e al ei!
Apoi anii trec, si tu te calesti, devii un insensibil puturos, indiferent, si satul de mironosite, si cauti acel sarut iar si iar! Niciunul nu e la fel, nu incat sa-ti doresti sa ramai cimentuit in clipa, sa nu se termine niciodata! Alergi dupa iluzii ireale, obosesti si te saturi! Intrebarile apar, problemele la fel, iar speranta se chinuie sarguincioasa sa razbata intr-o lume cruda!
Ai renunta la tot ce ai, pentru un sarut de genul, pentru o persoana simpla si dulce, ce-ti umple sufletul de caldura si rabdare, ce iti aduce zambetul intr-o secunda, si ti-l rapeste in 2, pentru ca stie ce poti, si ce nu! Sensibilitatea ta e ea! Nimic mai complicat, incat te joaca pe degete, si accepti voit, pentru ca si tu impui un nou joc, daca esti mai destept, si 2-ul creste si traieste, incat in zambete se citeste fericirea! Bani, excursii, joburi, aventuri, distractii, anumite trepte in viata, dar nu au niciun farmec fara acel sarut mirific. Batranii iti dau un sfat, tu il ignori, pana nu simti pe pielea proprie, nu inveti sa faci diferenta! Toate au un scop, de la un sarut fara insemnatate, pana la unul pasional, sau doar o provocare stupida, incat le legi usor, analizezi, simti, exersezi, iar la momentul opurtun, stii sa oferi totul,fara limite subjugate in caracter.
Saruta cand ai, si viseaza la ce nu ai, asa, poate vei fi mai aproape de ce cauti, dar cu rabdare, calm,speranta! Nu-s un profesor, si nici un maestru, ci doar invat sa fac diferenta!

Mayday mayday Mayday

2010-04-23T19:23:00.003+03:00

Trag un semnal de alarma, poate o ultima strigare, spre sexul frumos! Il cautati pe print charming, ochii peste cap, scene pline de drama, si victime sigure, incat uitati ceva?! Toata acestea, hai sa le numesc fitze, sau parturi de dorobanti, ne lasa rece! Imi provoaca un gust amar, si imi trece imediat orice gand de mai mult, si nu sunt singurul ce gandeste asa!
Baiatul intalneste fata, o place, si in loc sa se bucure impreuna de clipe, apar bataile de cap! Ea, nu se lasa usor, daca o face ar fi ...? Se joaca cu focul, iar la final, tot se arde! Ori ramane cu buza umflata, ala si-a bagat biciorul si a plecat, nu avea nevoie de un stres in plus, cand cauta doar fericire si un zambet cald, sau alunga zidul de caramida, si canapeaua se cutremura! Rezultatul? Prima varianta revine la drama, nu e pe placul vostru, cum sa va lase balta, cand regula e sa lasati voi balta, cand lumea se asteapta mai putin! Iar a 2?! E nesigura, poate baiatul e smecher, si mai pervers ca voi, si nu mai raspunde la telefon! Culmea de asta fugiti toate, si de aici circul, si stari confuze. Sau face un gest frumos, te strange in brate, te saruta pasnic, si nu-ti mai da drumul pana dimineata! Dar voi il luati pe NU in brate, si generalizati! Daca unul o face, trebuie sa alcatuiasca un intreg?
Porci?! Da sunt porci, si nu toti, dar in final, prin simplul vostru comportament, se transforma in majoritate! Cu bunul simt, esti prost! O spun sincer, cu mana pe inima! Ea o lalaie, e rasfatata, si incearca sa te duca cu zaharelul, pentru ca nu e sigura de tine, sau sentimentele tale, si are impresia ca o minti in fata! Tu, o vrei pe ea, asa cum e,cu bune si rele, cu defecte, si incertitudini, iar ea se sperie ca bufnita in noapte, de propriul cantec! Daca esti dur, nu-i raspunzi la mesaje, si o tratezi cu indiferenta, te cauta in disperare, tu fiind un nesimtit, dar unul pe care il doreste, pana cand te prosteste si te are la picioare, incat face ce vrea cu tine, asta daca nu da de altul. Multitudine de situatii banale.
Unde vreau sa bat? Nu departe, si nici in disperare! Am alte prioritati in momentul de fata incat sa mai incerc sa schimb ceva, dar poate bagati la cap, si data viitoare, cand te lovesti de un baiat ce-ti place, e ok, si are ganduri serioase, ar fi cazul sa lasi talentele, si sa te porti ca o doamna, nu ca o nesuferita ce nu-si vede varful nasului. Apropo, generalizez! M-am lovit de prea multe fete, nu stiu cum de am norocul asta, care nu stiu ce-si doresc, si e doar o scuza patetica, eu chiar o tratez cu indiferenta, si ma schimba din mers, apoi imi iau zborul fara regrete, si fara a profita de situatie, bunul simt primeaza!
Alta ca tine nu gasesc?! Sincer, nu stiu daca mai vreau una la fel! Sunt doar texte ce le arunca in graba, doar de ti-ar schimba decizia, dar e prea tarziu, candva la momentul potrivit, era unica, si te facea sa zambesti, dar in prezent e doar o pata din trecut, ce se uita, sau ramane intiparita, tu alegi, in functie de importanta. E asa simplu sa gasesti o alta, dar e atat de greu sa vrei mai mult, satul de tentatii trecatoare, incat treci pe strada, o vezi, o saluti din respect, si pleci mai departe, strangand mana prezentului continuu. Iar ea undeva acolo, intr-un moment de sinceritate, isi da seama, am gresit cu EL, sau poate dupa ce intalneste cativa porci, ce lasa urme cu ratul.
Mayday Aici un simplu baiat, chiar barbat, ce-si asterne gandurile ravasite pe o coala alba, si nu-si arunca oful in ura, ci inca spera intr-o raza de soare, o alta, mereu o alta, pana cand una devine potrivit de calda. Over and Out!

Sun or smile

2010-04-22T23:29:00.004+03:00

O raza ce surade fad, un zambet ce priveste cald, un amestec topit, intr-un cadru natural. Verdeata e in jur, oamenii calca in picioare, si nimic nu conteaza. Avem ganduri perfide, si dureri ingrozitoare, ne amagim treptat, in cautarea fericirii. Uneori o gasim, si o consumam intens, incar ramasitele inca ne provoaca furnicaturi in talpi, iar cand nu o avem, disperam in nestire, incat imaginea omului trist se gaseste la fiecare colt! Un strigat de ajutor? Suntem prea mandrii sa o facem, un orgoliu visator, ce-si joaca cartile in linistea nocturna! Noaptea nu rezolva problemele, ci pur si simplu le adanceste, incat te cufunzi in intuneric, si cu greu gasesti solutia castigatoare! Zboara prin minte un gand nebun, o problema vie, te macina incet, iar stresul alunga somnul. Luna zambeste cald, pe geamul camerei in care te zbati, sunt 2 ochi veseli, un nas si un zambet larg, ai conturat totul cu un marker colorat, incat incaperea sa devina mai primitoare! E fun pe moment, dar nu-ti schimba si starea...
Jocul de cuvinte denota repros, amaraciune, dar si indiferenta! Epitete bosumflate intr-o maniera aparte, cu iz de tristete, si sperante false, incat crudul din viata, se coace la rece! Suntem pe o panta descendenta, cu masti in primire, zburdam spre fericire. Tertipuri ieftine cu fite fine, un gust dulce amar, ce creste, incat omenia dispare! Calcatul in picioare e un must have de sezon, oamenii, mici gandaci ce impanzesc podeaua, dar cu o mica sortare, se poate gatii supa chinezeasca.
Ne legam de altii, acuzam,si gasim vinovati, dar mare e mirarea, cand privim alegerile, iar greseala pleaca de la purtator, decizii grabite, cu semne de intrebare, chiar si cand savuram rezultatul! Cum e un rasarit la malul marii?! Pentru multi un vis, iar pentru altii o banalitate! Avem marea aproape, rasaritul e zilnic, dar momentul potrivit pentru a combina actiunile se pierde. Aer curat, putina lumina, si sunetul valurilor ce scalda nisipul?! Inchide ochii si fugi in visare, lasa imaginatia sa dea din aripile neobosite, pana cand degetele tale, lasa urme moi, si intrii in peisaj! O urma de soare picteaza orizontul, apoi o raza, si alta, si tot asa, incat obiectul mare si galben se trezeste din mare! Ce rol are rasaritul aici?!
Noapte sau dimineata, probleme sau nu, tu singur poti scapa de toate! Daca e intuneric te bagi la somn, daca ai probleme, le rezolvi pe hartie, si alegerile tale fac diferenta! Azi zambesti, sau plangi amarnic, tu manevrezi starea de spirit cu forme in relief,iar maine privesti in gol, fara obiective marete! Un joc continuu!

feel the night!

2010-04-22T01:03:00.003+03:00

Eu...sunt dificil! Uneori de neinteles, absurd, sau doar pretentios! Vreau atat de multe, si in acelasi timp ma limitez singur! Oare e timpul sa ma incredere iar in oameni?! Sau doar pur si simplu sa-mi vad de drum?! Alerg dupa dragoste, iar ea alearga de mine! Ciudat mod de a observa lucrurile! Tot ce-i reda zambetului meu culoare, se afla in acei fiori neintelesi, si zburatori, iar de fiecare data cand incerc, sa rosesc, se intampla ceva! Regula! Pe moment magia e frumoasa, mai ales la inceput, iar cu timpul, dispare in neant! Pun fetele p fuga?! Neah....sau mai stii! Nici nu mai stiu cum trebuie sa fii in ziua de azi, incat sa gasesti acel ceva plin de normalitate, si atat de potrivit!
Sunt asa de mandru de mine,in acele momente cand pot spune nu, fara sa clipesc, si fara sa am un regret, dar in acelasi timp, ma si urasc! Am dat cu piciorul multor ocazii, doar pentru ca NU-ul meu era mai bun,si nu zic ca a fost corect, dar la perioada respectiva nu se potrivea cu peisajul, acel decor salbatic! Acele decizii gresite din postul de ieri, m-au adus azi aici!
Am ruginit, iar vanataile vechi s-au tratat sub dorinta mea nebuna, incat copilul din mine, a devenit un adult mai cu capul pe umeri, desi joc teatru zi de zi, si ma prostesc ca un cretin. Viata merita zbenguita! Iar eu merit mai mult, si nu jumatati de masura! Merit un zambet, pe care sincer nu stiu cui trebuie sa il cer?! Mie?! Nu e asa simplu! Il am, dar fara praf de stele, si sunt sigur ca va venii candva, mai devreme, poate chiar mai tarziu, acum chiar nu se afla printre prioritati, dar am o nevoie absoluta de EL!
Privesc in jur, si raman cu privirea, spre tot ce misca, spre orice atingere, sarut, sau imbratisare, candva era mai simplu, iar azi e doar absurd si complicat!

Stupid decisions

2010-04-20T17:35:00.002+03:00

Mic fiind,am decis sa ma intrec cu bicicleta! Urmarea?! 2 genunchi juliti, plus o cazatura de toata frumusetea, nici urma de frana, doar o acrobatie si un contact dur cu asfaltul! Au...si mai departe, ranile s-au vindecat,iar amintirea a ramas acolo, intr-un coltisor ascuns! Am crescut, si prostioare tot am facut, sau nebunii, cum vrem sa le spunem, dar uneori acestea fac diferenta! Cu ce ramai dupa fapte? Cu zambet, lacrimi sau indiferenta, depinde de situatie, si cu persoane dragi langa, ce-ti vor binele, si incearca sa te sfatuiasca! Simi...tu esti PROST!!! Am auzit-o des! Esti prea bun cu cine nu trebuie! Sau nu iti mai arata increderea....etc, exemple o mie, de la persoane care ma stiu, poate mai bine, decat ma stiu eu uneori. E datoria lor de a spune ce gandesc, si a te ocrotii, nu-ti vor raul, sau sa te vada suferind, sunt prietenii tai, sau doar familia, dar vorbele iti zboara prin minte, nu dai atentie, si daca iti impun, devii suparacios. Nu stiu cati oameni au invatat sa asculte, si sa nu faca acel ceva, cand din toate partile primesc un NU! Exact opusul, actionezi, apoi tragi concluzii,chiar daca a fost o decizie proasta!
Ideea interesanta, ce o sustin acum, e ca tu, eu si restul, nu regretam acel moment, alergam o viata pentru succes, pentru a ne forma o opinie, si un viitor, dar pana acolo gresim neincetat! Suma tuturor greselilor= momente frumoase, trecut pierdut, si amintiri pentru nepoti!
Am considerat ramanerea la facultatea in Constanta o decizie nu tocmai potrivita, impusa de anumite evenimente, si imatura, dar poate aici trebuia sa ajung, si sa invat pe aceasta cale dificila, si sa ma bucur de tot, chiar daca nu era ce-mi doream pentru mine! Mi-am asumat greseala, si am incercat sa o fac mai dulce, am cunoscut oameni si persoane noi, am cules de peste tot sentimente si ganduri, mi-am notat in carnetelul numit creier, si am mers mai departe, indreptand din mers,cu coatele julite! Am inchis ochii cand trebuia sa ma impun, si sa-mi exprim dorinta, si iar, am gresit! Nu multi vor sa asculte, si chiar nu a contat, cu o inima zdrobita, copilaroasa,chiar beata de la fericirea ce-si consuma ultimele ramasite, am mers mai departe! Persoana potrivita s-a dovedit a nu fi chiar asa cum ma asteptam, poate si eu pentru asteptarile acelei persoane, etc, si tot raul spre bine! Azi din greseli o dau in altele,dezamagesc, sau nu multumesc, nu sun, pentru ca nu trebuie sa sun, asa consider eu, si toate astea ma fac mai bun, pentru mine! Cresc, si la 20 de ani, visam sa fiu altfel, dar nu-s deloc ca in acea imagine, la 25 abia dau din coate, si ma gandesc cum voi fi la 30?!
Decizii stupide in dragoste?! Azi suntem orgoliosi, maine prea deschisi, acolo e un taram de lupta, unde orice urmare, poate fi o greseala, depinde cum vrei sa privesti, nu e ca la matematica cu un rezultat fix, ci poate doar prin calculul probabilitatilor putem asemana sentimentul rosu cu stiinta exacta! Ai ales fata total nepotrivita pentru tine, poate pentru ca a fost si singura care ti-a spus nu, desi cea de langa, mult mai aproape, te completa! Sau ai mintit, pentru ca adevarul nu era pe placul tau, iar unii inseala, pentru a nu recunoaste ca relatia nu mai merge, sau doar vor si altceva! Mai rau cand sunt in alt pat, apoi vin si in al tau! TRIST!
Viitorul tau suna mai bine daca acceptai jobul acela,si nu il refuzai?! Dar nu te simteai in largul tau, sau ai despicat firul in 4, incat ai considerat ca nu e ceea ce-ti doresti! Simplu! Cu da si nu, recunoastem greseala, sau tot cu cele 2 cuvinte ne putem dezvelii succesul.
Iar peste ani, cand nici nu te astepti, si iti gasesti locul, vei realiza ca aceste mici erori de sistem, te-au adus unde visai,desi atunci aveau un gust amar...

Dark feelings empty words

2010-04-18T22:38:00.003+03:00

In ultimul timp, cuvintele nu mai curg melodios, uneori privesc tastatura, incep, scriu, si pe la mijloc ma opresc, nu-mi place, nu suna bine, delete, sau save,iar in mica arhiva s-au adunat texte neterminate. Sincer nu-mi place, dar nici nu incerc sa schimb, sau sa fac vreo mutare surprinzatoare,poate doar o stare de moment, sau cine stie, sper sa-mi revin.
Am crescut! O spun sincer! Din multe puncte de vedere, observ totul mai altfel, nu stiu daca matur, si corect, dar intr-o nuanta, ce-mi prinde bine,desi uneori e plina de indiferenta! Nu ma mai sensibilizeaza nimic, nu ma mai las doborat de nimic, si sterg cu buretele orice urma de suparare, durere, sau gand necurat, incat privesc viata mai optimist, chiar daca nu-s toate la locul lor. Imi lipsesc multe, dar nu asa multe, incat sa nu zambesc! Nu din dragoste, am facut si asta, nu din lucruri simple, ci doar pentru ca pot. Poate gresesc, dar nu mai trag de nimeni, chiar daca merita, si am devenit un dur simpatic, ma mint singur acum, cat timp nu exista implicare reciproca, unde mai e rostul? Eram candva persoana care se sacrifica pentru cei de langa, iar azi mai las de la mine pentru cateva persoane, si le numar pe degetele de la o mana, nu mai mult,ceea ce poate fi chiar trist, dar nu si pentru mine! Un nou inceput, intr-o lume mare, cu planuri de viitor, cu sperante si pasi nesiguri, nu stiu unde voi ajunge, nu stiu cate valuri ma vor purta spre casa, dar drumul spre casa nu se uita niciodata!
Iar scrisul e undeva acolo, asteapta sa apara momentul pentru ceva mai bun, mai plin de continut, si de culoare!

94

2010-04-12T23:55:00.003+03:00

Emotii din trecut, amintiri nostalgice, venite din lucruri simple, cand un popor venit dupa lungi chinuri, nu-si gasea speranta! 11 tricouri galbene, si un teren verde, plus o minge! La inceput, pentru multi doar o gluma, ca mai apoi sa devina o istorie minunata.

Eram un pusti de doar 9 ani, nu stiam ce e fotbaul decat pe maidan, in spatele blocului, unde praful zburda in voie, dar atunci bucuria era mare! Culmea, si azi e la fel! Ramane un vis frumos, unul indeplinit pentru romani, iar azi se incearca repetarea momentului,fara sorti de izbanda! O multime scoasa in strada, si nu pentru o revolutie! O hora in mijlocul Bucurestiului, si cu totii frati in bucurii.

Pentru EI, jos palaria, si le-am multumit atunci, le vom multumi acum, dar si peste ani, au scris istorie, au produs bucurie, si multe zambete! Dupa 16 ani, acele imagini provoaca fiori, si lasa un suras pe orice chip, putea fi mai mult, dar ne multumim si cu atat!

fight

2010-04-11T22:14:00.003+03:00

Ti-am zarit privirea intr-o noapte tarziu, 2 ochii ce priveau agale, cu o istorie in spate, si un zambet gol. Un sentiment de deja vu, sau doar o impresie gresita, un chip prietenos, si cunoscut, apoi o initiativa neprogramata, si ganduri confuze! O frica nebuna de esec, dezamagire sau neincredere, ce in timp s-a evaporat,apoi purtat in bataia vantului, am pasit pe un taram minat, nestiind cum sa ma port, nestiind ce sa fac, ci doar traind clipa,am inceput sa zambesc iar.
Un inceput mai greu, urmat de indiferenta reciproca,si jocuri noi, toate au prins contur, si au redat o imagine de ansamblu a unui 2 ce-si cladea povestea in timp! Sincer nici nu stiu ce vreau sa scriu aici, habar nu am, sunt ganduri ciudate ce-mi trec prin minte, nu mai sunt persoana din trecut ce accepta mereu totul, si cand ceva nu era in regula se strofoca sa repare, doar el sa repare! Nu mai pot, chiar daca merita, atunci cand stiu ca nu gresesc, ca nu am facut nimic rau, nu mai pot sa las de la mine!
Sunt doar un om, ce-si cauta zambetul, ce uneori se pierde in grija zilei de maine, ce invata iar cum e sa vrei mai mult, si sa te zbati pentru mai mult, ce nu stie cand greseste, ofera prea mult, sau da un sms in care sa-si arate bucuria, si nu regreta nimic. Poate trebuia sa fiu mai indiferent, mai rece si dur, dar nu am facut-o, poate nu ar fi trebuit sa fiu asa deschis, si calm, si poate nu ar fi trebuit multe! Dar am fost! Si voi fi, cat timp exista respect, dorinta, si farmec la mijloc.
Ce vreau? Sa aduc mereu ceva nou, sa alung plictiseala, starile de nu am chef, dar singur nu se poate, si nu intr-un singur sens, unul sta,altul se sacrifica si isi bate capul, nu asa, da eroare,daca nu cu virgula. Vreau ceva frumos, de incredere si stabil! Nu stari confuze, nu nervi intinsi la maxim, si da vor exista certuri, momente de nebunie, si altele, nu planific, dar nici nu vreau sa dezamagesc. Stiu ce pot, ce am si ce sunt! Nu ma face mai modest, mai fitos, sau mai cu nasul pe sus, ci doar ma ajuta sa-mi dau seama de ce am langa! Nu detin controlul, si nici nu vreau sa stiu totul, vreau sa fiu surprins, incat neprevazutul ofera magie.
Cum te privesc?! Cu drag cand zambesti, canti, sau ma pupi, cu calm cand ai nervi, fiecare are zile proaste, chiar si eu,desi nu arat, imi macina atatea neuronii, dar cand sunt cu tine, las totul la usa, si ma bucur! Cu MC, inghetata sau...doar vorbe pana in noapte tarziu, nu cer multe, desi poate ar trebuii, ma multumesc cu putin, dar putinul acela trebuie sa fie suficient de mult!

How you should ....

2010-04-10T18:43:00.005+03:00

Love! Cateva imagini ce se succed cu o repeziciune imensa, cat clipesti, totul prinde o alta nuanta,un film despre cum trebuie sa iubesti, si sa arati asta! In primul rand neconditionat, nu cu un interes ascuns, sau doar pentru sexul pervers de pe canapea, apoi sa te simti tu, asa cum esti, fara aparente, sau idealuri marete. Un strop din tine, intr-o zi normala, cu soare, cu zambet, si energie multa, primavara sau iarna, verde sau alb, poate chiar combinate, si magie de moment, cu un sentiment minunat.
Nu exista un manual despre dragoste, sau cum sa faci sa fie mai bine, sa alungi lacrimi atunci cand doare, sau sa treci mai usor peste, tot ce poate ajuta, e la tine in mana, la fel cum gesturile marunte,arsenalul tau, fac diferenta. Tu poti alege cum sa iubesti, sa simti, sau sa ai incredere, tu poti sa alergi, sau sa te lasi cuprins de neprevazut, planurile sa dispara, indiferenta la fel, iar jocul nebun zboara! E crud, sentimente neimpartasite, cuvinte aruncate la durere,daca nu suparare, priviri putrede, sau batai zvapaiate a unui cord plin de rani ascunse, dar toate astea nu trebuie sa te limiteze ca persoana, ca om, si in primul rand ca iubit! Ai facut si tu greselile tale, le-ai consumat intens, si analizat in detaliu, atunci cand in linistea ta, priveai spre trecut, ai invatat sa faci diferenta,si raul necesar ti-a prins bine. Ai crescut in primul rand in ochii tai, de restul chiar nu conteaza nu acum, te respecti mai mult si iti respecti nevoile, vrei mai mult, dar nu stii cu ce sa incepi, si nici nu mai stii cum sa faci sa fie bine, si poate, toata aceasta nedumerire e mai aromata!
Un PS I LOVE YOU emotionant, nu o iubire neimpartasita, nu o emotie pentru cineva, ci doar un exemplu de cum sa iubesti! Iti placea sa faci asta,doar ca ai uitat cum e,uneori ti se face dor, dar nu mai suporti sa fii luat peste picior,tu si cu inima ta mare. Un el carismatic si invizibil, putin sinistru, chiar morbid, o iubire ce se termina devreme, inainte de a se consuma, tragic, cu lacrimi pe obraz, si neprevazut! Apoi scrisori neasteptate, un tratament indispensabil de cum sa mergi mai departe, fara sa-ti dai seama! O vindecare, dar nu si uitare! Cand suferim ascundem totul in noi, si nu mai impartim zambete, sentimentul acela de complacere se instaleaza, incat nimic nu mai e bun! Si e doar o simpla greseala, mai usor ar fi sa acceptam, incat sa ne vedem in amintiri, si sa ne bucuram de clipele petrecute atunci, dar nu traind in trecut!
Final?!Unul din filmele de must see! O viata avem, ar trebuii consumata din toti parametrii, incat sa nu regretam nimic, si chiar daca avem probleme, si suntem dezamagiti, raniti, sa nu disperam , usor, in timp, soarele chiar iti va surade, incat sa-i poti zambii la loc, si sa arunci un multumesc spre cer! Acele momente, ce uneori se trag din filme, amplifica sentimentul de dragoste, iar cu o melodie potrivita, si niste versuri asternute in graba, iti poti face loc spre fericire.

Negare

2010-04-10T01:38:00.002+03:00

Nu! Nu si iar NU! Cand il ia pe nu in brate, te dispera, iti vine sa te dai cu capul de pereti, sau daca ea ar fi un sac de box, ai da din placere! Nu in relatii! Negarea afirmatie rezuma un NU! De ce complicam lucrurile? Oare de ce nu acceptam totul fara batai de cap, si fara orgoliu? Pentru ca va place drama! Daca esti in centrul universului nu e bine, vrei sa fii si pentru altii, daca ultima pozitie te dispera, ai negocia pentru ea intr-o secunda, ca apoi sa spui iar NU!
In primul rand, a recunoaste o greseala, inseamna ca jumatate din fapta sa fie iertata, apoi aduce si liniste, mentine neuronii sanatosi, si poate chiar o floare, dar il luam iar pe NU,il asezam la inceputul propozitiei si obtinem un mare NIMIC! Hai sa facem pace, sa negociem, sa asternem un viitor mai bun, incat gustul sa fie mai dulce, poate sunt exact vorbele pe care un barbat, le asteapta, cand isi cunoaste nevinovatia, dar persoana de langa il face inculpat! Iar lupta pentru dreptate devine apriga, cu telefoane inchise in nas, stari de indiferenta, sau lacrimi mincinoase, un stres continuu, ce uneori aduce si rezultate, dar pana acolo nopti nedormite, si reprize de box intr-o imaginatie bogata!
Repriza 1: Ea, nemultumita, El satul de ifose.
Dupa o lista lunga de plangeri, de stari fandosite, rabdarea atinge cote maxime, chiar si pentru un om calm, e greu sa suporti a fi cicalit,si de acolo gongul rasuna! Pauza vreo 30 min, e prea suparata ca sa zica ceva, iar tu prea orgolios sa misti un deget!
Round 2: Ea suparata, tu vinovat! Acum ti se scot ochii, nu la propriu, dar te dispera cu tot ce s-a adunat, incat nici nu le retii, esti prea plictisit sa o mai asculti, gandul zboara la ce bine i-ar sta cu o banda izolatoare pe gura! Crud? Sau se face linisteeeeeeee
R3: Tu nevinovat, ea isi da seama de greseala, dar....
Nu, iar nu! Nu o accepta! Ar fi prea culmea sa-ti dea satisfactie, sa-ti alimenteze egoul, incat sa ii zambesti mandru in fata, inca trebuie sa-i ceri scuze, poate chiar sa-i si gatesti,daca nu sexul de impacare mereu da rezultate!
Knock OUT! Te-ai saturat, vrei somn, vrei plimbare, soare si pace, te lasi lovit, doar sa scapi! Doare, lasi de la tine,si de data asta, va urma un rematch, si forfait. Ea zambeste, tu o pupi,scapi in gand un cuvant urat, dar cand sta deasupra iti trece,si uiti! Ai de castigat nu?! Si ea la fel....si pana la urma, concluzia?! Care e rostul?! Tam tam, boom boom! Vecini exasperati, nervi macinati, si drame in scena.
E usor sa spui NU, o recunosc si eu ca baiat, dar uneori e chiar nedrept sa te joci cu rabdarea unei persoane, doar ca tu sa-ti faci de cap,si sa-ti demonstrezi ca poti! Pana intr-o zi, cand cineva iti arata ca poate si el, si iti aduci aminte,parfumul unei amintiri pierdute.
Daca ne-am recunoaste greseala, daca am spune da, am fost de vina, sau sa ne asumam responsabilitatea, atunci lucrurile ar fi mai dulci, usoare si chiar aromate. Putin condiment nu strica, dar genul feminin duce putinul spre maxim, si asa e la moda, incat ajungi sa nu mai vrei miresme imbatatoare. Facem cu totii greseli, din ele invatam sa ne cunoastem, sa ne testam limitele, si sa intemeiem o relatie, si de obicei, din cele mai mari dileme, ies si cele mai frumoase momente,dar si atunci NU-ul e preferat in detrimentul adevarului, adevar ce ti-ar deschide calea spre dezamagire, sensibilitate, sau doar vulnerabilitate. Cum sa spui Da, cand Nu e mai potrivit?! Simplu! Spune ce crezi, si poate,nu sigur, ci doar o probabilitate, fiecare reactioneaza diferit, dar acel gand nebun, iti va deschide o usa, plina de intuneric si incertitudine, dar si o multitudine de culoare pe care sa pasesti cu incredere! Finalul? NU un sentimente de implinire, nu o tristete, nu o caldura sufleteasca, si o negare definitorie.

Tears of joy

2010-04-04T21:08:00.002+03:00

Candva vei ajunge batran, anii vor trece pe langa tine, viata ti-a macinat orice parte din corp, te-a pus la lungi incercari, ti-a oferit, dar in acelasi timp a si luat multe. Ai crescut, te-ai schimbat, si ai experimentat! Ai fost un spectator al agitatie cotidiene, dar si un actor in mica ta poveste,inca esti, desi energia e pe low, in anumiti parametrii.
Lucrurile marunte au facut diferenta,ai un zambet, te bucuri de el, ai urmarit un vis, te-ai impiedicat, dar nu te-ai oprit,gustul a fost mai dulce, iar tu, ai mai si gresit, ai dezamagit, sau ai lovit unde doare tare, lasand in urma ta, rani adanci, nu din razbunare, ci pentru ca nu ai putut sa-i impaci pe toti.
Nu in ultimul rand ai plans.... atunci cand te-a durut, sau ai pierdut ceva important, lacrimi sterse cu maneca unui pulover in trend, sau simple picaturi ce umezesc pamantul, sau iti produc un gust sarat pe varful limbi, dar ai avut momente cand bucuria a fost prea mare pentru a fi suportata, cand emotiile ti-au strapuns inima, si te-au lasat mut! Un parinte la nasterea unui fiu, un succes in viata, un gol pentru un fan infocat, un sentiment profund cu miros de trandafiri, un te iubesc din suflet, o imagine sensibila, o persoana draga, multe multe exemple, toate au la baza bucuria, iar la final lacrimi. Chiar un film bun smulge lacrimi printre cei ce vizioneaza in liniste acasa, daca nu intr-o sala imensa.
O scanteie de moment, e exact de ce ai nevoie, sa faci diferenta, si sa apreciezi totul, la o valoare exacta. Te-ai plimbat mult timp in situatii fara raspuns, te-ai complacut, si te-ai zbatut pentru altii, dar nevoile le formezi in minte, apoi incepi sa le traiesti, sau sa incerci sa le atingi, uneori chiar cu disperare! Nevoia de dragoste, probabil primeaza, mai ceva decat cea materiala, la batranete, poti avea imaginea de mai sus, intr-o singuratate dezolanta, sau intr-o familie iubitoare, solutia o ai in buzunar, ramane sa profiti de ea! O sa ai regrete, mustrari de constiinta, si imagini neclare a unor amintiri vagi, dar zambetul, magia unei priviri in lacrimi, atunci cand esti sus, si te uiti la tine in oglinda, spunandu-ti ai reusit!

Lost for words

2010-04-02T17:54:00.002+03:00

Uneori, cuvintele nu curg usor, prind doar un sens banal,fara farmec, fara nuanta, si sincer, nu imi place. Sec, pustiu, sau cum vreti,desi subiecte sunt la tot pasul, ma lovesc de ele in fiecare zi.

Astern si dau delete, incep,o iau de la capat, pana cand dau close, si piere cheful de moment. Cuvintele sunt simple, vocale, consoane, alaturate, indica obiecte si stari, dar azi nu impartasesc magie.

Gave it all away...

2010-03-25T22:15:00.002+02:00

Luam cuvantul a aprecia si ii gasim definitia in DEX : "APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina preţul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A preţui pe cineva sau ceva (pentru calităţile sale); a apreţui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a] – Din fr. apprécier"!
De aici pornim un lung proces de constiinta, in care analizam totul din jurul nostru,in functie de prioritati! Oare de cate ori, am avut langa noi,ceva ce multi isi doresc, sau viseaza, ca mai apoi sa inchidem ochii, trecand mai departe! De la o jucarie banala, la o haina de calitate, pana la a renunta si la oamenii de langa! Prieteni, prietene, iubite, sau chiar familie, un razboi deschis, ce te macina, si-ti schimba mentalitatea! Oamenii dezamagesc, se stie, iar de acolo se produce o mica ruptura in comportament, incat iti e sfasiata increderea,si ramai in mici bucatele, ce vor sa fie adunate, dar nu are cine.
Ia o foaie, si asterne 5 lucruri pe care le apreciezi, doar 5! In functie de ce-ti trece prin minte, de ce ai nevoie, ce-ti place, si ce te ajuta! Tu alegi motivele,dar enumera 5! Sunt suficiente! Clar nu vei gasii atatea,incat sa te multumeasca in totalitate, pentru ca ...
Orice ai enumara, nu e perfect, ba te-a dezamagit macar o singura data, ori te-ai plictisit, sau doar nefolositor. Si te gandesti, asa pretentiosi am ajuns? Sau doar avem un gust amar, al amintirilor pierdute? TRIST! O spun sincer...cu toata inima! Unde am ajuns, incat sa nu mai avem incredere,si puterea de a recunoaste adevarul.
EU am 5 lucruri:

Familia: cu bune si rele, nu e liniste, dar nici plictiseala, nu e usor, dar nici un capat de tara, lipsesc multe, dar unele sunt si la locul lor, un tata ce asigura un trai, o bunica ce face de mancare, 2 matusi denaturate, sa nu se planga si a 3, un frate ce iti mai trage un cap in gura cand dormi, sau bunici invechiti,si simpatici cu vinul in sange, am uitat pe cineva? O mama ce s-a chinuit,ne-a crescut...si un RESPECT!!!
Prietenii....pe ei ii alegi!
Ceea ce am! Se putea si mai rau, iar unii ar spune, si mai bine! E al tau ceea ce ai, depinde de tine sa faci,incat sa devina mai mult. Curtea vecinului e aproape, visele in gand, dar picioarele sunt infipte in pamant, si ar fi bine sa ramana acolo, amagirile nu aduc nimic bun, ci doar sperante moarte!
Viata! Tu o poti face mai dulce, sau acra, in functie de starea de moment, sau de prioritati! Apreciez tot ce e in jur, soarele de primavara, iarba verde in care pot zace la gratar, o floare ce aduce un zambet, oamenii cu care intru in contact, aici intervine respectul, apoi cu timpul si apreciatul, dar nu am ganduri preconcepute, nu asociez cu imaginea un sentiment negativ, si nici nu judec. Nu-s in masura, pot doar alege daca vreau mai mult, sau resping, indiferent ca e o fata, sau doar o cunostinta indepartata! Arunc o privire spre trecut sa vad pe cine nu am apreciat, si culmea, am respectat cam totul, nu doar din educatie si bun simt, ci pentru ca asa am considerat, am avut relatii, si chiar daca am iesit eu sifonat, am aruncat palaria pentru amintirile avute! Daca am fost apreciat? Nici nu conteaza, pot spune ca da si nu, in mare parte, uneori chiar la extreme, de prea mult sau prea putin te saturi,si iti e greata. Reprosuri? O mie, cine cauta sa nu-si recunoasca vina, atunci joaca cartea acuzarilor, si a gandurilor negre, sa-ti scoata ochii, incat sa ramai orb, si prost, chiar daca nu ai nicio vina! Nu-i nimic, roata e rotunda,iar dracul nu-i asa de rau! Nu un gest de razbunare, nu o mahnire, ci doar viata!
Ma apreciez pe mine! Acum as fi fitos, nesuferit, sau doar plin de mine nu?! Daca eu nu ma respect, atunci cine?! La fel si in cazul vostru, daca te calci singur in picioare, altii ar ezita? Ti-ar infige si un cutit in spate, sa fie satisfactia mai dulce!

Sunt 5! Au o groaza de imperfectiuni toate,sunt ale mele, si indiferent, eu le apreciez! Mereu voi face diferenta intre bine si rau, voi stii sa respect, si sa ma bucur de ce am, desi mai sunt zile, cand sunt eu acru si rece. Nu ii pot impaca pe toti, dar ma pot impaca pe mine, iar de aici o lunga lupta, impotriva celor care nu apreciaza! Cu ghilimele de rigoare, imi e chiar indiferent, iar asta doare! Sunt persoane, care isi dau seama de adevar, abia cand nu mai pot face nimic, cand un imi pare rau,si o scuza sunt patetice, cand nu mai clintesc o grimasa pe fata, sau un sentimente de compasiune, si oricat de bun ai fi, si milos, te lasa rece! Ai fost dezamagit, cand u ai apreciat, bun..., luat de fraier,si zambetul devine perfid, cu un mare NU pe buze! Iti joci cartea, dezamagesti, esti iertat, dar nu la nesfarsit, totul are o limita, cea a bunului simt. Unii dezamagesc din prea mult bine, apoi cand raul apare, incep sa viseze, daca nu sa se indrepte iar spre acel bine mazilit candva, 2 late!

Acel gave it all away vine ca un regret,unul uitat, dar si cu o melodie, google it, or youtube, si incepe cu boyzone, varianta 2010. Un tribut adus unui fost membru, ce s-a stins si tinde spre istorie! Iar pentru noi restul,trebuie sa fie motivant, sa ne deschida ochii, si sa gandim altfel, nu toti ne vor raul, nu toti vor sa ne insele increderea, si nu toti vor sa ne f... realitatea! Iar noi putem face diferenta asta, eu,tu , el....noi, cu incredere timida, curaj si daruire! Poate atunci vom aprecia mai mult totul!

Colours through life

2010-03-23T13:14:00.005+02:00

Uneori lucrurile nu sunt asa cum iti doresti, planuite ca la carte, iar neprevazutul apare intr-o secunda,disparte in alta, si tu ramai mereu acolo! E vorba despre incredere si speranta! In primul rand in tine, apoi, treptat in cei din jur, iar inceputul e la picioarele tale. De cate ori nu ai avut incredere in tine, atunci cand puteai mai mult, dar nu ai mers pana la capat? De cate ori te-ai lasat dezamagit de cei din jur, si de vorbele aruncate, poate din rautate? Te-au limitat, te-ai limitat, si asa povestea a stagnat. Recunosc, e greu sa ai incredere in tine, cand primesti lovituri din toate partile, si nimic nu-ti iese, dar dezvolti un zid de rezistenta, plin cu indiferenta. Timpul trece, si complacutul in situatii apare, nu ai misca un deget, incat stii rezultatul. Viata ti-a jucat o farsa, si o va face mereu, cand lumea iti e draga, plina de zambete, si dulciuri, sa-ti reaminteasca de raul ce exista, si sa te aduca cu picioarele pe pamant, dar pana atunci poti gusta fiecare clipa, si traii intens momentul, incat sa-ti fie mai usor de suportat!

Nu trebuie sa fie doar o problema in dragoste, o suferinta in familie, poate chiar si lipsa unui job, in plina criza, sau prieteni falsi, culorile apar, ca intr-o cutie de skittles, diversificate, si gusturi diferite! Una rosie cu frute de padure, galbena acra, sau orange de portocala. Te lovesti de persoane cu nevoi ascunse, si dorinte misterioase, vor sa te faca, sa te zdrobeasca, sau pur si simplu sa-ti arate ca se poate si mai bine, incredere, credinta, sinceritate, doar putinele exemple ce au intaietate. Uneori e bine sa fii acru, ca un galben intens, sa stii sa spui nu, sa refuzi, si sa o iei de la capat, sau sa spui lucrurilor pe nume, alteori rosul aprins, duce spre romantismul din tine, incat pasiunea se transforma in tandrete,apoi in mangaieri fine! Movul e doar mov, iar verdele de primavara. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui ceea ce esti, se observa treptat, pentru cine vrea sa vada, si sa asculte, sa-si doreasca mai mult, si fara o intentie ascunsa, doar pentru ca ii place,si nu are nevoie de explicatii! Desi intrebarile apar si pentru persoana respectiva, cat si pentru tine,frica nu se evapora peste noapte, doar la cateva raze de soare, intr-o dimineata frumoasa, ci treptat, cand totul se dezvolta si prinzi aripi.

Suntem oameni, gresim fara sa ne dam seama uneori, nu poti face pe placul tuturor, incat sa-i multumesti, dar daca tu esti impacat cu tine, si multumit de ceea ce ai realizat si ai, normal sa vrei mai mult, sa visezi spre mai mult, dar sa nu te lasi doborat de insuccesurile vietii, sunt doar teste, razbati, sau te lasi lovit, depinde cum faci parte din joc, pe ce pozitie ataci, sau te aperi, dar la urma, culorile iti surad, cand te astepti mai putin, cand speri mai putin, si crezi! Important e sa vrei, iar eu vreau un curcubeu marunt, dupa o ploaie lunga plina de averse, unele au aparut singure, altele le-am chemat printr-un dans al ploii, fulgerat pe langa, noros in centru, ceatza in viziune, si zapada in suflet! Iar cand am vrut mai mult, cu un oarecare risc, de care sincer nu-mi pasa, toate interperiile s-au evaporat! Desi ma repet! Important e sa vrei, apoi cu cine sa vrei, si totul sa fie reciproc!

Filele se scriu, cerneala prinde culoare, iar tabloul se asterne intr-un peisaj de primavara. Ce reprezinta? O mica enigma, ce pateaza panza,chiar si in momentul de fata...

P.S. insuccesuri ;)) pt cine nu stie!!!

share happiness

2010-03-20T13:56:00.002+02:00

E doar o raza de soare ce se pravaleste peste pamantul inghetat, calda la atingere, orbitoare pentru privire, dulce de primavara in gand. Amorteala dispare, natura invie, ganduri apar, noi si pline de speranta, realitatea prinde o alta mantie, mai placuta la atingere, gustabila din orice punct dorim sa privim.
Incarcam cu energie, orice colt umbrit de probleme, dam un sens la tot ce a fost, si s-a scurs, ne acceptam conditia, si tindem spre mai mult, mai plini de viata. Something change! Exista poate motive ascunse, sau doar simple lucruri ce se dezvolta pe parcurs, si o iei la pas, admirand peisajul. Aceleasi imagini, dar se vede altfel nu? Ai trecut de n ori,dar zambetul nu avea culoare, fad, palid, ponosit! Te bucuri un strop, nu mai mult, nu-ti permite acea parte, care a uitat sa faca asta, sa imparta acea stare de bine cu mediul inconjurator, sa faca parte din el, si sa se bucure din lucruri marunte.
E mai usor sa imparti bucuria, decat sa stii sa o consumi! Frica nu te lasa! Probabil ea, dar riscul apare, trebuie doar sa faci un pas mare, sari si deja apartii in lumea plina de dulciuri si dorinte ascunse, de stari de bine, nimic banal, chiar anormal.

Povestea ta...

2010-03-15T11:09:00.002+02:00

Erai mica si ascultai povesti, cu zane si printi, oameni fermecati, si pitici, imaginatia o lua razna, si incercai sa faci parte din acea lume ireala, sa fii o printesa, sa ai tot ce-ti lipseste, sa poti zbura, sau doar sa fii rasfatata. Ai crescut, iar povestie au pierit in trecut, magia s-a dus, si nici putin praf vrajit, nu mai schimba grija zilei de maine. Te pierzi in ganduri nebune, in probleme existentiale, nu stii ce vrei, si ce ai nevoie, totul parca iti intoarce spatele, iar speranta dispare, iar zambetul devine fad,fara culoare. Incerci sa te intelegi, uneori reusesti, alteori nu, ai vrea sa crezi, sa ai incredere, dar unele intamplari au lasat urme adanci, un suflet ranit, o inima zdrobita,un copil intr-o lume mare.
Fiecare fata viseaza la printul ei, se trage din acele istorisiri cu talc spuse de parinti seara la culcare, se promoveaza acest aspect, fara a fi cu subinteles, dar la acea varsta datele se introduc in unitatea centrala, si sunt inmagazinate, ca intr-un computer, iar spatiul de stocare e imens. Se memoreaza, si apoi se coace, sta ascuns, pana isi face aparitia, la acel prim sentiment de placut a unei persoane de sex opus. Fata se vrea respectata, iubita, dorita, alintanta, in siguranta, si multe altele, difera de la o persoana la alta, dar toate au nevoie de acel cineva, cum si barbatii, baietii au, si jocul incepe, o ascunsea a copilariei, se neaga stari de bucurie, si se omit stari de tristete, apar masti, si retineri,iar printi sunt o mie, doar o clipire si pretendentii apar, ca dupa ploaie! Fel de fel de creaturi salbatice, zmei, sau capcauni, porcusori in crestere, sau tauri comunali,dar niciun print?! Unii te multumesc, te invata sa simti, dezvolta in tine ce ai mai bun, te privesc asa cum esti, si nu te-ar schimba pentru nimic, pana intr-o zi cand poate ii schimbi tu, sau se plictisesc ei, nu a fost sa fie durabil, nu de data asta, ai castigat experienta, dar si suferinta, dezamagiri, lacrimi, apoi altii te joaca pe degete, incat nu stii unde iti e capul, si nu iti e bine, dar iti place, pana cand pentru moment abonatul vodafone nu poate fi contactat, noul aspect al realitatii, in povesti erau scrisori parfumate, sau porumbei albi. Te lovesti si izbirea lasa un gust amar, cu timpul nu-ti mai pasa, sau nu mai vrei sa crezi, un complacut continuu, si incertitudini alese. Dar golul din suflet ramane, stii ca iti lipseste acel ceva, si ai nevoie de el, dar chiar nu ai idee unde sa-l gasesti, sau sa-l cauti, tot astepti, si cu atat timpul trece in van.
Culmea, barbatii isi asteapta printesa, parcurgand aceleasi stari, dileme, iar intalnirea de gradul 3 nu se produce! Cu cat iti doresti mai mult, cu atat ai senzatia ca alungi norocul, dar ramane un gand, si incerci sa te faci ca ploua, poate apare the one.
In jur se scriu povesti, vezi cum altii sunt fericiti, si ii invidiezi, chiar daca nu recunosti, viata nu e roz si pentru ei, dar incearca sa-si faca zambetul mai dulce, sa-si coloreze viata dupa bunul plac, si nu doar prin nuante de negru si gri. Complicam doar pentru ca ne-am invatat asa, zambim fals pentru ca trebuie, dar nu incercam sa luam atitudine, sa privim altfel, cu drag si dor, cu sperante si plini de incredere, iar poate atunci, cu putin praf de stele, intr-un timp imbatranit, printul calare, isi gaseste printesa! Nu are scut, si nici sabie, nu are castel,si nici seria 7, dar il are pe acel ceva, ce te face sa zambesti fara motiv, sa razi, si sa te simti bine, cand nu ai de ce. Te face sa dai din casa, dar nu renunti la retineri, ai vrea mai mult, dar nu-ul inca e in vocabular, rezervata din frica de a nu fi ceva fals, iti place, si nu stii cum sa reactionezi! Ai vrea sa fii tu, asa cum esti, lipicioasa,simpatica si vesela, dar nu e momentul! O noua poveste? Sau povestea printului, si tu joci rol secundar?
Stii....povestea ta, poate incepe cu mine! Povestea noastra incepe cu noi, iau 2 pronume, eu si tu, incerc sa le agit bine, sa le amestec intr-un blender numit realitatea, apoi intr-un pahar inalt, torn continutul! Putin din eu, se pierde in tu, si invers, inca sunt 2 lucruri distincte, si asa va fi mereu, nu-s perfecte, nici nu trebuie, inceputul e mai greu, apoi prind culoare,se deschid, din cromatic intr-un curcubeu venit dupa o ploaie de vara,cu zambet nou si dulce, cu frica si neincredere, dar cu sperante in fata! Nu sunt un print, si nici nu as incerca sa fiu, nu am titlu sau sange albastru, sunt un eu langa tine, unul ce te vede ca un monstruletz roz, dar adorabil, unul ce vrea mai mult, dar nu cere,si nici nu fuge departe. Dar daca clipesti, ma strangi de mana, si ma saruti, poate ma transform in printul din poveste, si te invit la dans, poate chiar Paris! Povestea ta, depinde de tine, de cum o asterni, si cum preferi sa o consumi, iar a mea incepe cu tine!

Talk about love

2010-03-12T22:10:00.007+02:00

Cautam fiori in stomac, imagini prin parc, sau inimioare in cadouri simple, dar cu cat ne frangem gatul in miscari fine, cu atat pierdem farmecul colorat. Adopti o tactica de razboi, stai la panda, astepti, sa cada ceva din cer, sau de pe marte, doar e la moda, dar ramai fara hrana, nu mai ai ce consuma, acele iluzii si vise ascunse, amintirile dispar,si sunt tot mai indepartate! Nu sunt roade pe ogor, si intrebarile curg, intr-o ploaie rece de iarna, te lovesc in fata, prin minte, si nimic nu mai e la locul lui, normalul e banal. Te-ai plictisit si sari ca un vanator asupra unei caprioare rapide, incerci sa o legi de picioare, scapa, incerci sa-i ranesti inima, si lovind-o in orgoliu mai rau faci, cu forta sansele de reusita sunt minime, daca nu nule. Tu iti doresti, si incerci sa demonstrezi asta, sa te zbati, dar eforturile sunt in van, nu ti-ai ales vanatul potrivit.
Ar fi fost mai simplu sa te aleaga el pe tine, sa joci rolul de ranit, si sa fii descoperit, asa cum tu incerci sa faci, cu eforturi in zadar. Oare gresesti?
Sunt situatii in care ne-am aflat cu totii, de la fata plina de ifose, la masculul feroce de pe bar, de la pitipoanca din club, si ea a suferit candva, la amorezatul adolescent. Pierzi pe drum foarte multe, incredere, puritate, inocenta, zambet si lacrimi, dar castigi maturitate, indiferenta, perversitate, toate puse, cap la cap, te fac mai bun sau mai rau, depinde de drumul pe care pornesti, si ce iti doresti cu adevarat! Poti calca in picioare tot ce se inalta in jurul tau, sau poti fi calcat, riscul asumat, dar si cheia castigatoare uneori. Probe de foc, pus la zid si lovit cu bile, pline de probleme, si nedumeriri, un paintball imaginar, terenul e realitatea, arma,abilitatile din punga ta de dotari deprinse, ca cele de mai sus, iar tinta? Tot ce misca! Pac Pac! Bum! Trosc! Au!
E un drum pe care tu singur il alegi, un joc din copilarie, tragi cu creta o linie, si te gandesti? Sar? Sau zac unde sunt? Poti fi tras, si atunci drumul e perturbator, dar fara final previzibil! Daca tot ce am invatat, dragostea e imprevizibila cand te astepti mai putin, dar si frumoasa! Poti alege sa iubesti, sa simti, sau sa fugi si sa suferi? Nu poti alege familia, cu ea te nasti, nu poti alege slujba, viata te impinge spre neplaceri in timp, nu poti alege pe cine iubesti, relatii incep, altele mor, dar cand incepi sa simti, e altceva, si iubesti nu pentru ca trebuie, ci pentru ca simti! Acum depinde cum fiecare intelege cuvantul a iubii, sunt soiuri alese, sau doar soiuri false, dar totii alearga dupa sentimentul visat din copilarie! Se consuma treptat, de la prima atingere, sau mangaiere, pana la un sarut, sau un contact atat de aprope, incat aerul si lumina unei lumanari patrunde. Si cel mai important, e ca poti alege cum iubesti! Poti fi sincer, in primul rand cu tine, apoi cu restul, cu Ea in special, poti fi fidel, cand tentatiile se invart in jurul tau, cornite, codite, si sani bombati, poti fi tu, asa cum esti, desi inseamna sa fii vulnerabil din multe puncte de vedere, si poti suferii, crunt! Dar suferinta e un rau necesar, unul care te ajuta la sfarsit, cand gasesti ceea ce cauti, sau te gaseste ceea ce cauti pe tine, si realizezi ca e exact acea nevoie completa, care te face sa te simti implinit. Sortezi ce sortezi, gusti, degusti, simti sau nu, treci mai departe,si din nimic apare specialul! Cand te astepti mai putin, cand simti mai putin, dintr-un mesaj, sau doar o fapta, o potrivire de momente ce se nasc in jurul tau, si uneltesc, ca tu sa te simti bine, si sa poti zambii! Zambetul e mai dulce la gust, mai rezistent, si nu mai poate fi lovit de duritati, iese castigator, chiar daca e greu! Mereu cu timpul, totul devine mai greu, lipsa increderii, a situatiilor trecuta, a amintirilor pierdute, toate se intiparesc undeva, dar zambetul reuseste sa le dea delete, daca vrei si ai un cuvant de spus,sa nu te lasi in multimea ce-si pierde valorile.
Timpul se scurge, incepi sa cunosti, sa-ti placa, sa faci diferenta dintre persoana de la inceput, si persoana care te tine de mana, si te sprijina cum poate, nu totul e perfect, nu are cum, 2 caractere, 2 oameni, nu se bat toate cap in cap, se pot taia prin compromisuri micile probleme, iar apoi....frica de mai mult isi face loc! Un dracusor simpatic, ce fura siguranta, si produce semne ???? Din hop in hop, parca am fi pe un drum de tara din Romania, unde gropile, si damburile sunt alaturate, si nu stii cum sa le ocolesti! Nu trebuie ocolite, desi suspensiile crapa uneori, si vor a fi inlocuite, gen cu rabdare, se rezolva totul, condiment de incredere ascunsa, si piperul aduce dorul nebun.
Mesajul?! Printre randuri pentru cine doreste sa-l gaseasca, subtilitate si exemple cretine, dar cine vrea sa vada, va stii unde sa caute, in jur, in suflet!

P.S: Aleg...sa fiu EU!

8 martie -MAMA!

2010-03-08T00:05:00.003+02:00

De ziua ta....ti-am adus in dar?! Un vers din copilarie, atunci cand asociam aceasta simpla zi cu dragostea de mama, cu acea zi, in care mama se afla in centrul atentiei, iar noi incercam sa-i rapim un zambet. De la o floare colorata, sau ceva lucrat cu propriile maini, cu mult efort si dragoste, iar produsul finit, desi era o prostie, mereu era apreciat! Intentia conteaza! Mereu gestul, pentru unele persoane primeaza, fata de continut.
Eram doar un prichindel, intr-un camin uitat de lume, cu multi copiii pe langa, si cu vreo saptamana inainte de 1 martie, educatoarele ne puneau imaginatia la lucru, pentru mamele ce s-au chinuit sa ne creasca, un gest de respect, recunostinta, si de acolo batai de cap, doamna nu iese, nervi, si rabdare lipsa! O floare incrustata pe o tablie de lemn, colorata,lacuita, cu model pe margine! Un aparat de lipit, aveam doar 5-6 ani, nu stiu cum am manevrat eu, chiar nu stiu, dar cert, ca si azi, acea floare nu s-a ofilit! E undeva prin casa, iar la acea vreme a fost un cadou frumos! Zic eu! Retin un zambet fad, si o privire ce ma sorbea din priviri, chiar mandrie, si bucurie! Un chip pierdut in timp, un chip ce nu se uita niciodata, o voce calda si linistita, vorbe pline de optimism, si incurajare.
Timpul a evoluat, anii au trecut, floarea simpla s-a transformat intr-un buchet imens, flori de primavara, lalele, zambile, sau doar narcise, iar acel zambet a rezistat,dar nu pentru mult timp. Ideea de surpriza, ne ascundeam, si incercam sa oferim ceva potrivit, fara bani multi, dar sa impresioneze,si de cele mai multe ori am reusit!
De ziua mamei, noi, copiii, ar trebuii sa fim mai buni, mai ascultatori si mai profunzi, sa apreciem ce avem, exact atunci cand avem, sa respectam, si sa ne multumim cu putin, dar putinul sa fie suficient! Nu e greu sa aduci o floare in dar, nu e greu sa spui un la multi ani, dar e foarte greu sa iti multumesti parintii! Ai impresia ca dezamagesti, gresesti, sau nu esti inteles, e doar de aparente, ei tin la tine neconditionat, chiar daca nu o arata, sau te cearta, iti vor binele, si incearca sa te educe, sa-ti deschida ochii, incat mai tarziu sa faci fata cu brio, sa treci testele pe care viata ti le ofera.
Hai sa o luam putin pe aripile timpului apus, sa vedem cine ne hranea si legana cand foamea ne razbea? Cine ne imbraca si spala, incat a 2 zi la camin erai admirat? Cine alerga cu tine in brate, cand sufereai si nevoia de medic era indispensabila? Cine a avut rabdare sa te invete alfabetul sau tabla inmultirii? Cine iti facea compuneri si te punea sa inveti? Sau strecura ciorba de zarzavat, si te pupa de noapte buna, seara la culcare? Cine ti-a explicat cum sta treaba cu fetele, acea teorie de care iti e rusine? Iar lista poate continua, e lunga, si sincer nu stiu daca imi ajung coli intregi,incat sa expun totul! Meru aceeasi intrebare CINE?! Iar raspunsul vine scurt! MAMA! Ti-ai pus intrebarea cate sacrificii a facut pentru tine, ca sa nu-ti lipseasca nimic? Pierdem aceste lucruri, la varsta in care crestem, si il avem pe Nu in brate, multe nu se observa, dar mai tarziu, intr-o clipa de liniste, spui un multumesc, timid, dar din suflet!
Pentru mine, recunosc e un subiect sensibil, si spun un multumesc cu toata inima, poate undeva acolo se aude, in departare! Nu stiu daca am devenit ceea ce trebuia sa ajung, nu stiu daca e mandra de mine, si nu stiu multe, am si gresit, am fost rau, am facut multe, sper doar ca nu am dezamagit, si ambitia mea e amplificata de acest motiv. Incerc sa fiu mai bun, nu stiu cat imi iese, am incetat sa-i impac pe toti, dar in acelasi timp m-am si consumat pentru toti, cu tact, si indiferenta, iar ceea ce sunt azi, in mare parte vine de la tine, si din modul cum m-ai educat si instruit in ale vietii! Am deschis si eu ochii, am renuntat la naivitate, si incerc sa-mi fac loc, incat sa fii mandra de mine! Imi e dor de vocea ta, de imbratisarea, sau doar de tine, si nu-s singurul! Si aceste cuvinte pe care le tot astern de 2 ani de zile, si le dau sens, intr-o forma specifica, pleaca de la tine, de la talentul pe care mi l-ai insuflat pe ascuns, habar nu aveam de el, dar care imi face atat de bine uneori, m-a ajutat si o spun fara frica, exact in acele clipe cand nu aveam speranta si nimic sa ma impinga de la spate sa vreau mai mult! Am uitat multe pe parcurs, sau am preferat sa le uit, dar mereu imi aduc aminte, si imi revin, imi fac curaj, si merg inainte!
Iti multumesc! Si maine, tu, tu si tu, poti cumpara o floare, sau doar sa alegi 2 cuvinte potrivite, si sa-ti arati dragostea pentru fiinta care te-a crescut! Inca o ai, si e tot ce conteaza!
Si nu il ultimul rand, la multi ani pentru toate femeile din lume, uneori sunteti asa de nesuferite, si faceti viata un calvar genului masculin, dar in acelasi timp indispensabile! La multi ani, si la streaptease cu voi!!!!

Eurovision 2010

2010-03-06T21:02:00.003+02:00

Mascarada sau un show slab? Eu unul, ca roman simplu, ce are dreptul la opinie, dar nu la a si judeca, privesc cum unii dau din maini si din gura, incercand sa-si faca reclama, chiar profit pe spatele unui popor lovit de criza si probleme.
Unii au talent, au profitat din plin, au ajuns undeva, si jos palaria, fac o reverenta, dar sunt altii, o gloata, ce au in spate fonduri, sau un tatic bogat, cu putina voce, versuri aruncate in graba, de nu stiu cine, si am aparut pe scena sa reprezint Romania! Chiar e nevoie de un joc de culise, de interese pentru un spectacol ce apartine neamului! Ce la corazon a fost asta! Nu stiu de unde a iesit!
Organizatorii au adus un suflu nou, un joc de scena mult mai bun decat tot ce a fost pana acum, o mica retrospectiva a unui timp apus,a unor oameni ce au facut istorie. De ce sa promovam persoana, cand am putea da tot ce e bun din tara la ora actuala, si sa alegem o piesa buna, care sa aduca si ceva nou, sau poate un Eurovision la Bucuresti?! Romanul a fost inventiv mereu, a ridicat capul din pamant, desi umil, si s-a descurcat. Hai sa nu votam sistemul, ci doar calitatea, sa schimba ceva, si apoi sa emitem pretentii! Nu invers! Noi avem pretentii, dar nu miscam un deget, originalitatea s-a pierdut undeva in societate! Tinute a la lady Gaga, un tribut pentru regele pop-ului, si nationalism unde? Engleza....da! Trimiti un mesaj intregii Europe, macar sa-l intelegem, si asa suntem vai de noi, pe unde mergem suntem aratati cu degetul, trebuie inteles, dar fara romanisme, si spirit de turma inglobat in versuri.
16 formatii,16 melodii, si multi artisti! O Paula Seling cu voce, nimic nou, de la scoala vedetelor, de cand eram eu mic se stia asta, o trupa Zero cu un live bunicel,dar fara miscare scenica, Dalma who? si inca unii, ce nici nu merita precizati, dar Lulu The puppet? ce nume e si asta? De Eurovision nu?
Aruncand cuvintele, s-au terminat si melodiile,apar emotiile in randul participantilor, iar televotingul functioneaza, cu retele blocate! Doar suntem in Romania, the land of choice nu? Maine?! Scandal, tam tam, fraudare, si dezamagire printre artisti, mereu e asa! Si cine pierde? Noi ca tara, noi ca oameni, si muzica...Nu am o melodie favorita din cele 16,niciuna nu e wow, sau care sa treazeasca ceva sentimente, sau emotii, sunt doar hituri pe banda,ce apar si dispar in trecut!

Lies keep warm at night?

2010-03-02T13:41:00.003+02:00

Oare cand minti, in acelasi timp te duci de nas singur? O imagine neclara a prezentului, a realitatii din jur, si a lucrurilor palpabile? Avantajele unei minciuni?

scapi usor de consecinte
induci in eroare persoane si le dai sperante false
te simti cu constiinta impacata
ajungi unde ti-ai propus, dar nu prin mijloace corecte
sentimente manipulate
inselat
lipsa obligatiilor
fara durere

Doar cateva aspecte, sunt fara numar, fiecare isi stabileste prioritatile, si de acolo un intreg proces gandit, de adevaruri nespuse, de minciuni rostite si oameni raniti. O minciuna mereu provoaca durere, doar prin simplul fapt de a insela increderea, ce uneori se acorda anticipat, sau se castiga greu,iar in acelasi timp se distruge intr-o secunda de nebunie, doar rostind 2 cuvinte pe buze, si alea fara sinceritate.

Exista si minciuni nevinovate, ce fac lucrurile mai interesante, sau doar omiteri de adevar, pentru a crea un moment magic, o surpriza, sau a aduce ceva nou, mai special, pentru a impresiona. Cadouri , scene romantice, sau clipe din filme, unii se inspira si de acolo. Jocul in 2 devin mai pasional cu mici omiteri, persoana de langa tine, chiar nu trebuie sa stie totul, se plictiseste, cand tu nu mai ai un as in maneca de aruncat, de a alugna rutina, intregul se afla in timp, dezvelesti cate o fila, un capitol, dar nu mintind, ci pur si simplu evitand sa te lasi citit din toate punctele de vedere. Ar urma, cum sa am incredere daca nu te cunosc foarte bine? Simplu! E suficient sa crezi, sa speri, si sa vrei mai mult, daca unul a dezamagit, nu inseamna ca toti vor sa-ti faca viata un calvar, ci chiar sa indrepte lucrurile,sa-ti demonstreze prin mici fapte, ca speranta exista inca!

Apar si minciuni fara rost, ce complica situatia, si nu-si gasesc locul, doar din simplul motiv ca unele persoane s-au invatat sa faca asta, iar realitatea lor e putin mai mult confuza, incat se incurca in minciuni, iar adevarul se dezveleste din neprevazut.

Apoi oameni ce fac din minciuni un mod de trai, incat seara la culcare, constiinta nu prea se impaca cu adevarul. Obtin orice prin minciuni, manipuleaza, versati chiar, incat si ei ajung sa-si creada propriile minciuni. Daca aceasta denaturare de adevar le-ar tine de cald, oare ar avea temperatura? O simpla intrebare stupida, fara rapuns.

Nimanui nu-i place sa fie mintit, oricat de mincinos ar fi, sa fie altul mai bun, incat sa-l joace pe degete, deranjeaza, si multi spunem ca uram tot acest joc, dar suntem prea putini care ne si incredem in aceasta replica. Sinceritatea e o abilitate, de care unii ar profita in liniste, minciuna un efect opus din care se face tam tam, iar noi, pastram acest gust amar al unui trecut, in care am fost mintiti, si loviti, incat viitorul e subred, iar prezentul incert.

Iar eu prefer sa cred, sa am incredere, chiar daca mai tarziu voi afla de unele minciuni, atat timp cat nu regret, si nu imi pare rau, nu am ce sa pierd, sinceritatea e un atu, si asa vreau sa-l consider mereu, uneori e dur si loveste in orgoliu, sau doar in sentimente, dar macar nu reda sperante false, sau minciuni perverse.

2 martie 2008 - 2 martie 2010

2010-03-02T01:01:00.002+02:00

Un scris stangaci venit din suflet, multe puncte, cuvinte lipsa, si unele greseli, asa a inceput totul. Atunci si acum, revad fiecare stare, amintire, si text aruncat aici, stiu cum l-am scris, ce am simtit, iar uneori am momente cand uit. Mi-au fost aratate fragmente, si nu le-am recunoscut, unele chiar mi-au placut, si m-am mirat de ce am putut sa astern, altele mi-au aratat unde greseam, am crescut, si am invatat alaturi de randuri si cuvinte. Am evoluat, la fel cum m-am si schimbat, cu temele facute, cu dexonline in bara, am deschis ochii usor, am inceput sa dau din coate, iar acum dupa 2 ani, totul a luat amploare! De ceva timp, tot urmaresc numarul de vizitatori, chiar daca ii numara la fiecare click, uneori mai sunt si erori, in jur de 1000 lunar! E un numar mare? Va intreb pe voi?
12000 de clickuri spre lumea mea, spre gandurile si parerile mele, uneori am impresionat, alteori dezamagit, dar pentru mine e un numar mare, mai ales ca nu ma asteptam sa ajung aici,si acum. M-a luat prin surprindere micul talent, daca pot sa-l numesc asa, iar dintr-o joaca, sau un moment de furie, sau confesare, azi e Realitatea Cruda e parte din viata mea! Nu e chef mereu, nu sunt impartial, si prezint lumea prin simpla mea privire, de om mic, intr-o lume imensa, cu momente bune, sau stari de indiferenta, zambet si magie, realitatea s-a conturat, si in acelasi timp m-am cizelat.
Am adaugat misterul treptat, noi sentimente, sau atacuri, dar e o realitate cruda, cu multe momente de bucurie si fericire, sunt mult prea multe exemple, ce fac mai suportabil totul, ce adauga un strop de miere, daca nu indulcitor pentru unii. Fortate? Venite de la sine? Nu mai conteaza, ci doar cum vrem sa privim, sau sa privesti, de starea de moment, de inima zdrobita, sau mintea inveselita, doar de noi, si parerile noastre, de situatiile de liniste, in care analizam si completam listuta cu nevoi,prioritati, vise.
Poate am gresit cand am zis stop si am intrat in greva, cand pentru o vreme cuvintele se zdrobeau de zidul din minte,dar asa am simtit, si vor mai urma pauze, si nu e o rusine sa profiti de un talent, sa-l ascunzi, sau vai ce cred altii! Importante ce am eu intiparit in minte, iar momentan ma reprezinta, nu ma face mai vulnerabil, si nici mai fraier, sensibil sau dur, ci e un altceva. Parcurgi randurile, si te simti mai aproape de mine ca persoana, ai impresia ca ma cunosti, poate chiar judeci, sau expui punctul de vedere, libertatea cuvantului ne e redata de constitutie, si chiar de nu ar fi asa, tot ganduri libere, si sinceritate prefer. Pot mai mult, iar uneori ma complac si renunt la mal, doar pentru ca nu-mi iese, sau tind spre perfectiune, nu ma multumeste, si sar peste rand, dar mereu o iau de la capat, si incerc sa redau fidel idei noi.
EU?! 2 ani! De la un 23 tineresc, la un 25 banal! Nu ca ii arat, asta e partea buna, dar m-am pierdut, dar si regasit, intre speranta si pesimism, imaginatie si vise scumpe, am regasit increderea si farmecul din lucrurile simple, am invatat sa fac diferenta, sa citesc semnele, sa ma bucur de detalii, si sa fiu si rau! NU nu nu! Acru, rece, indiferent! Le-am auzit in cele 730 zile scurse, m-au calit, si mi-au adus un bine, mi-au luat si multe, si nu mai conteaza.
Totul a ramas undeva in spate, intr-o pata a timpului trecut, iar prezentul se ridica timid in fata mea, imi face cu ochiul, si ma trage de mana, dar nu-mi ofera totul, ci doar ma trezeste un pic, si ma face sa lupt pentru mai mult!
De ce realitatea cruda? Probabil starea mea de acum 2 ani nu era una tocmai plina de entuziasm si fericire,mai bine spus sigur, iar de acolo am asociat cele 2 cuvinte, triste, nu? dar potrivite.
Un suflu nou se va naste in curand, idei sunt, doar timp si posibilitati, nu voi stii pentru cat timp,poate intr-o zi, ma trezesc, si spun stop, nu delete,doar stop, amintirile nu se sterg, ci raman undeva intiparite, in cazul de fata pe foaie virtuala. Si multumesc pentru sustinere, dezbateri, comentarii, click-uri si vizionari. Multumesc multumesc multumesc!
Clipesc si revad 2 ani, s-au scurs asa repede, de la micul inocent pierdut, la studentul absolvent, la baiatul ce-l ia pe Nu in brate. Timpul trece, iar anii se cladesc, unul cate unul, alergand prin realitatea cruda zilnic, incat obosim, dar nu renuntam. Nu voi renunta niciodata la ceea ce sunt doar pentru aparente, sau pentru nevoi trecatoare, nu voi renunta la mine, NU! Si pentru moment nici la Blog.

Hand in Hand

2010-02-26T01:50:00.003+02:00

E vant, zapada, si gheata! Aluneci usor pe asfaltul degerat, bocancii de firma nu fac fata, si disperarea se citeste pe chipul tau, prapastia e aproape, iar tu te indrepti spre ea. Arunci in graba o mana, poate, poate te-ar ajuta cineva, dar totul e pierdut in noapte. Fulgii cad, orele se scurg incet, si tu, inca patinezi, fara gratie, fara vointa, ci sub semnul soartei. Ai renunta la orice pentru un mic ajutor, pentru o oaza de speranta, dar oare nu e prea tarziu?

Suntem dependenti in anumite clipe de o strangere de mana, acele degete firave, ce vin, te cuprind surprinzator, si-ti incalzesc podul palmei, acea senzatie de siguranta, acel moment in care stii ca nu mai esti singur! Singur in fata tuturor! Prinzi curaj, incredere, si ambitie chiar, te motiveaza, zbori spre taramuri nebanuite, incat si tu, ramai uimit de ce poti face, cu 2 maini contopite intr-o uniune potrivita.

Privesti pe strada cum un parinte isi tine protector copilul de manuta, sau un iubit mandru, isi plimba tantos consoarta, sau doar 2 batranei, loviti de timp si greutati, isi fac loc prin lume, legati unul de altul, la bine, si la rau. Sunt doar imagini de care ne lovim zilnic, si pe care evitam sa le observam, sunt atat de aproape, iar noi nu stim sa facem diferenta.

Pana si cei mai indiferenti, sau solitari, au momente, cand simt nevoia de caldura, apropiere, strangere,si ce poate fi mai frumos, decat sa-ti privesti in ochii iubita, strangand-o de mana, atunci cand cele 3 cuvinte mult visate apar( Lets get naked). Starea de negare isi face simtita prezenta, te insori cu cariera, alergi dupa postul mult visat, faci loc prin multime, iar cand satisfactiile apar, tu ramai incomplet, ai pierdut pe drum multe, si uneori e chiar prea tarziu sa mai schimbi din mers, dar nici imposibil. Compromisurile se tot nasc, inca putin, nu strica sacrificiul depus, e doar pentru mine, dar pana cand?! Vor fi toata viata mici cai de mediere, dar trebuie sa faci si diferenta, sa spui nu, azi fac altfel, dar nu stii cand e momentul, cand simti nevoia de acel altceva, iar purtat in voia sortii nu prea poti, nu detii controlul, iar asta te sperie ingrozitor.E comod sa-ti ignori necesitatile, desi suna dur termenul, dat trebuie sa intinzi mana, iar cineva se va gasii sa te ajute, sa-ti dea acel imbold de care ai nevoie, ajutorul si increrea!

E mai placut sa strangi un cordon, la al carui capat se afla un caine? Sau sa simti degetele ce te gadila si-ti dau fiori? Noi ne alegem singuri drumul, si de acolo suntem cuprinsi in mici vartejuri, pline de nou, si vechi, de amintiri ce se scriu, sau poze palide, iar in final cautam o palma, sau doar vrem una dupa ceafa sa ne trezim din visul murdar ar realitatii.

twisted feelings

2010-02-23T13:21:00.004+02:00

Love can't be plan! Poti sa te impotrivesti, sa te zbati, sa spui nu, dar intr-un final te loveste si pe tine, mai devreme, sau mai tarziu, exact cand te astepti mai putin. De la o simpla amicitie, pana la o privire aruncata din mers, situatiile devin complicate, joaca incepe si drumul e neclar.
Love sick! Senzatie de care am vrea sa ne lipsim cu totii, nu e o durere fizica, ci una mai insemnata, neinteleasa uneori, ce se ramifica in toate directiile, iar creierul iti amplifica ideea, nu merita, nu trebuie, dar in stanga se alimenteaza stari si sentimente, incat dau pe afara si te cufunda in moleseala si tristete. Cum explici suferinta din dragoste? Un gol? O stare de apatie? Sau doar lacrimi? Ne manifestam diferit, de la urlete si tigai in cap, pana la usi trantite si somn de voie. Dupa un timp senzatia de dor isi face loc, nevoia de atasare, singuratatea se instaleaza cu un soft gratuit, si petreci momente, revizuind greselile, incercand sa te intelegi, sa-ti vezi greselile, si unde ai dezamagit. Dar nu totul e doar din vina ta, invata sa citesti semnele din jur, si astfel calea se netezeste, iar gustul apar se indulceste un pic.
Intrebarile apar, multe principii se distrug, apar altele noi, dezamagiri profunde, iar tu te razboiesti in sentimente rasucite. Te intrebi daca persoana de langa a avut vreo intentie serioasa? sau doar? Iar daca dragostea te face sa te simti rau.....nu e un capat de lume, ci esti capabil sa simti, sa dezvolti stari, sa fii fericit din lucruri marunte.
Cand gasesti pe cineva, si incepi sa cunosti persoana respectiva, si gasesti lucruri ce iti plac, dar si mici neplaceri, si incepi sa faci compromisuri, sa treci cu vederea, sa asterni o poveste cu happy ending, te-ai saturat de drame, sa ai incredere, si sa vrei mai mult. Exista clipe, cand totul nu se indreapta nicaieri, solutiile nu se vad, iar speranta ta se dilueaza in realitate, si te gandesti, oare merita efortul? Dar cand tii la cineva, tii, si-l accepti cu bune si rele, cu tot ce misca in jurul lui, e ca o slujba, de care te lovesti zilnic, iar cat timp exista placere, totul vine de la sine.
Adanc in noapte se astern pe hartie povesti de dragoste, din gesturi simple, din priviri patimase, si magie de moment, iar noi, din simpli straini, ne apropiem si gustam din fructul dulce al inimioarelor ce zboara, loviti de un cupidon plictisit. Nu stii cand te cuprinde, zambesti in fata telefonului, sau doar pe strada, orgolii ascunse, imagini ce se scurg pe aripile timpului, invatam, si traim, consumam, savuram chiar, iar uneori ne si plictisim, dar pana atunci bucuria sentimentului pierdut exulta.
Am fost acid, am fost rau, dar in acelasi timp si sincer, facut misogin din cateva articole, respect sexul feminin, cum il voi respecta mereu, il apreciez, cand trebuie apreciat, dar si spun lucrurilor pe nume, atunci cand e cazul! Recunosc, subiectiv in unele momente, si nu conteaza, e ce vad eu in jur, iar daca am gresit cand mi-am spus parerea, nu dau inapoi, pot aduce argumente, chiar exemple, si sincer, nici nu conteaza. Am trecut de la indiferenta la neprevazut, m-am plimbat prin stari confuze, am stors orice urma de speranta din mine, m-am delectat cu a spune NU, nu a fost si cand trebuia sa am incredere, nu a fost si cand se merita un da, iar acum....zambesc.
Respir si consum orice clipa, ma bucur, scriu mesaje, rad in fata laptopului, invat, sper, si nu vreau perfectiune, ci doar momente reale, concrete, in care sa pun pauza, si sa spun, stii imi place,vreau mai mult.

Femeile vor sa fie iubite, nu intelese!

2010-02-20T11:05:00.002+02:00

Confuzie totala in mintea unei femei, o spun sincer, lucrurile uneori nu se bat cap in cap, le faci pe plac, fac nazuri, te porti frumos la fel, daca le intorci spatele devii un idol, incat sunt in stare sa se arunce la picioarele tale. De cand cunosti pe cineva, si vrei mai mult, incerci sa o intelegi, sa-i vezi nevoile, dorintele plus capricii. Nu e usor,iar bataile de cap vin zi de zi, incertitudinea te invaluie, si chiar nu mai stii cum sa reactionezi. Confuzia lor, te pune si pe tine pe ganduri, se joaca asa usor cu mintea ta, desi de preferat e sa te joci tu cu a lor, e mai stabil pentru tine, mai fara suferinta.
Eu o iau logic, in primul rand, daca vrei sa iubesti pe cineva, oare nu trebuie sa o intelegi? Simplu! Cum sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti? Oare e posibil? Ele intai vor iubire, apoi cunoastere? Desi sincer am primit un te iubesc in trecut dupa 3 zile, si nici ca persoana respectiva sa ma vada! :O Iar eu nu prea credeam in acele vorbe, si chiar m-au speriat, iti arata cat de maniaca e persoana respectiva. Iar fetele sigur nu vor maniaci, sau mai stii?
O privesti in felul tau, o doresti cu stralucire in ochii ,iti e draga, ai vrea sa o saruti, dar te abtii, nu stii ce gandeste, ce vrea , ai face tot posibilul pentru o clipa in mintea ei, o imbratisezi, te zbati, iar cu timpul incepi sa simti, la inceput un simplu sentiment de atasare, ca mai apoi realitatea se denatureaza in jurul tau, si o consumi pe EA la micul dejun, pranz, cina. O devorezi pana se plictiseste, tu esti prea orb in momentul acela sa mai vezi imperfectiunile, sau semnele ce apar.
Serios acum, voi ca femei, ce nu va ajunge incat mereu faceti figuri? Orgoliu? Sau vreti sa dati bine pe ecranul numit realitate? Nu totul se rezuma la voi, e chiar asa greu de inteles? Prioritatile le stabilim in functie de necesitati, si da sunteti o necesitate incontestabila, dar nu de neinlocuit! Mereu apare alta, mai devreme sau mai tarziu, cum si pentru voi altul, dar la voi se repeta jocul.
Complicati singure totul, incat vreti iubire, dar absurditatea voastra o alunga, vreti intelegere fara iubire, iar iubire fara intelegere, si deja cereti mult! Cate dintre voi ati alungat pe cineva doar prin simplele voastre figuri, nu ati apreciat, si usor disperarea si nervii l-au cuprins, incat sa intoarca spatele, si sa spuna PA!! Uneori exact asta vreti, e mai usor sa dai vina pe un El, decat sa-ti recunosti starea sufleteasca, si neplacerile, si mai e ceva, mereu El isi cere scuze, chiar daca nu a gresit, iar asta va produce o satisfactie enorma! Nu un orgasm cu fiori, dar o stare de bine ce se imprastie in tot corpul, o placere chinuitoare, ce va alimenteaza orgoliul.
Chiar se poate iubire fara intelegere? Oare intelegere nu e atunci cand il accepti pe cel de langa, cu bune si rele, treci cu vederea defectele, si faci totul pentru acea persoana? Un mic dejun adus la pat, o floare in miezul zilei, o plimbare romantica, sau o noapte cu lucruri picante pline de romantism? Un biletel cu 2 cuvinte, cu cata nerabdare le asteptati, si cat dramatism manevrati pana le auziti, iar apoi dupa ce scopul a fost atins, puteti pleca fara urma de regret, nu e usor sa-ti pierzi controlul, cand stii ca ai de suferit, iar atat timp cat esti tu, cea care nu si-l pierde, ai un 10 pentru rol.
E chiar nevoie de figuri? De lupta in 2, pana unul se declara castigator? De ce sa scoatem ce e mai rau din noi, sa profitam unii de altii, sa ne scoatem ochii, sa varsam lacrimi, cand am putea sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna, de ceva frumos, fara regrete si limite?

Adevarul printre randuri

2010-02-18T10:37:00.003+02:00

Esti judecat inca de cum deschizi gura sa arunci un cuvant spre exterior, fie el adevar, sau doar o minciuna simpla, oamenii analizeaza, gandesc,apoi isi expun parerea, uneori reproseaza, critica sau lauda de aparente. Dar adevarul cam doare mereu, si lasa urme in mintea unui om de langa, il ataci, desi esti sincer, preferi lucrurile mai pe direct, mai corect, si la obiect, nu ne ascundem stand in umbra, lumina face bine.
Mereu aceeasi poveste, dar actori diferiti, ne lovim dur de societatea din jur, de conceptiile ei invechite, sau corupte, iar in timp aceasta ne anexeaza, marindu-si orizontul.
Adevarul vine dintr-o lacrima cazuta pe un obraz lovit de dureri, din gura unui parinte ce-si iubeste copilul, sau a tanarului indragostit, ametit de sentimente. Il rostesti, si te simti mai bine, esti un om mai bun, mai corect, dar in ochii unora, esti doar un simplu fraier...
In jocul in 2, cum rostesti un mic adevar, esti o cauza pierduta, pierzi controlul situatiei, dar te lasi purtat pe aripilie neprevazutului, uneori pierzi, dar sunt situatii cand si castigi, nu trebuie sa dai din casa, decat atunci cand e cazul, momentul potrivit, sincronizare, de obicei, sexul feminin nu mai apreciaza la valoarea potrivita persoana de langa, cand e sigura de sentimentele ei, si da cu piciorul, ca intr-un caine ce-si cauta hrana. Vor incertitudine, asta le ofera doza de mister,ce le face sa-si bata capul, sa-si doreasca mai mult. Ce vine usor, pleaca la fel de repede, oricat de intens ar fi, iar tu ai impresia ca nu gresesti, ca ai fost sincer cu tine, si nu vrei sa te chinui, nu vrei sa te compatimesti in minciuna, dar poate chiar ai gresit, iar ce ramane un semn de intrebare, e chiar sinceritatea ta, oare se mai merita?

Enjoy

2010-02-16T22:33:00.002+02:00

Romania! Doar simpla rostire a numelui, produce o mica grimasa, pe fata fiecarui roman, cu totii avem o dezamagire. Privim stirile, numai nenorociri, marea inghite nisipul, zapada inunda sate, politica pune tara pe chituci, pensionarii mor de foame, iar somajul creste mai rapid decat actiunile de la bursa,iar noi, oamenii simpli, stam nemiscati in bataia vantului, cu dureri si suferinte crude, incat pierdem valoarea si sensul vietii. Grijile cotidiene orbesc farmecul,cheful de a face altceva devine inexistent, iar rutina exulta.
Romanul se limiteaza prin existenta! Poate mai mult, dar e suficient, nu se oboseste, desi isi doreste, lasa visele sa piara inca din starea de contemplare, arunca manusa inainte de a suna gongul. In jur, totul e cam trist, dar hai sa nu mai disperam atat, si sa vrem mai mult.
Ce ne motiveaza sau ne ofera incredere? Speranta in ziua de maine? Sau raul din jur? Deschide ochii, ridica privirea din pamant, si analizeaza realitatea! Luam spitalele de exemplu, ce nu au bolnavii de acolo, si ce avem noi? Sanatate! Trebuie sa ne intiparim bine in minte aceasta notiune, sa o fixam, si sa tragem mereu de ea, e suficient de motivatoare, dar uitat la fel de repede, cum uitam sa ajutam un prieten bolnav.
Poate viata ta nu e asa cum iti imaginai cand erai mic, te-ai impiedicat pe drum,ai uitat sa zambesti,te-ai pierdut, ai fost dezamagit, mintit si lovit din multe parti, te privesti in oglida, si ai fi vrut sa fi in alta parte, sunt ganduri ce-ti streseaza neuronii zilnic, dar ai avut momente fericite,ai iubt, ai fost fericit, te-ai plimbat si ai calcat in locuri, unde multi isi doresc sa ajunga. Te sufoci in aglomeratie, iti ceri scuze,strangi din dinti, dar nici nu schimbi nimic, ci preferi aceasta stare de nici nu stiu cum sa o mai definesc, si nici nu mai conteaza.
Regret? Oare nu ai avut satisfactie in trecut? Nu ai invatat? Nu ai evoluat spre mai mult? Dar prostia doare, pentru ca nu vrem sa vedem esentialul,si sa traim clipele, sa le apreciem, cu zambet larg pe buze, chiar daca sunt probleme, si neplaceri, iar socotelile de acasa nu se intersecteaza cu rezultatul asteptat. Enjoy! Simt un oarecare optimism in vorbele mele, si nu as avea un motiv suplimentar, ci dintr-un mare nimic, o prostie observata intr-un moment de luciditate.

My Valentine...

2010-02-13T14:11:00.003+02:00

Inca o sarbatoare imprumutata, pe langa multe altele, mai avem nevoie de ziua Recunostintei, si ne apropiem de America, macar asa, daca altfel nu se poate. Nu mai e un simplu mod de a-ti declara iubirea, ci un brand, din care se fac bani,si inca foarte multi. Chiar e nevoie de o zi speciala in care poti sa-ti dezvalui sentimentele celui iubit? O poti face in fiecare zi, la orice moment, cand se asteapta mai putin, nici prea des, ca devine patetic,e nevoie si de aer! Nu stiu cum se face, de am devenit un expert in relatii, dar nu si in ale mele, din exterior totul pare usor, sfaturi, gesturi, vorbe, observ greselile unora, le si subliniez, poate poate, ar intelege ceva, dar mereu le repeta!
Cadouri? Totul se rezuma la ele, la gesturi frumoase, si cuvinte potrivite! Iar inspiratia pe moment dispare, e cam greu sa redai ce simti, mai ales cand nu simti, sau e doar de dragul sarbatorii. Pe 14 februarie romantismul uitat in timpul anului, renaste, si inconjoara realitatea cu inimioare, flori, si zambete. Comercianti au speculat momentul cu ani buni in urma, iar acum afacerea creste, si capitalul se mareste. Investitie=profit! Investesti cadouri in relatie= profit( sex, dragoste, gesturi fine). Sa nu fiu asa dur, nu acum cand e vorba despre sentimente, dar in relatii mereu se doneaza cam tot, pana te pui pe planul 2, si din umbra privesti cum celalalt profita,si nu apreciaza. In mod egal, da?
Cel mai frumos cadou de 14 februarie? Fetele vor o noapte speciala, lumanari , flori, petale, daca ar fi la munte, devine vis, zapada, mai nou jacuzzi si spuma, acum chiar daca ele nu-s romantice, simt nevoia de gesturi tandre, iar prostii, astern pe tava totul, chiar daca unele nu ofera si ele, macar bun simt, si dragoste. Puteam sa nu fiu rau?! Baietii? Pe multi ii auzi, iar 14 februarie, iar cadou, iar bani cheltuiti, iar altii, se dedica zilei, se contopesc usor, incercand sa-si arate dragostea indiferent de pret, cadourile simple, mereu au mai mult succes. Pentru cine vrea sa observe, ca-s unele blonde, draga nu mi-ai luat inel?! Sa nu te vad...pleaca!
O iesire la un restaurant scump? Sau o seara magica in casa, cu un film bun (I Hate Valentine's Day ) sau doar o floare in noapte, cu un sarut apetisant si dulce! Idei, solutii se gasesc, romanul e inventiv,fiecare isi vede dragostea intr-un fel, si ii da o forma, incat celalalt sa o aprecieze! Macar de ar fi apreciat efortul, si nu cadoul in sine.
Sampanie si club? Dansuri lascive, camasi scumpe, si piti materialiste! Si am cam spus tot!
Melodia perfecta, versuri ce simbolizeaza inimioarele din stomac, si o imbratisare patimasa, cu privit in ochii,si sorbit partenera, chiar daca e in pijamale, si nemachiata. Atunci se vede frumusetea unei femei, nu cu tone de fond de ten, si rimel.
Acum dau o mica revizuire, sa vad cand am petrecut cea mai frumoasa zi de 14 februarie! Rasfoiesc bine, ma vad pe mine dandu-si interesul, cautand cadoul potrivit, straduindu-ma, sacrificii, etc, dar spre mirarea mea, nu mi-a ramas nimic marcant prin minte! Nu ca nu si-ar fi dat interesul, nu aduc acuze, dar e empty. Iar in ultimii 3 ani , nu ca ar fi cineva insemnat, incat sa-si sacrifice ziua, sa-mi aduca un zambet special, ci doar persoane trecatoare, si eu pe langa, dandu-si interesul. Fetele sunt comode, chiar curios,cand una si-a luat iubitul si chemat intr-un loc special, cu masa, pat, sampanie?! Ele chiar au pretentia sa se ocupe baiatul de tot, si vin si ele cu un cadou rasuflat! De ce nu se inverseaza rolurile un pic? Am uitat...suntem barbati!
My Valentine is....! Me me and only me! E primul an cand sunt singur de Sf Valentin! Ce realizare, desi pentru unii ar fi o nerealizare, si o chestie trista! Dar nu mai am de gand sa-mi impart zilele cu persoane care nu merita, sau doar de dragul de a fi acolo cineva,sa-mi aduca o cana, un ursulet de plus, poate o perna, sau ciocolata. Acolo chiar ma loveste unde ma doare. Ma lasa rece sarbatoarea asta, dar imi si place senzatia ca nu trebuie sa-mi bat capul pentru a pune planuri diabolice, si surprize, care mai apoi sa nu fie apreciate. Prea putine au apreciat gesturile, chiar mi s-a si reprosat uneori, sunt asa de relaxat, incat nici ca-mi pasa cum trece ziua, desi stiu sigur! Prietena mea, exista una pentru seara asa, se numeste Absolut! Nu cere multe, doar 2 cuburi de gheata, si 3 degete de santal de mere, nici prea slaba,nici prea tare, potrivita, imi va tine companie, va dansa cu mine,si-mi reda si zambete moca, fara sa ceara nimic in schimb, ba nu mint, sa fie bauta.
Va urez distractie placuta, cat mai multe gesturi frumoase, lasati orgoliile, certurile, si ambitiile, sarutati-va partenerul,iar sinceritatea va crea totul, cu cateva cuvinte alese.

First love

2010-02-11T14:11:00.004+02:00

Poti traduce in cuvinte fiorii primei iubiri? Poti reda fidel acele momente de magie rara, in care simti ca plutesti, zbori, iar zambetul e undeva in nori? Sunt amintiri frumoase, dar de cele mai multe ori dureroase, incat iti strapung inima in 2, o parte plina de speranta, si de noi aventuri la orizont, si una neincrezatoare, pesimista,posaca si nesuferita.

Inca de la varste fragede, chiar din copilarie se pot ivi sentimente profunde, bine acum, depinde de fiecare cum se ataseaza, si de cum vede iubirea, daca spui te iubesc la 20 de persoane, unde mai e farmecul? Acele 2 cuvinte pline de tarie, sunt intelese gresit, si devin simple. Trecand prin relatii, de la copilul inocent, la adultul in devenire, ajungi sa te atasezi, sa-ti placa, sa cunosti, sa vrei mai mult, sa faci sex, dragoste, sa te desparti, si sa suferi, dar mereu exista o prima iubire, una care te schimba, si te face mai matur, acel rau necesar in care ne regasim cu totii, unele chiar rezista si azi, mici exceptii intr-o realitatea plina de tentatii.

Studiu de caz! Pentru fiecare din voi, oare ce a ramas in voi, dupa prima iubire stinsa, si specific iubire, sentiment complesitor, in care simti lipsa, ti se face dor, ai nevoie, si imparti la 2 totul, nu doar intr-un singur sens, in care unul fute, altul isi streseaza neuronii! Ai prins ideea! Cum ai savurat aceasta intamplare trecuta,sau cum o savurezi inca? Mai esti la fel? Nu prea mai ai cum, cu cat inaintezi in ani, unele lucruri se pierd in copilarie, in modul de cum privesti persoana de langa, cum inocenta paleste in perversitatea de zi cu zi. Chiar vreau raspunsuri, daca se poate si exista timp pentru ele.

De unde pana unde acest articol? De la o simpla intrebare, Andu tu la ce fata ai tinut cel mai mult?! Nu conteaza cine a intrebat, si oricum nu e vreo fata trecatoare ce si-a lasat parfumul prin jurul meu, ci de la cine nu ma asteptam, chiar uimit, cu armele jos in momentul de fata.Am analizat un pic, recunosc un pic mai mult, sa vad care a fost first love, desi stiam care va fi raspunsul inca de la inceput.Tin sa precizez, ca nu o astern ca un regret, sau o dorinta, ci doar din simplu motiv ca trebuie mentionata, si atat! Fara subtilitati, ironii, sau durere, o amintire si atat.

Incepe din senin nu?! Te ia valul, si te loveste din toate partile, te scufunzi, tragi aer in piept si respiri izul de primavara-vara, plutesti, traiesti, razi, si zambesti in somn. Cum mana ei te cuprinde, cum degetele tale ii mangaie privirea, cum totul o ia razna, iar tu constient de greseala te afunzi mai rau, si pierdut, incepi sa nu te mai recunosti. Iti e bine, dar trebuie sa spui si nu, daca lucrurile vrei sa continue, dar nu o faci, creierul e in razboi cu inima, iar mereu invingatoare va fi cea din urma, incat e mai puternica si misterioasa,plus suporta orice dezamagire, mai sunt si exceptii.

Se consuma treptat, de la copiii plin de curaj si nebunii, la ursuzi aflati in certuri, un afrodisiac, plin de energie, de sentiment, si fericire, dragostea=fericire, cand merge si totul e in regula, mai exista certuri, orgolii, nepotriviri, dar daca se vrea, se trece peste, iar la final raman pozele! Se arunca intr-un folder, si raman acolo, iar cand faci ordine te lovesti de ele, si iti aduci aminte, bah ce prost am fost, dar nu as schimba nimic, as face la fel, poate doar sa dureze mai mult, reparand micile greseli, si nici nu conteaza, acum chiar ramane un zero indiferent, o amintire, plina de nostalgie, si un nou patimas. Timpul vindeca, curata, si schimba, incat sa-ti fie bine cu tot ce culegi in viitor,si de acolo se porneste o lunga cautare, a celei pe care o doresti, iar mereu intarzie sa apara,dezamagiri cu ploi torentiale,fulgere si momente de calm si nepasare.

Te mai si intrebi, oare chiar ai iubit?! Oare asta e dragostea? Daca ea produce durere, de ce s-ar numi dragoste? Ca sa cresti, si sa inveti,ca mai tarziu sa-ti fie bine, si sa nu fii naiv, copil, si capos, sa vezi ce e bucuria, si dragostea, sa ai nevoie de ea, si sa-i faci loc in viata ta, chiar daca riscul ramane, increderea dispare, si lacrimi apar.

Prima iubire ramane mereu sensibila? O mica pasiune nebuna, ce nu se stinge niciodata, o pasare phoenix? Cam aici se invart gandurile indragostitilor, dar e doar o amagire de final, una ce spera, ca intr-un viitor apropiat sau indepartat, lucrurile vor revenii la normal, dar nu e asa, ne imbatat cu sperante, atunci in momente de durere, dar cu cat ceasul ticaie, realizezi nepotrivirea, si unele lucruri, pe care atunci nu le observai, fiind prins in jocul fantastic al emotiilor, ideile curg intr-un rau vast, si asterni pe o hartie imaginara totul, iar cand tragi linie, ramai cu nimic, doar cu amintirea, si sufletul gol. Ce e terminat, asa ramane, desi uneori reinvie, dar moare incet.

In prezent daca privesc spre prima dragoste,raman indiferent, nu ma mai sensibilizeaza,doar dorul acela de iubire dedicata, tind sa precizez ca vorbesc din perspectiva mea, nu stiu cat a fost de reciproc, dar la prima vedere asa era,de imagini ce ma faceau altfel, si mai bun, ce imi inseninau ziua, si imi dadeau speranta, doar acele clipe imi misca inima, si nimic mai mult. Ranile s-au inchis,s-au cicatrizat, iar eu?! Sunt altul, matur, copt, si rece, rama urmari pe termen lung, dar se trateaza cu zahar, si momente noi dulci, cu alte persoane, ce te invata altceva, pana cand, acumulezi suficienta informatie sa vrei mai mult, de la o persoana cu care merita, si o meriti.

Pozele, amintirile , personajele se pierd in povestea realitatii, a timpului ce misca, si gesturi stupide, care in acelasi timp fac diferenta! E doar un exemplu, atat!

Nu esti tu! Sunt eu...

2010-02-10T23:56:00.003+02:00

Sinceritatea in ziua de azi e un lux, pe care unii nu si-l permit,si nu pentru ca e scumpa, ci e mai simplu asa. De ce sa spunem un adevar, cand o minciuna da bine pe ecran?! Iar de aici pornesc lupte cu eul, singura ranita fiind increderea! Convingerile de pana atunci se schimba intr-o noapte geroasa, cu lacrimi in ochii, intr-un moment de claritate, iar omul de ieri, nu se aseamana cu cel de maine, o urma serpuita doar se va inalta in zare. Apar pretentiile pe drum, ma amuza fetele care se tavalesc pe covor, si bat din picior,ca vor sinceritate, iar ele nu-s in stare sa dea un raspuns clar,la obiect, si tot la perversitati ajung,ocolisuri, incat sa te scoate vinovat, absurd, desi tu ai intrebat ce s-a intamplat?! Piti de bamboo, un alt specimen, draga in seara asta ies cu fetele, iar cand colo ea danseaza pe masa unora, iar tu stai acasa,o astepti. Mereu am ocolit ultimul gen de fete, ca sa nu spun ca am tot ocolit persoanele ce pun minciuna in practica, si culmea, cu cat fugi, cu atat te arzi mai tare. O impocrizie permanenta, in asta traim, noi ne mintim pe noi, lasa, o sa fie bine, ele ne mint pe noi, crede prostul, iar noi ne prefacem, si astepam momentul sa dezvelim misterul, iar altii mint de ingheata marea, nu imi e rusine cu niciunul. Dar genul feminin prefera drama, o pun atat de bine pe scena, incat daca le-ai filma, ai avea audiente extraordinare pe youtube, cu zambetul pe buze, seductie, priviri aruncate peste cap, stari de lesin, certuri, ca sa nu mai spun ca se dau si singure de gol, si chiar atunci tot cu nerusinare mint. Barbatii o fac mai voalat, mai dur, mai la obiect, si isi recunosc vina,doar cand sunt prinsi cu matza in sac, sau cu cucu-n pasarica. Vinovati suntem cu totii! Dar nu aici vreau sa ajung, si nici sa despic firul in 4.
Relatiile! Au un inceput, si un sfarsit,iar uneori se termina inainte sa existe ceva. Iar la momentul acela zero, unde trebuie sa dai explicatii, sa oferi motive serioase, si sa pui capat, sa impachetezi ani intr-o valiza si sa pleci, atunci te precipiti, iti e frica sa nu dai inapoi, apoi recurgi la mici minciuni. Poate nu ai un motiv clar, te-ai saturat, sau esti vinovat, si nu vrei sa arunci vina pe tine,ori te gandesti cum sa fie mai usor pentru amandoi. Sinceritatea se duce undeva in cosmos, in momentul acesta, pentru ca orice se spune, numai adevar nu e: acuze, scuze, reprosuri, urlete, cuvinte nepotrivite, lacrimi, si chiar palme, apoi un moment de calm, si de la capat, prea putini stiu sa piarda cu capul sus,si cu un spate intors. Iar femeile pana nu au ultimul cuvant de spus, nu se lasa, pana nu despica firul,si culeg roadele nu se simt ele femei.
Un barbat, isi ia prietena de mana, o duce intr-un loc unde se poate discuta,daca e prea acida, chiar intr-un loc public, nu are chef de zgomote puternice, iar acolo nu se poate manifesta, aviz amatoarelor,iar intr-un moment de curaj maxim, maxim am spus, nu e vina ta, e a mea,dar nu pot mai mult, nu mai vreau, nu mai exista noi 2! Desi e si vina ei, cum e si a ta, dar preferi sa te faci un nesimtit, sa iti iei vina asupra ta, incat sa fie mai usor pentru ea,sau simplu sa o acuzi pe ea, si sa te doara in fund, jos palarie pentru persoanele de genul, desi nu e corect! Dar am fost de prea multe ori acuzat, cand ele se scuzau, iar eu ca o persoana ce-si dadea interesul, si vroia sa fie bine, fraier chiar, accepta mici reprosuri si intepaturi neadevarate. Greseala mea, recunosc! Iar cand fata vrea sa se desparta de cineva, sau nu vrea nimic, cauta scuze stupide, de iti sta mintea in loc, si nu iti vine sa crezi cum vine la tine cu texte expirate, si ce e mai rau, ca unii chiar le dau crezare.
"Nu esti tu, sunt eu....de vina!" E deplasata,absurda si neverosimila! Nu stiu ce vreau, am nevoie de timp de gandire, vreau altceva, imi placi, esti tot ce vreau, dar momentan ce vreau eu e distractie, sau pe altcineva,oricum nu adevarul, nu ceea ce gandeste, si nici ce vrea, dar jocul e mai gustos asa, mai dramatic, si plin de neprevazut, au o satisfactie deplina cand un prost le canta in struna, si devine patetic, orgoliul fara margini, satisfactie garantata! Se simt dorite, si flatate, chiar lasate rece de gesturile disperate ale unui mascarici amorezat. Iar cand baietelul, nu reactioneaza cum isi imaginau ele, atunci schimba foaia,incearca din rasputeri sa ajunga ele cele care castiga, vai puiu am gresit, nu se mai intampla, pana data viitoare, iar cand lumea iti e mai draga zbang una dupa ceafa! Si exista cazul cand ies sifonate, si tratate cu curu, incat realizeaza ce toante au fost, si la ce au dat cu piciorul. Roata e rotunda prin definitie...
Sunt sincera dragule, nu vezi asta, chiar tin la tine, imi placi, dar mergem in club azi? Daca vrei la munte, eu nu am bani, ai tu si pentru mine? Nu stiu cum naibii,e dat prin lege, ca toti barbatii sa se lase vrajiti de o pasarica in calduri, si nu la sensul de sex, ci dragoste nebuna, incat sa nu mai vada stanga, dreapta, ci doar orb. Nu esti tu de vina, ca nu mai vreau sa te iubesc, e vina mea, nu mai stiu ce-mi doresc! Incertitudinea asta lasa de dorit, cand colo, ea o arde in alte grupuri, cu altul de mana, dar nu stie ce-si doreste, si nici ca te iubeste, asta daca a facut-o vreodata!
As vrea sa aveti puterea sa recunoasteti, e mai usor sa minti, decat sa spui un adevar,dar si in astfel de momente, orgoliul, sau caracterul nu va da pace, oricum eu unul nu mai cred nimic, oricat s-ar milogi de mine, prefer lucrurile concrete, palpabile,decat mizerii profunde.
Si cand am spus in trecut, nu esti de vina, chiar eu sunt, o faceam doar pentru ca asa era, pentru ca nu puteam sa ofer mai mult, si nu vroiam sa treaca timpul, distrugandu-l pentru ambele parti, si cu atat mai greu e atunci! M-ai facut nesimtit, porc,etc....dar si azi vorbesti cu mine, si-mi multumesti pentru acea zi, si pentru ca nu am profitat, si te-am respectat, si inca o fac, desi nu meriti nici un buna pe strada, asta altor categorii de fete, trec de la un subiect la altul, asa cum imi place. Iar cand ai vrut mai mult, iar eu nu eram in masura sa ofer, am fugit, am spus, am adus durere, dar buna, pentru ca prefer lucrurile clare, si nu incertitudini, si macar eu unul am fost sincer, mereu! Si voi continua sa fiu, e luxul meu, la care nu renunt.

10 motive

2010-02-09T14:46:00.007+02:00

Pentru care o BERE e mai buna decat o femeie...

O Bere nu cere EGALITATE.

Prietenii tai nu rad daca te vad cu o Bere MARE.

O Bere intotdeauna te SATISFACE.

4. O Bere se poate SAVURA pe toata perioada lunii.

5. Daca intri intr-un bar, intotdeauna vei putea AGATA o Bere.

6. O Bere NU ARE rude.

7. Pe o Bere N-O deranjeaza daca ragai.

8. O Bere face spuma, NICIODATA spume.

9. Poti fi intotdeauna sigur ca esti PRIMUL care bea dintr-o Bere.

10. O Bere nu va fi geloasa daca-ti DORESTI o alta Bere.

28 feb 2008(o felicitare cadou)

Pentru moment...abonatul nu poate fi contactat!

2010-02-09T00:48:00.002+02:00

Genul feminin prefera drama! Lacrimi, isterie, nervi, tipete, aruncat cu lucruri in cap, apoi inghetata de ciocolata si mancare multa la nervi. Si toate astea, cand sunt prinse pe picior gresit, cand se ataseaza de cineva, apoi simt cum isi pierd locul in peisaj, iar disperarea le face sa devina pisaloage, geloase posesive, exact ce nu ar trebuii sa faca. Culmea si baietii reactioneaza la fel, ei sunt doar patetici, plang si dau satisfactie unei vampe ce prefera cardul din portofel. L-am facut pe prost. Gandire contemporana, si nu se preda in liceu, sau facultate,se invata pe strazi, baruri si cluburi, se promoveaza asiduu.
Femeile sunt cele mai orgolioase persoane, mereu exista si exceptia de la regula, dar cand li s-a pus pata,sau s-a pornit beculetul, nu mai iesi din gura lor, pana nu faci ca ele, te manevreaza atat de bine, si nu pentru ca esti modelino, incat te face sa-ti ceri tot tu scuze,desi nu ai gresit! Zbang! Nu ar pune neam mana pe telefon sa-ti spuna, am gresit, sau sa te invite in oras, ci asteapta sa o suni tu ca boul, pana cand intr-o zi te saturi, si-ti bagi ceva,plecand, fara sa privesti in spate. Difera de la caz la caz, dar si cand le dai un mesaj de la multi ani, nu-s in stare sa-ti multumeasca, ci gandesc, uite prostul, inca se gandeste la mine! NU , nu! Prostul doar are mult bun simt, si te respecta,ceva ce tu nu ai fost in stare! Sau unele indraznesc sa sara de fund in sus, iar cand le explici sa te ignore...si uite asa iar tu cazi de fraier! Si-ti pui intrebarea sa fii si tu orgolios? Dar atat timp cat esti impacat, si nu mai vrei nimic de la ele, te doare undeva de parerea lor, ca nu mai misti un deget. Te-ai saturat de dramatisme, si mai ai nevoie de altceva, nu doar de batai de cap, si stres.
Cu cat le tratezi cu fundul, cu atat vin in patru labe la tine, ca o pisica ce iti da tarcoale,si toarce! Mai mai sa te linga s-in ureche, unele chiar sunt in stare! Perversitatea e maxima in ziua de azi.
O repet, am mai spus, ca baiat,in ziua de azi nu mai stii cum sa te comporti, daca esti bun, te frigi, daca ai bun simt,nu esti respectat, daca esti sincer esti naiv, de fidelitate, nu mai vorbesc,daca joci rol de taur comunal, esti hot si la moda, toate te vor, si cu atat te suna mai des, si va mai intrebati cand dati peste un nesimtit ce va fute si lasa, de ce asa?de ce eu? Vreau un baiat bun si de treaba! Uite cum dispar baietii ok, voi ii faceti sa intoarca spatele uneia care merita, si sa spuna pentru moment, abonatul nu poate fi contactat,si cu atat mai mult ea insista, si-si plange de mila! Serios acum, cum trebuie sa fii ca sa ai un strop de liniste, si sa gasesti pe cineva care sa merite? Sa te vrea pentru ceea ce esti, sa te placa, sa o placi, sa nu tragi de ea, si sa te zbati ca loserul pentru nimic! Oare din jocul asta nebun in care suntem implicati, atat noi, barbatii, cat si voi femeile, nu iesim cu totii in pierdere? Nu ne distrugem singuri succesul? Nu putem fi corecti, sa oferim in mod egal totul? Ca mai apoi sa zambim si sa cream o lume noua? Dragostea e cel mai frumos sentiment, o spun din proprie experienta, implica fericire,zambet, stare de bine, caldura, tine loc de foame, deschide usi, reda speranta, si multe altele, dar si distruge! Unii reusesc,altii nu, dar echitabil ar fi sa avem succes toti? Ne calcam in picioare si ne batem joc, distrugem caractere, principii si sperante, ne purtam urat, ca mereu sa iesim in fata, spunand, ti-am tras-o,am iesit in castig, nu am tinut la tine, ci doar m-am complacut, si mi-a fost bine! Nu e mai bine sa simti, sa te bucuri de ce ai, cat e sa fie? Nu e un razboi,unde se calca pe cadavre, ci un loc unde se fac compromisuri pentru binele celuilalt,si pentru ca vrei tu sa o faci.
O jigodie in pat e mai bine nu? Sa insele,sa insulte, si sa plece cand iti e lumea mai draga! Va speriati de prea mult bine, de respect, moravuri si sinceritate,si nu pentru ca va plictiseste, in adancul sufletului asta vreti toate, dar futerea de icre e mai placuta cu gust de inghetata dupa.
Comoditatea voastra ne lasa rece, ne face sa ne sictirim, si sa piara orice urma de chef si dorinta, nu intelegeti, ca vrem putina atentie, un telefon, un mesaj, un ceva acolo, sa stim, ca nu batem capul in zadar, doar un inceput, o scanteie, ca apoi stim cum sa ne descurcam, sa va urcam pe taramurile fericirii,sa producem placere,si sa nu plecam a 2-a zi, la aparitia soarelului. Stabilitatea e pentru noi oxigen, cum e si pentru voi rujul! Nelipsit din geanta, si oricand pe buze!
Trebuie sa fac pe orgoliosul, sa arat ca nu-mi pasa, cand e exact invers, sa nu spun ce simt, cand simt, ca sa fiti voi multumite, si sa cadem intr-o prapastie plina de minciuni? Sa nu ma obosesc sa fac surprize, sau sa cumpar flori fara motiv? Sa nu fac multe, acele multe lucruri de care voi aveti nevoie, si care fac diferenta,si pentru care sunteti in stare sa-l asteptati pe printul frumos din povesti o viata, iar cand il gasiti, va dati seama ca spanul e mai viril? Sau sa-mi inchid telefonul, iar robotul sa-ti spuna acele dulci cuvinte ce-ti distrug inima, si-ngroapa sufletul in doliu?
Scuzati duritatea, bunul meu simt va ramane mereu, e doar o mica repulsie tarzie, un disconfort ce ma macina, si imi pune semne de intrebare. Ne meritam soarta, unii pe altii, si cand suferim, ii facem si pe altii sa o faca, nu ca metoda de razbunare, ci doar ca nimic nu mai e la fel, si se pierd treptat, pana cand toate cele de mai sus dispar, si avem exact ce cautam si ne dorim. Nu e o regula generala....exceptiile se invart printre noi, dar uneori nu le vedem.

Everybody's Fine

2010-02-07T16:45:00.005+02:00

Cum sunt parintii? Mereu ingrijorati de soarta piticilor din familie, protectiv, uneori absurd, si plini de dragoste! Iei un astfel de tata, si-l pui intr-o situatie de unic parinte, si nu a unui copil,ci 4, ajunsi la maturitate, fiecare cu drumul sau, plin de urcusuri si coborasuri.
Orice parinte isi impinge copilul spre mai mult, vrea sa reuseasca in tot ce el nu a facut, spera la un viitor mai bun, mai linistitor, si ii ghideaza pasii,uneori chiar impunandu-i solutii, dar nu din rautate, pentru o cauza nobila. Pe drumul lung, se pierd lucruri, valori, sentimente, apar dureri, si nimeni nu e perfect, se greseste de ambele parti, se arunca cuvinte nepotrivite,ca vina sa se infiripe de ambele parti, iar partea cu iertarea e grea!
O calatorie spre cunoasterea copiiilor, cu peripetii, putin haz, si o oarecare dezamagire, asteptarile erau mari, dar si aparentele. Un De Niro de zile mari, ce poate fi inlocuit de orice tata din realitatea noastra, cu orice om simplu ce-si iubeste copiii si ii vrea aproape, acea imagine ce dainuia din tinerete, cu familia alaturi de sarbatori, un cadru perfect pentru o batranete singuratica.
Iar copiii? Drew Barrymore, o dansatoare de succes in Las Vegas? Un muzician intr-o orchestra cunoscuta(Sam Rockwell) si o domnisoara plina de succes, cu familia intreaga,Kate Beckinsale ce nu mai vaneaza vampiri si varcolaci, ci doar cauta sa-si multumeasca parintele.
Fiecare familie isi are problemele ei, dar la prima vedere toti par fericiti, totul e bine, desi nu e asa, dar da bine in realitate! Copiii se cearta, se bat, isi urasc parintii,unii tipa, alti isi inseala partenerii, dar la masa de seara toti zambesc,si se prefac ca totul e ok, dar pana cand?! Oare e necesar tot acest teatru? De ce nu putem pune punctul pe i, sa ne lasam neajunsurile acolo, la momentul respectiv, sa incercam sa fim o familie, asa cum trebuie, cu bune si rele, sa ne ascultam intre noi, si sa facem sacrificii?
Un nu am nimic, sau totul e bine persista, desi in suflet stii ca lucrurile nu-s la locul lor,ai nevoie de ajutor, iar retinerile sunt imense,poate doar din simplul motiv de a-l usura pe cel de langa de suferinta, de a-l impovara cu inca o grija, are destule pe cap, iar filmul promoveaza exact ideea de bine. Genul? Drama, moralist, comedie, aventura, familie, toate inglobate intr-o actiune ce merita vazuta,recomand,un must see al sezonului rece.Vizionare placuta!

Te face sa vrei sa fii mai bun!

Are you happy?

2010-02-07T00:18:00.002+02:00

Conduci o viata ca nebunul pe contrasens, depasesti limita legala de viteza, tragi pe dreapta, iei amenda, si o tot iei de la inceput,over and over again, si nu obosesti. Soseaua e doar realitatea din jur, viteaza dorinta de a iesii in fata, problemele ce te lovesc joaca rol de amenzi, iar inceputul mereu e greu. Intr-o zi pui pauza,te privesti in oglinda trecutului, incepi sa-ti rememorezi filmul actiunilor desfasurate, si te intrebi oare a meritat efortul, sunt eu fericit?
Lucruri simple aduc un iz de fericire, un zambet, daca nu si speranta, dar la total inca esti pe minus, nu se rezuma doar la ele, ci ai nevoie de mai mult. Ti-ai sacrificat tineretea pentru bani, un job ce-ti asigura masina, casa si traiul decent, dar nu si familia langa, apoi altii au renuntat la ei, pentru binele altora, si azi stau nedumeriti cu capul pe brate, privind in gol, iar fiecare om isi are exemplul, am stabilit prioritatile inca de cand ne formam ca oameni. Distractii trecatoare? Risc? Doar o viata? Stabilitate? Dragoste? Durere?
Fericirea e o stare de bine ce-ti umple sufletul de liniste si bucurie, acel sentiment placut ce-ti lasa urme pe piele in urma fiorilor, sau lacrimi in ochii pentru cei mai sensibili. Vreau o definitie mai concreta, cu totii vrem, dar pentru fiecare e diferit, unul sarbatoreste cu ciocolata si sampanie, altul sare in sus si urla, iar eu, o spun sincer am uitat sa ma bucur, si nu pentru ca nu-s fericit.
Un copil e in extaz la primirea cadourilor de Craciun, un tatic cand isi tine in brate pentru prima oara copilul, si nu ii vine sa creada ce dar a primit, o mama mandra de copilul ce tocmai a luat premiul 1, o bunica cand isi vede nepotii, sau un barbat ce-si iubeste nevasta maxim,tot e la moda maxim,sa-l folosim un pic,imi permiteti nu? Maxim de fericire din tot ce misca nu putem obtine, din pacate, greul apare cand pierdem notiunea de fericire, cand pesimismul e in floare, si creste zilnic, sau nimic nu ne mai multumeste, ceva nu e la locului lui, o piesa pierduta dintr-un puzzle, ce nu se gaseste usor, si ne framantam, coacem in noi nervi si ura, pana cand furtuna trece, iar soare isi face loc.
Momentele de fericire sunt de scurta durata, dar intense, in varful unui munte, cat respiri adanc, si inspiri, sau clipesti si te trezesti din vis, dar merita tot efortul depus,sudoarea ta,si noptile pierdute, fericirea e un drog, unul ce da dependenta, una dupa care continui sa alergi, pentru ca iti face bine, nu e interzisa, ne-o interzicem singuri.
Sa ne multumim cu ce avem, sau sa ne bucuram, sa fim fericiti? E intrebarea ce suspina mereu, si duce la un razboi puternic, conflict purtat de eul nostru, unde vointa pierde uneori, tentatiile sunt mari, iar noi avem nevoie sa stim cand sa ne si oprim. Nu pot raspunde la aceasta intrebare, dupa preferinta fiecaruia,si abilitati.

Am i happy now? Definetly maybe!

Just life...

2010-02-06T00:54:00.003+02:00

In viata se intampla lucruri total opuse in acelasi moment, de la un copil ce plange, altul rade, pana la o familie ce-si asteapta parintele sa intre pe usa, iar alta, il vede cum pleaca,si nu ii e usor, intoarce spatele, poate cu lacrimi in ochii, si constient, o perioada de timp ii va auzii doar la telefon,sau doar printr-un mail ratacit. Unii isi sacrifica zilele, pentru binele celorlalti, un sacrificiu ce nu se uita niciodata, dar nici nu spala pacate, iar un gol ramane, oricat de invatat ai fi cu plecat/venit.
Oricat de indiferent as fi, sau dur, observ mereu lucrurile in detaliu, si le analizez din multe puncte de vedere, iar viata de navigator e o viata de tot cacatul, si imi permit sa vorbesc urat! Baniiii!!! Oare aduc satisfactii suficiente incat sa iti petreci jumate din viata pe mare? Sincer....NU! Dar iti si usureaza drumul, si astfel, lucrurile imposibile si indepartate, sunt mai aproape. Te plimbi, cunosti oameni noi, te lovesti de culturi, civilizatii, dar pierzi mult prea mult...
Cum e sa nu-ti vezi copilul un an de zile, sau nevasta? Acasa timpul trecere repede, cand pentru tine acolo, parca intrii intr-o reluare continua, o rutina ce se modifica sub aspectul vremii, maine ploaua, azi e soare. Am fost plecat, pentru inceput, chiar placut, dupa un timp incepi sa te gandesti daca iti doresti de la viata asa ceva, si din orice unghi privesti, viata pe mare devine un chin, dorul de casa, familie,contactul cu pamantul, realitatea, prezentul, totul se duce incet spre apus, iar mini concediul, acele luni petrecute acasa, devin un mic paradis, din care nu iti doresti sa mai pleci. Dar, timpul trece, si trebuie sa-ti respecti contractul, sa aduci bani, sa asiguri un nivel de trai optim, desi nu-ti vine, si cu atat sacrificiul e mai enorm.
Multi spun, ai ales asta, e o viata frumoasa, cine nu isi doreste, dar daca faci un studiu, sa-i intrebi pe toti navigatorii din jur, daca marea e a 2 -a lor casa, si ar alege iar acelasi drum, in proportie de 90 la suta,daca nu mai mult, raspunsul ar fi negativ! Un sfat ce-l primesti cat esti tanar, fugi cat poti, dar tu visezi, si vrei multe, casa, masina, plimbare, si ce naiba, sacrifici doar cativa ani, esti nelinistit, nu se vede, dar e ca un drog, ce-ti intra in sange, si mereu vrei mai mult, nu te mai poti lasa, ramai un pic dezamagit de traiul oferit in tara, si rabdarea te trimite inapoi.
Am fost pus si in situaia celui de acasa, care sta si asteapta, cat si a celui plecat, pot face diferenta mult mai bine, desi nu obiectiv, mereu raspunsul meu va fi nu pe mare, dar e dureros de ambele parti. Iti e mila, cand vezi cum cel de langa isi duce amarul pe mare, pentru binele tau, si desi suna egoist, nu as face schimb, nu pot, nu vreau, nu imi place! Nu-mi plac multe, si multe nu-s au locul, dar e dificil, sa te faci ca nu-ti pasa, cand iti vine sa urlii, si sa spui cat ai nevoie,sau un PA rece, o strangere de mana, si ne vedem cand vii, un teatru de ambele parti, sentimentele se ascund sub masti, si sunt bine tinute in frau, desi uneori mai scapa, chiar cu lacrimi, sau cu disperare.
Iar cum timpul acasa trece cu minutul, pe mare, secundele sunt ore, valul loveste din ambele parti, cerul e senin, iar zgomotul asurzitor al motorului nu-ti da pace. Acolo, totul se rezuma la munca, cat mai multa munca te oboseste, si mergi la somn, si ziua trece, si inca una din calendar s-a dus, un x, o zi de nastere iti aduce aminte de uscat, un gand nelinistit, si doar porturile, iesirile in oras la bere raman micul contact cu realitatea.
Mama s-a chinuit cu o relatia de dragoste la distanta, cu nopti nedormite de dor, si bucurii imense la venire, dar nu e corect sa te joci cu sentimentele persoanei iubite, sa nu fii acolo la nevoie, sa te desparta km intregi, dar cand ai sentimente puternice pentru cineva, astepti, te inveti si induri, oricat de greu ar fi, sunt compromisurile sentimentelor profunde, o dorinta nebanuita, o rabdare tacuta. A fost un exemplu de asa da, un exemplu de urmat, ce iti da speranta, incredere ca lucrurile bune inca exista in lumea asta, si nu oricine este pe interes, si nu toate persoanele vor sa-ti distruga sufletul, sa ti-l scurga de dragoste.
Imi e greu si dor, si azi e doar un moment de slabiciune, unde las la iveala cuvinte, ce redau stari si sentimente, iar maine voi imbraca iar acea armura de gheata, si voi merge mai departe, asteptand ca timpul sa treaca, iar lucrurile sa revina la normal.

Kia kaha

2010-02-03T19:36:00.002+02:00

Sunt in cautarea unei mici nebunii de moment, o doza de adrenalina, si inconstienta, intr-un simplu loc, unde arta, desenul si culoarea se imbina, oferind imagini permanente.
Kia kaha . Sa destainui misterul, si sa-i dau o forma mai aproape de intelegerea noastra, forever strong! De origine neozeelandeza, o afirmatie doar! Am tot cautat ceva sa ma reprezinte, sa fie motivant si interesant in acelasi timp, pentru unii aceste 2 cuvinte, poate nu inseamna nimic, dar pentru mine chiar au farmec, o sclipire de moment. De ce?!
In ultimii ani, m-am tot lovit de multe, oameni, probleme, si renumita realitate cruda,uneori gresind, totusi am facut fata, si mereu ma voi descurca, chiar daca nu pot sa-i impac pe toti. Uneori fara nimic, mereu primind lovituri din stanga si dreapta, am avut mereu puterea de a ma ridica, si sa-mi revin, indiferent de greutati, iar pentru mine inseamna mult,desi nu stiu de unde vine rezistenta si puterea respectiva! Speranta s-a jucat cu mine, mereu avea un as in maneca, iar pesimismul doar un popa ratacit, curaj?
Constient, e doar inceputul la tot ce inseamna viata, dar unele chiar au fost lectii indispensabile, desi sincer preferam sa invat altfel, dintr-o carte, sau doar din auzite, nu si pe pielea mea,dar asa ramane intiparit permanent.
Iar permanent vreau sa ramana intiparit si mesajul de mai sus pe pielea mea, cum suna? sondaj de opinie, nu-mi plac desenele tribale, nu -mi plac alte sintagme, ci ceva simplu finut, scris intr-o forma oarecare,dar speciala! Nu e un articol magnific, ci doar un studiu de caz!
Mi se potriveste sau nu?! Stupid? Copilaresc? Sau potrivit?

All i need

2010-02-02T11:50:00.002+02:00

Privesc adanc in suflet, acolo unde doar eu pot vedea lucrurile, unde nimeni din exterior nu are voie, unde lucrurile se astern si se rescriu zilnic, ideile se nasc si iau avant, sau doar stau in pijamale, gata de culcare. Fiecare are coltul sau de liniste, iar cand noaptea se lasa, eu-ul isi comunica semnele de intrebare, ca intr-o armonie de vis, o melodie cu sunete potrivite! Cum nu cred in perfectiune, desi in unele articolo am mai adus vorba, am fost intrebat mai voalat de ce am nevoie, ce caut, sau ce-mi doresc!
Caut sa zambesc asa cum o faceam candva, cand priveam afara, si fara motiv eu aveam un ranjet larg, si pentru mine inseamna mult. M-am amagit de cateva ori, sau doar tentative de zambet, dar niciunul nu are culoarea dorita, sa ma simt eu liber, si fara sa fiu stresat ca daca....am ramas cu o oarecare frica, ce nu-mi da voie sa ma bucur, sa am incredere, incat sa ma las pe mana celui de langa, dar sper, si chiar daca risc, si iar o iau in barba, lovindu-ma de persoanele total nepotrivite, nu conteaza, fara regrete,e tot ce-mi spun in ultimul timp. Chiar functioneaza! Am avut ce invata din trecut, din orice relatie consumata, de la copilul din ele, am crescut in barbatul de azi, cam pretentios. Cer prea mult? EU spun nu...
Am tot avut mici, mini relatii,sau sincer, nu stiu cum sa le numesc, fara insemnatate sentimental, doar senzatie de atasare, si nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca s-au dovedit total dezamagitoare persoanele din jur. Minciuna, amintiri trecute, materialism, si tot felul de prostioare, au avut si parti bune, nu spun nu, dar in final cutitul se infigea in rana,si durerea devenea muta! Am pornit pe un drum al regasirii, al schimbarii, benefic, dar si dur, ce a produs schimbari importante, dar in mare am ramas acelasi. Dar nu naiv, nu sentimental, nu bleg, si nici prost! Si nu conteaza, cineva ar spune, poate nu cauti unde trebuie?! Si acum pun eu intrebarea, oare unde e fata potrivita, cea de care am nevoie?
Iar eu imi raspund, nu stiu, poate am intalnit-o, m-am lovit de ea, m-a refuzat, si a dat cu piciorul, doar din simpla scuza, ca nu stie ce vrea, nu-i nimic, nici eu nu am stiut ce vreau mult timp, sau poate am renuntat prea usor la alte persoane ce meritau mai mult, si tot eu m-am dat cu capul de pereti, dar serios acum, unde naiba gasesc eu persoane care mereu nu prea stiu ce vor?! Sau care au probleme cu fostii prieteni, sau care mint de ingheata apele, si exemple ar fi multe,dar nu....nu mai are rost sa ripostam, sau sa acuzam. Poate nu am stiut eu sa le tin langa, iau in calcul, dar totusi, cine vrea langa el o persoana care minte?! Eu nu! Am devenit prea sincer, incat sa ma mai mint singur, si nici cu jumatati de masura!
Introducerea! Acum urmeaza partea buna a lucrurilor, sa conturez eu o imagine, a ce imi doresc! SI probabil o sa ramaneti dezamagiti, nu o voi face concret,pentru ca ideal nu exista,nu si pentru mine. Potrivit doar!
Sunt o persoana complexa, uneori usor de citit, consumat, dar in acelasi timp ce da dureri de cap, putin criptata, ce oferata totul, dar in acelasi timp totul reprezinta si nimic. Depinde foarte mult de persoana de langa.
Am nevoie sa fiu tinut in brate, ador, imi place sa stau seara la film, cu o mana sau un picior peste mine, am nevoie sa-mi impart gandurile cu cineva, sa aud vorbe frumoase, si nu doar din partea mea, ci si din jur, sa fiu sarutat cu pofta, adorat, si rasfatat! Privirea din ochii ei sa spuna totul, sa-si doreasca sa fie acolo, in acea clipa, sa traiasca momentul, si sa se bucure de el! SA fiu surprins, placut, nu gen fostul prieten trimite mesaje, iar tu te ascunzi=))) sunt prea finut, si domn ca sa arunc cuvinte grele, dar prea indiferent ca sa-mi mai pese. Vreau normalitate, nu doar pretexte ascunse, masti si durere. Complicat nu? Provocarea zilnica a unei relatii, ideea de a avea pe cineva care se gandeste la mine, ce-mi spune neatza,sau noapte buna din placere si nu obligatie, ce ma suporta asa cum sunt, cu bune si rele, am si rele.
Andu...tu esti un super baiat?! Da?! Lipsit de modestie, o sa spun ca da! Am fost mult prea bun, mult prea nu stiu cum, incat sa ma gandesc la mine mai mult, pe langa multe altele! Dar uite cum super baietii si-o iau in barba, cei care se poarta frumosi cu fetele, le respecta si le doresct pentru ceea ce sunt, chiar daca au defecte. De la o simpla floare, pana la ceva dulce sau o plimbare, chiar un sacrificiu pentru o iesire la munte, sau biletele in cutia postala, lucruri ce nu se vad, dar sunt acolo, si fac diferenta! Oare cate ati fost surprinse cu ceva in ultima vreme? Sau cineva v-a deschis usa la masina, sau geak calda statea pe voi, cand afara era frig?! Cate?! Prea putine, pentru ca super baietii, dau peste super fete, cu ghilimele de rigoare, si o iau atat de nasol in barba incat notiunea de jerk e normala. The jerk theory, recomand, dar mesajul e acelasi. Am luat-o in barba, si poate voi continua sa o iau, dar respectul meu pentru persoana de langa, pentru relatie si tot ce ne leaga, nu se va schimba NICIODATA. De ce?! Am avut o educatie mult prea buna, si am principii ce lasa o constiinta curata, si nu-mi reprosez absolut nimic! Oare de ce toate fostele mele vorbesc cu mine? Desi unele nu merita nici salut......
Iar baietii ar spune...de Fraier! NU! Pentru ca mai devreme, sau mai tarziu, au realizat si facut diferenta, sau asa a fost sa fie, nu caut acum motive, ca sa-mi mareasca sufletul, chiar deloc, in general orgoliul meu e pe zero.
Am deviat mult de la subiect nu?! Daca citesti printre randuri, o sa-ti dai seama de ce am nevoie, se ascund multe, subtilitatea mea e o mica arma,si o manevrez cu abilitate.
Aspect? Ochii albastri, verzi, hai fie caprui? Nu conteaza, poate doar privirea ce se inalta la rasarit, atunci cand ma vad pe mine in ei! Par? Mereu o slabiciune pentru blonde, nu alea cu iq redus, urasc prostia,chiar nu o suport, dar roscatul da bine, brunetul e sexy, etc. Corp? Sanii mari!!! Clar nu?! Visul oricarui barbat! Iar uneori ma lasa rece....
Concluzia? Sa aiba acea sclipire,sa ma faca sa o plac, sa ma provoace, sa aduca ceva nou, sa ofere si nu sa astepte doar sa primeasca, sa respecte, sinceritate si capabila sa ofere dragoste,si nu doar de aparente!Zodie? Aberatii ce stau scrise undeva, daca vrei sa te intelegi cu cineva, o faci pentru ca vrei si iti place, chiar daca exista mici nepotriviri, se poate trece peste orice, cu vointa, si munca! In 2 totul e mai usor, iar discutia e cheia, rezolva totul, iar lucrurile nespuse distrug verdele din peisaj.
Am nevoie sa simt ceva, imi da putere si speranta, ma face alt om, unul mai bun, plin de incredere si simpatic, cu un zambet de copil, si suflet mare, am nevoie de o ea, ce iese din banal, trece spre extrema, dar totusi e normala. Am nevoie de o mana in palma mea, cu care sa cladesc fericire, sa exprim randuri magice, si sa dau sens sentimentelor ce vin de la sine.
All i need is u! Iar daca cer prea mult, sper sa fie cu iertare,
Dar macar eu stiu ce vreau si ce pot sa ofer!Pe mine!

Nobody's perfect

2010-01-31T15:50:00.002+02:00

CAUTAM PERFECTIUNE! In tot ceea ce facem, vrem ca lucurile sa iasa dupa bunul nostru plac, sa dam forme si aspecte, sa construim o lume asa cum se formeaza ea in mintea noastra. Nu prea recunoastem, dar chiar alergam ca nebunii, cu o doza de subiectivism notoriu,si punem suflet.
Lucrurile ce depind de tine? Cum stai la capitolul asta? Nu vrei sa dezamagesti nu? E foarte simplu sa cazi de partea aceasta a paharului, oricat ai incerca, o persoana ramane nemultumita, dar tu? Cum te simti? Cand sacrifici multe pentru ceilalti? Altruist? Fraier? Fiecare vede cum vrea, dar munca ta, noptile pierdute, iar rezultatul e sub asteptari, nu perfect, atunci ramai descumpanit, usor pierdut, cu intrebari in minte, oare unde am gresit?
Cand oferi totul, te astepti sa primesti exact la fel, dar nu e suficient, niciodata nu e! Mereu se vrea mai mult, de la tine, tu de la restul, si uite asa jocul dur, devine interminabil.
Apoi, sunt situatii.....sarutul perfect, noaptea romantica. dansul, plimbarea, locul, mancarea, si in final persoana! Cu totii avem in minte persoana ideala,pe care o privim cum vrem noi, cum apare ea in imaginatia noastra! Ochii, sani, sau doar sufletesc! De ce ma leg de sani?! Barbatii, in general nu-s multumiti aici=)) Revenind, cum vezi tu persoana perfecta? E ca tine? Esti chiar asa perfectionista,incat sa ceri acelasi lucru? Sa fim sinceri....nu! Dar, in mintea unei persoane poti fi perfect, iar pentru alta total imperfect. Am avut impresia, in trecut, ca am gasit perfectiunea, sau doar persoana care se plia, atat de bine cerintelor si imaginilor mele, incat eram orb!Si la fel, si voi! Poate chiar de mai multe ori,nu? E putin dezamagitor, cand realizezi ca nu e asa, cand tot ce aveai in minte era gresit, sau credeai ceva, ca mai apoi sa ramai mut! Cu pasi usori, ne departam incet de perfectiune, si ne apropiem de o persoana pretentioasa, ce face nazuri, fara rabdare, ce vrea mai mult, mult mai mult decat a avut la momentul trecut.
Dar cand vrei sa iasa totul bine, si iti dai silinta, si zbang,una dupa ceafa! Te zbati ca prostul, si pentru ce? Pentru neaprecieri, reprosuri? Revii la lucrurile venite de la sine, dar si pentru ele, e nevoie de un inceput, un imbold, incat sa urnesti universul. Regula, e o regula, mereu cand incerci si vrei prea mult, pierzi! Dar uneori iti iese,iar momentul ramane undeva intiparit, intr-o amintire ce se pierde in timp,si te bucuri, uite si situatii frumoase, iti spui.
Deci perfectiune? Chiar si o melodie e imperfecta, o nota aiurea, un sunet perturbator, sa nu mai vorbesc de o carte, un film, etc. Omul incearca sa atinga perfectiunea,dar de cele mai multe ori nu reuseste....si de acolo ne pierdem pe drum!

Shorcut to happiness

2010-01-30T14:53:00.002+02:00

Drumul e lung, plin de zapada, de urcusuri si coborasuri dure, de ger si soare, de senzatii tari, si lacrimi aspre, iar noi oamenii, ne aflam pe el, iar uneori ne abatem voit, preferam o scurtatura plina de tepi, si e doar o mica amagire, pe alocuri, ne dam seama, cum nu e ceea ce ne dorim!Alergam dupa fericire cu totii nu?! Asta cautam in anii lungi ai vietii, de la succes, bani, femei, sex, dulciuri, satisfactii profesionale, pana la o implinire sufleteasca, acel sentiment ce te urca pe varful muntelui,si-ti da fiori dulci,numit iubire.
Razbatem, ne impiedicam, apelam la diverse tactici, atacam, lovim, cucerim, pierdem, fluturam steagul alb in semn de pace, ne ranim, privim mandrii in urma, deviem de la subiect, iar in final nu stim ce sa credem. Suntem greu de inteles, mult prea lasi sa recunoastem, sau prosti in gandire.
Chiar daca gresim, e frumos sa ne ridicam in picioare, si sa suferim consecintele, acea pedeapsa de forma, desi sufletul isi sapa singur durerea in greseli,si ramane dezamagit, se schimba singur, si uneori greseste iar, la fel, macar de ai invata ceva,dar de cate ori te poti arde?! Pana ramane scrum....
Fumul te cuprinde in farmecul sau, te atrage, si inchizi ochii, cuprins de un sentiment de liniste, e mai usor asa,sa decida altul pentru tine, te-ai saturat sa intrii mereu in belele,doar pentru ca ai gandit,si ai facut-o aiurea,dar free will, e ceva ce tu ai, si te poti juca cu ea la nesfarsit, chiar si in acele clipe, cand arde carnea pe tine de durere, cand sufletul iti e sfasiat si plin de nori, atunci, tu poti spune stop, si sa faci loc pentru un zambet fin si cald.
Oare de ce avem nevoie pentru a fi multumiti? Cu totul,nu doar de aparente! Oare nu e mai simplu sa ne bucuram de fiecare clipa, si sa consumam acel moment, pana ne dorim altceva? Un lucru nu vine singur, dar totusi, putem sa ne bucuram pe rand. Unele momente,se termina, inainte de a fi incepute, persoane pleaca, inainte sa iti asterni pe foaie dorintele si nevoile, dar tu, ramai mereu, schimbat, rece, fericit, nesuferit, acru, si dur. Pana cand, alegi singur, ce vrei sa faci, sa te reculegi, sa-ti oferi speranta, si sa pornesti in cautarea dorintelor, si indeplinirea lor, chiar daca drumul e lung si greu,nu exista o cale usoare spre fericire,unii se lupta o viata pentru ea, iar tu o poti avea intr-o secunda, atunci cand insipiri,si expiri aerul curat al cerului. Iar lucrurile marunte sunt un mic inceput, si fac diferenta.

It's ok...

2010-01-25T15:31:00.004+02:00

Cuvintele reprezinta muzica mea, ele inlocuiesc farmecul sunetelor, si fac diferenta! Uneori sunt goale, alteori pline de suflet, sentimente profunde, sau idei nebune, toate adunate intr-un blog ratacit printre multe altele.
Sunt rupt in bucati, in ganduri ciudate, in ambitii prostesti, sau doar dureri profunde, privesc lumea altfel, mai matur, mai cu ochii deschisi, dar si cu frica! M-am schimbat, am evoluat, dar am si gresit, am ales drumuri, am plecat la razboaie deja pierdute, am crezut in naivitatea mea, am sperat, si m-am dat cu capul de pereti! Uneori imi pun o singura intrebare: Cum trebuie sa fiu?! Oricum as lua-o, mereu nu e bine! Prea bun, renumita replica cu luat de fraier, prea rau, devii nesimtitul nesimtitilor, si nu la gandul de a profita, ci doar indiferent si acru. Am facut ordine, am inceput sa cred, si nu doar in mine, si o oarecare frica ramane! Prea multe intamplari, urmate de esecuri in lant, nu-mi dau voie sa fiu EU! Din pacate....
Lumea nu mai e la fel ca acum 5 ani, si nu doar pentru ca am crescut, agitatia din jur, vartejul creat, ne induce stari de confuzie, ne amesteca bine neuronii, ii ameteste, apoi le da drumul intr-un zbor eronat! De acolo rasar gandurile stupide, nelinistea, impacientare, neincrederea, frica, dezamagirea, durerea, dar nu si o inima zdrobita.
In ea raman tepi de diferite grosimi si lungimi, unii se scot cu clestele, altii adancesc rana, si e nevoie de o incizie mica. Cum? Cu un zambet cretin in drumul spre casa, o stare de fericire trecatoare, un cantec cu mesaj, sau doar cuvinte potrivite, Dar totusi teama aceea nu-ti da pace, nu te lasa sa crezi decat in lucruri concrete, in situatii fara mister, si vrei ca lucrurile sa vina de la sine, dar ce vine de la sine nu poti controla, si iti poate infinge o sabie in loc de spini. In timp te inveti, devii impenetrabil, dar oare asta e solutia?
Nu! NU! NU ! Un rand plin de nuuu! Chiar daca doare al dracului de tare sa fii respins, sa fii dezamagit, sa simti durerea in fiecare colt al corpului, sa nu ai chef, sa privesti pesimismul din toate unghiurile, sa nu mai ai sperante, tot NU ramane! Pot fi in multe feluri, sa inchid usi in spatele meu, sa spun NU, sa intorc spatele, sa nu lupt, sa fiu indiferent, sa fiu naiv, sa cred, sa fiu sensibil, sa imi pese, sa cred in oameni, sa am incredere , sa ma bat cu mori de vant, sa imi fie frica, pot fi tot ce doresti, dar un mare NU se inalta in fata ta! Pot fi doar ce vreau eu! Pentru mine, si amestecat cum sunt, tot stiu ce pot si ce am de oferit, si nu suport sa-si bata cineva joc de mine,oricat imi pasa!
Nu e usor, nu e o plimbare prin parc, nu un fel de mancare, niciun desert dulce , nu e nimic din orice exemplu as da, fiecare poveste isi are actiunea ei, si personaje implicate,e un drum nou, aspru, dulce, ocolitor, dar la capatul lui se afla tot ce vrei u sa crezi, sau in ce crezi, si merita toata aceasta lupta, si stres, merita totul, dar trebuie sa crezi intai. Emotii puternice, si chiar dureri de cap, e o cale lunga, dar intr-un final, poate gasim linistea de care avem nevoie si dorita! Rabdare....si totul va fi ok!

New York, I love you

2010-01-22T14:42:00.003+02:00

Unele lucruri nu se vor schimba niciodata, mici legaturi se fac in secret, te lovesti de persoane pe strada, si spui un scuze, ca mai tarziu sa te legi profund de ele, sau intr-un oras mic, pornesti din cunoscuti in cunoscuti, pentru a gasii ceea ce-ti doresti. Simplu la prima vedere, dar greul abia acum incepe! De ce veveritza fuge de veveroi? Si de ce acesta o alearga... o iubeste! Iar ea. e doar speriata de noul ce apare...
Asa si noi oamenii, fugim cand nu putem controla senzatiile, sau e prea mult pentru noi la momentul respectiv! Suntem inconjurati de iubire, la tot pasul o vedem, de mama, iubirea unor batranei,sau a unor tineri inocenti, se desfasoara fara margini, se simte, si produce zambete, fericire, uneori lacrimi si durere. Poate nu a fost sa fie, nu inca....
Societatea noastra isi cauta perfectiunea in munca si dragoste, mereu ne rezumam la asemenea lucruri, prima asigura stabilitate financiara,iar a 2 emotionala. Din lucruri marunte, pornesc detalii semnificative, de la un buna, sau doar o privire, o noapte nebuna, sau o mica cearta,iar noi oamenii refuzam mereu lucrurile bune, sau daca nu le facem mai complicate.
Nu traiesc in New York, ci doar in Constanta, dar aceeasi poveste se asterne zilnic pe strazile acestui mic oras si in fiecare casa. Totul se rezuma la un ea si un el, neprevazut, imagini edificatoare, si love in the air. Cum e dragostea unui parinte fata de copilul ce-l poarta pe umeri? Cum un barbat isi declara iubirea nevestei suparate? Cum un tanar amorezat deschide ochii spre realitatea dura din jur? Cum o babutza isi ingrijeste mosul? Simplu! Nu din datorie, nu pentru ca trebuie, ci dintr-un simplu lucru, simtit acolo in piept, daca nu la nivel mental, ce ii produce un gol imens, atunci cand nu se afla in jur inculpata.
O poveste noua, si totusi veche, un film pe care sincer il revezi, sau te regasesti, te-ai lovit de prea multe ori de el, incat sa-ti fie indiferent. De la actori magnifici, pana la simpli actanti, porneste speranta, promoveaza dragostea, si lucrurile bune din ziua de azi, ce sunt mult prea putine.
Ce ar fi daca totul in jur ar fi negru? Oare am aprecia culorile? Verdele din natura, albastrul din apa, sau rosul din flori? Poate, dar pana atunci, vizionare placuta!

Another day

2010-01-21T23:45:00.003+02:00

E miezul noptii, ceasul ticaie in nestire, minutele se scurg, astept o noua zi, inca una bifata pe calendar,iar frigul de afara ma inspaimanta. E ger, apa ingheata, linistea e asternuta, si doar un pas ratacit isi mai face simtita prezenta. Imi place sa privesc lumea de la geam, de la caloriferul cald, de la inaltimea etajului 2. In tacere ochii se plimba, cauta imaginii, ceva diferit, iar albul purifica agitatia de peste zi.
Nu vreau un sens, nu vreau nimic, ci doar sa privesc, sa analizez, sa ma amuz, sau chiar sa raman uimit. Suntem rai, pana si de la o biata lopata cu zapada aruncata intr-un loc aiurea,cautam motiv de cearta, altii aluneca pe gheata, unii incurca traficul, iar restul plini de nesimtire trag pe dreapta.Dar la lasarea noptii totul se pierde in intuneric, luminile apartamentelor pleaca si ele la culcare, una cate una, palesc din intrerupatoare, iar cainii solitari cauta mancare.
Fix 12, oare e timpul sa merg la somn? Mirosul placut de portocala, improspateaza aerul, putin suc imi produce o lacrimare a ochilor, iar gustul e rasfatat, putin dulce,dar nici prea, racoritor as spune, si nimic nu are sens la aceasta ora tarzie din noapte, nici acest post,sau articol, dupa cum preferati.
Stresul nu-si gaseste azi amicul, cheful la fel, starea de buna dispozitie, de optimism, si ochii larg deschisi spre lume,toate adunate, au sens, e altceva, o alta stare, o alta zi.

Saniuta vesela

2010-01-19T22:32:00.005+02:00

Asteptam cu nerabdare prima zapada, iar la primii fulgi un zambet larg se intiparea pe chip. Noaptea nu vroiam somn, ci priveam fulgii jucausi, si nerabdatori, dimineata, fugeam spre fereastra inghetata. E iarna!!
Hainele groase, fularul colorat si fesul fudul, mereu la partea cu fesul e o problema, il ascundeam de cum ieseam pe usa, iar urechile inghetau,un rosu aprins, o mancarime ciudata imediat cum dadeam de caldura. Dar nu conta, nimic chiar, doar bucuria inocenta, si orele petrecute in zapada! Omuleti de zapada, saniute in trenulet, bulgareala dura, aruncat in zapada si privit cerul inchis, pana cand un parinte striga de nebun, hai in casa,ai inghetat! Haine ude, nasul de ren, sosete pline cu zapada, si prima intrebare...Mai tarziu ma mai lasi afara? Te rooooooog!!! Un mic exemplu din copilaria mea, cand gerul nu era aspru, iar zambetul venea din orice, iar azi, privesc pe geam cum fulgii se alinta in straturi mari de zapada, iar farmecul s-a schimbat! Imi place, recunosc, ador zapada, dar nu ma mai pot bucura de ea, chiar si bulgareala nu mai are sens, desi o plimbare prin neaua pufoasa relaxeaza, si ce e mai trist, generatia ce vine din urma a uitat sa se bucure si ea. Unde e copilaria? In calculatoare, tv si filme? Jocuri cu violenta? Prietenii virtuale si hi5?
Parinti prea ocrotitori, exasperati de gripa, vitamina c si lamaie, grija impinsa la extrem, toate acestea au dus la o strada pustie, intr-o zi cu fulgi fermecati. Gradina e goala, fara oameni de zapada, fara derdelus, iar masinile abia rasar din omat, iar eu ca sa ma bucur putin, pun mana pe lopata si fac drum spre strada necirculata. Obositor, inghetat, dar totusi in zapada!

Istorie

2010-01-19T16:34:00.003+02:00

Nu e o simpla poveste, ci doar imagini,ce puse cap la cap, redau un trecut, o pagina de istorie ce s-a scris candva! Suntem oameni cu totii, ne diferentiem prin calitati, sentimente sau actiuni, dar oare ce ne face speciali?!
Poti sa traiesti o viata in anonimat, sa ai tot ce vrei, dar restul sa nu te recunoasa, sa nu te respecte! Avem teluri diferite, de la o simpla familie, ce te asteapta seara acasa cu masa pregatita, sau un job plin de satisfactii,unde singuratatea domneste. Talentul fiecaruia, da fiecare are un talent, de la gatit, pana la desenat, dans, cantat, sau unii devin mecanici buni, altii medici, lucruri ce se invata pe parcurs, dar e nevoie si de talent, munca multa, si dorinta.
M-am ratacit aseara in fata televizorului, rar se intampla,click-uri dupa click-uri pana am gasit ceva interesant. Sport! Chiar daca nu e pentru toti, daca parerile sunt impartite, o emisiune dedicata istoriei, a oamenilor ce azi sunt pe buzele tuturor! De la Hagi, Andone, Ilie Dumitrescu, Lucescu, etc, doar cateva nume, prin talentul lor, desi probabil la altceva nu s-ar fi priceput asa bine,au iesit din societatea simpla, si au scris istorie. Peste ani, numele lor va fi undeva notat, sau o pata a trecutului,iar urmasii nostri se vor uita pe dvd-uri la faze, goluri meciuri. Ca ei, multi altii,nu neaparat din sport, televiziune, gen Mircea Badea, Bendeac, sau Andi Moisescu, politica renumitul Ceausescu, Iliescu, Basescu, iar exemplele pot continua la nesfarsit! Ideea .... de baza, ei ce au facut de au ramas acolo?! Cu ce s-au diferentiat de noi restul!
Noroc, oportunitati, vointa, si nu conteaza, important e ca au facut-o, si poate ar trebuii sa ne ambitioneze, dar nu, noi ne complacem in situatia in care suntem, ne dorim mai mult, dar nu incercam a misca un deget, si ne limitam.
Istoria se scrie singura, isi croieste drum prin troiene, si se asterne in viitor, pentru noi cei ce venim din spate, cu greseli si victorii, exemple de dat, sau nu, macar de am invata ceva, dar nu, preferam sa ne asternem singuri pasii, cu problemele noastre, sa jucam in tacere pe o scena numita viata, si uneori mai primim si aplauze,dar ne retragem cand inca suntem sus!

Rasarit eclipsat

2010-01-16T02:15:00.004+02:00

Nisipul fin al verii, putin aspru, dar in acelasi timp placut la atingere, afanat, umed in zorii zilei, invaluie picioarele jucause. Briza marii poarta cu ea ganduri din lume, rasfata o privire ce se indreapta spre rasarit, o urma palida se zareste in departare, un cerc portocaliu imens, ce da culoare rosiatica norilor,si desi, e doar o iluzie optica, impresioneaza! Sunetul marii, linistea revarsata peste acea clipa, reinvie ideea de singuratate. Cateva pasari ratacite dau trezirea, si totusi, amorteala zace inca.
E doar o imagine din 2 mai, una pierduta in timp, intr-o amintire vaga a unei zile simple de vara, iar singuratatea de atunci se zbate si azi, cu putina ironie. Au trecut ani, multe persoane m-au marcat, schimbat, incat sa spun am invatat! E o mica problema, ce mi se scurge prin minte la ora tarzie din noapte, si e chiar dureroasa,dar si linistitoare. Ma intreb, oare de cate ori am zambit din suflet in toti acesti ani, cand am avut pe cineva langa mine?! Nu singur,dar in acelasi timp singur,un joc de cuvinte cu sens abstract.
Nu ma consider dificil, desi unii spun,doar pretentios, uneori prea mult, si vad clar cum gresesc uneori, dar nu stiu ce caut. De prea putine ori am fost eu zambind, de prea putine ori m-am simtit bine cu ceea ce aveam, si ce se gandea la mine, si au fost destule persoane ce si-au facut drum,si ne-am intersectat, nu un numar apreciabil, dar suficient cat sa-mi puna semne de intrebare! Mi-a placut sa cunosc persoana de langa mine, sa o respect, si sa se simta speciala si dorita, uneori prea atent, grijuliu, sau stresant, mereu sa fac pe plac, cand culmea, uitam cine e jucatorul, cu ghilimele, si usor, nu ma mai simteam bine, fara sa-mi dau seama de ce. Un copil rasfatat, ce-si baga piciorul si pleca la simpla nedumerire, iar azi un mic adult gol, cu urmari dure in suflet, singur, dar cu capul pe umeri, cu privirea deschisa, si cu el pe primul loc.
Iar acel soare ce-si facea simtita prezenta in acea zi, se aseamana cu ce rasare azi prin mintea mea, un nou atat de aproape, o durere muta, un mic nimic. Am dramatizat cand nimic nu mergea, cand ma tot loveam de dezamagiri, nu ca inca nu m-as lovii, dar e un joc lung, si e abia doar intriga, cand toate se pun cap la cap, si urmeaza o desfasurare a actiunii, in care voi juca pe scena lumii, nu stiu daca in rol principal, sau secundar, depinde de persoanele actante. Voi, femeile, chiar si cand sunteti intelese, preferati sa deveniti confuze, aveti voi o arta de a pune lucrurile incat simplul sa devina complex, iar banalul un moment important.
Mi-am distrus inima singur de atatea ori, incat nici nu mai tin evidenta, am pus sperante, ca apoi sa fie curmate, am investit timp, incat sa devina pierdut, am avut incredere, incat sa fie inselata, si toate astea ca sa vad lucrurile altfel, si poate ca ce astept, nu am intalnit inca, sau am intalnit si am trecut pe langa, dar timpul va aseza lucrurile in pasi de dans, incat sa imi dau seama, atunci cand nici nu vreau sa vad.
Sunt eclipsat de amintiri, si de singuratatea mea din ele, dar rasaritul e mai dulce, mai ales cand incepi sa stii ce vrei, si sa te bucuri de ce ai, chiar daca e greu,si nu exista motive de zambet. Si a doua problema, e inca in dilema, de ce oare ma invinuiam pe mine, cand nu trebuia, desi am gresit si eu pe parcurs, dar mereu aruncam vina pe mine! Sunt defect? sau doar cu bun simt! Si nu pentru ca nu aveam incredere in mine, ci poate pentru ca nu ma apreciam,sau pur si simplu, asa a fost, analizez prea mult detaliile, dar incet pierd cu vederea, incat sa ma bucur de clipa. E vina mea cand am facut sa sufere persoane fara motiv, doar pentru ca au vrut prea multe de la mine, iar eu nu de la ele,e vina mea cand m-am trecut pe locul 2, si e vina mea cand ma invinuiam pe mine. Concluzia?!
Pasul 2 e un rasarit, ce nu va mai fi eclipsat, sper, asta vreau, si cu ochelari de soare, astept briza, bucuria, zambetul!

Primul pas

2010-01-15T00:26:00.003+02:00

Inceputul mereu e greu, trebuie tras tare, oboseala, dar azi chiar a fost simplu, fara gol in suflet, fara stres si nervi, doar curatenie in ganduri! Fara listute, fara lucruri puse in balanta, fara efort intelectual am inceput sa caut solutii! Spre mirarea mea, chiar a mers, putin drastic, fara ocolisuri, direct la obiect, am lamurit relatii cu persoane dragi, am explicat, am cerut explicatii, sunt bune pentru a stii unde esti, si am inchis ochii, am intors spatele si am plecat mai departe spre micul meu viitor!
Am acceptat situatia, si intr-un fel chiar suna bine,desi greul abia acum incepe, iar lucrurile de care eu singurel o sa ma lovesc, vor fi dure,nu-mi pasa, pot face fata, si e pentru binele meu,iau in calcul solutia, poate imi va fi pe plac!? Poate!
Nu-mi plac starile de confuzie ce nu depind de mine, oamenii nehotarati ce-si joaca rolul in tacere, ca mai apoi sa revina in prim plan, cand iti e lumea mai draga! NU am de gand sa joc teatru, doar pentru ca imi place drama, jumatatile de masura au fost taiate de pe lista, ca si multe altele. Bun...am pornit la drum eu cu punctele de suspensie, am analizat in esenta ce-mi place, si ca de obicei, ce iti place nu poate fi si pe placul altora, sau invers, si culmea singurel, din geam, privesc orasul cufundat in somn.
Mi-am cerut scuze pentru ca am gresit fata de cateva persoane ce mi-au vrut binele, poate au vrut si mai mult,dar nu le-am facut pe plac,ultima oara cand am verificat, incercam sa-mi fac mie pe plac, dar recunosc am gresit! Iar! Meritati mai mult...nu un om ursuz, plictisit, indiferent, si fara chef.
Usor cheful apare, reinvie, creste, paharul plin, e mai aproape, la gust chiar placut, si increzator in mine, cu o atitudine total pozitiva, incep sa dau din coate! POT! Imi permit! Sunt stapan pe propriul rol, chiar daca altii impun lucruri, daca imi aduc un beneficiu, o sa plec capul, strangand din dinti, si le voi da dreptate!
Vreau sa aduc farmec la tot ce e in jurul meu, un praf de stele magic, dar cu realitate inclusa. Am inceput sa indeplinesc vise, sa-mi redefinesc visele, sa caut solutii, si cam toate astea, imi aduc linistea mult voita,chiar daca e pentru moment!
Pasul 2? prea usor sa-l dezvalui, poate maine, dar trebuie sa aduc un mic retus blogului, sa arunc acea sensibilitate profunda in articole ce ma reprezinta, sa dau o sansa talentului ascuns, daca exista, macar incerc. Imi plac unele articole, punctul de vedere, aranjarea in pagina, mixul de cuvinte, si vreau sa imi placa totul, nu doar de dragul de a fi ceva postat,sau din nevoia de edtare.
Nu stiu multe, dar am de gand sa invat, sa ma documentez, sa citesc pana la epuizare, si sa cladesc raspunsuri in nopti fara somn. Wish me luck!

It's time to fix me...

2010-01-13T23:00:00.003+02:00

Am gresit! Incep prin acest simplu verb, am facut multe lucruri confuze, am dezamagit mult, si am inselat increderea unora!Si nu ma refer la a insela cu sensul de baza, 2 lucruri pe care le urasc, iar acesta se afla printre ele. Si ii las pe ceilalti intr-o parte, si ma rezum simplu la mine, egoist chiar, dar e nevoie pentru a face ordine, a spala orice urma de regret, durere si lacrimi. Am gresit fata de mine, de cum m-am tratat, purtat, si lasat p altii sa-si bata joc de mine, de naivitatea mea, uit ghilimelele de rigoare, doar pentru simplul fapt, eram constient, dar acceptam voit. Am mers cu jumatati de masura, m-am complacut, nu am tras de mine, mi-am pierdut speranta, am fost dezamagit, m-a durut, desi nu trebuia, mi-a pasat cand nu merita, si in primul rand mi-am pierdut increderea in oameni. De aceea, nici nu prea am asteptari din jur, decat de la mine, si nu e bine, cand oferi, trebuie sa si primesti ceva in schimb, nu lucruri materiale, nu satisfactii, ci doar respect, e de baza, primeaza, si reda o imagine.
Multe nu-s in regula cu mine, de la simplul fapt ca am pitici pe creier, si devin indiferent, exact cand nu trebuie, cand ar trebuii sa trag de cineva, eu ma plafonam, plictiseam, si plecam mai departe, sau nu aveam incredere, si fugeam! Am motivele mele, le-am lasat undeva in trecut, in amintiri uitate, in poze pierdute, si am inceput sa astept primavara, cu un zambet nou, si o noua atitudine!
Vreau sa fiu mai bun, sa alung ura si rautatea, sa culeg oportunitati, nu doar stand in pat, cu prietenul meu bun, pe nume laptop, si complacandu-ma in situatii! Daca vreau pot! Pot sa fac multe, chiar daca nu fac mereu ce-mi place, si nu o sa fac o perioada, viata nu-ti ofera numai ce vrei, trebuie sa-ti mai iei si singur,si e timpul meu!
Un job, chiar daca nu e ce-mi doresc, chiar daca ma duce de unde am plecat candva, chiar daca nu o sa-mi placa, trebuie sa strang din dinti, e doar inceputul, cu ambitie, rabdare, voi schimba treptat, sper, e ceva nou, incat sa ajung la ce-mi place. Apoi un capitol plin de furtuni, unde s-au dat batalii aprinse, iar suferindul am fost eu mereu! My heart is broken, so what?! Inca bate, functioneaza, deci poate simtii iar, doar ca asteapta persoana potrivita! Nu perfecta!
Am fost dificil, poate inca sunt, dar am nevoie sa ma pun pe picioarele mele, si sa pornesc pe un drum nou, sa obtin singur tot ce-mi doresc. Las durerea, las dezamagirile, si privesc senin spre rasarit, soarele imi face cu ochiul, zambesc, chiar daca e putin tras de par si fortat, imi e bine, sunt sanatos, si am multe in fata. Aveam nevoie de toate starile de mai sus, de toate ideile, ganduri si situatii, daca regret ceva?! Poate, dar e prea tarziu pentru regrete, aici m-a purtat valul, aici voi incepe sa ridic omul de maine, si poate o sa gresesc, si poate nu o sa fac tot ce trebuie, si nu conteaza, macar incerc, invat, bag la cap, si data viitoare apreciez! Trag aer in piept, si rasuflu usurat, nu e chiar asa greu, cand totul depinde de mine, chiar daca sunt constrans de criza economica, de diplome prafuite, si multe altele, asta am fost, asta vreau sa devin! Ce vreau sa devin?! Un barbat cu zambetul pe buze, cu sperante si vise realizabile! Un om mai bun, un om ce-si vrea binele,si nu se chinuie singur, un om cu incredere in lume, si capabil sa faca tot ce-si doreste, cand are motivatia necesara! Ambitia e la ea acasa in acest moment, si vreau mai mult de la mine, chiar daca inseamna sa trag tare, si sa inghit multe.
Atitudinea conteaza, si spun, ca-s pe drumul cel bun, mai departe vom vedea, nu stiu ce-mi rezerva viitorul, dar sper sa fie placut!

I forgot..

2010-01-12T20:09:00.002+02:00

Am uitat cum e sa simti acel ceva, cand alergi dupa lucruri reale! Si o spun sincer, am uitat multe lucruri. Au fost zile, cand am uitat si de mine, cand asteptam sa treaca ziua mai repede, sa vina seara, sa fac altceva. Ma plictisesc repede, nu mai am rabdare cu mine, vreau multe, dar ce vreau uneori se dovedeste a fi gresit. Confuzia e la ea acasa, nehotararea la fel, precum si lipsa de motivatie.
Zambetul nu are culoarea din trecut, dar nici rezolvarea problemelor nu se afla acolo, si sincer, uneori nici nu am idee, refuz, stramb din nas, pretentios, indiferent, doar de dragul de a face asa ceva. Am dezamagit lume, dar nu in ultimul rand m-am dezamagit pe mine! Aveam alte idei, ganduri si dorinte ascunse, vroiam sa schimb multe, si in final am ajuns a ma schimba pe mine. Daca imi place? raspunsul e nu, daca imi e bine?! aleg doar, e mai bine asa! Nu durere, nu batai de cap, ci doar gust amar, dezamagire, si aceeasi situatie.
Am uitat ce vreau sa fac mai departe, ce imi face placere, si ma atrage, nu am uitat gustul rece de cola, e inconfundabil, apoi am uitat cum e sa ai incredere in cineva, sa te lasi pe mainile persoanei respective, si sa nu-ti distruga sufletul, sau sa-ti ia inima in ras, am uitat cum e sa simti, si cum sa ma comport!Stiu,si spun asta mereu, ce am de oferit, si ce pot, dar ma lovesc mereu de zid, si cand am impresia, doar o am, zidul imi arata ca e inalt, si nu se merita sa-l sar, nu vreau sa-mi zdrobesc iar ce a ramas pe acolo. Nu am uitat sa fac gesturi frumoase, dupa parerea mea frumoase, ce surprind, dar altii au uitat sa le aprecieze, si am parcurs un drum al regasirii,al reformarii, sau doar schimbare, si nimic nou sub soare.
Frigul de afara a inghetat tot in mine, o injectie cu botox ce paralizeaza temporar vointa, si nu e un strigat de ajutor, si nici o masura de evitare, ci doar poate o auto motivare,un mijloc de a realiza unde gresesc, sau doar un tratament pentru realitatea cruda ce se invarte in jurul meu.
Nu mai stiu multe, si nici nu stiu cine are rabdare sa ma invete, sa imi deschida ochii ca mai exista speranta in oameni, ca nu trebuie sa profitam unii de altii, si sa ne batem joc de suflete,si poate pentru ca imi e frica, e timpul revitalizarii,si sa accept situatia asa cum e, dureroasa, cruda, dar nu fara solutii.
I forgot...

The invention of lying

2010-01-12T17:48:00.006+02:00

O lume plina de sinceritate, de naivitate si incredere?! Sa mergi la piata, iar cel de langa sa-si spuna parerea despre tine, fara ocolisuri, exact ce ii trece prin minte, chiar daca suna rau, si e deranjant! Sau o prima intalnire, iar fata de langa iti arunca textul, din plictiseala, nu avea cine sa ma scoata din casa. Situatii multiple, dar la baza ar sta adevarul. Distractiv nu?! Sexul nu a fost grozav, mirosi a usturoi, parul tau e oribil, te-ai vopsit? si morcovul are culoarea mai frumoasa! Urat nu?
Naivitatea ar fi o calitate suprema, sa crezi tot ce-ti spune celalalat, sa il privesti mirat, sa nu intelegi subtilitatea, si sa te simti si bine. Nu ar mai exista cuvantul a profita, ci doar situatii reale, ganduri aspre si fapte sincere.
Ai spart o vaza, recunosti, ai injurat, la fel, vrei sa faci sex, spui, simti spui, desi nu e momentul, mergi la medic, iti da vesti proaste, gatesti, si e oribila mancarea. Undeva, pe drumul spre evolutie, omul si-a pierdut din inocenta, iar pentru a-si face loc,pentru a ajunge in varf, a apelat la tertipuri, si uite asa a aparut pe piata minciuna! La inceput a fost amuzant, manipuland persoanele din jur, obtinerea de favoruri, servicii, chiar aruncand cu complimente voalate, dar cu timpul, lucrurile s-au schimbat! A aparut dezamagirea, lipsa de incredere, si durearea! Cum te simti cand stii ca esti mintit?! Mai ales atunci cand esti constient, si luat de fraier?!
Acum omul e o enigma totala, ai vrea sa-l citesti, dar nu-ti poti da seama, se ascunde, isi usureaza situatia sub masti macabre, isi atinge telul calcand in picioare. Iar tu, care abia ai intrat in randul lumii, ramai cu un gust amar, si incepi sa te schimbi, sa devii anost, corupt, si de succes.
Minciuna cu sensuri diferite? De ce mint barbatii?(un mic articol pe un blog) Multe acuze, multe scuze, si idei, din punctul unei femei, iar acum eu o intorc! De ce mint femeile?!
Pentru ca sunt in stare cu zambetul pe buze,sa se gandeasca la altul, pentru ca vor sa ajunga sus, fara efort, si n motive, fraieri suntem noi, ca le acceptam jocurile, si avem incredere in ele! Bine, sentimentele orbesc, dar nu incat sa nu-ti dai seama ca esti jucat pe degete? Apleci privirea in pamant,si te minti singur, o sa fie bine, dar de unde? Lucrurile o iau razna, si ramai pustiit, sufletul gol,iar inima distrusa! Razbunare!!! O dah! Dar nu ajuta! Recurgi la minciunele, te prostesti,o iei pe un drum lung, plictisit de momentul in sine. Vrei mai mult, dar nu ai de unde culege, poate doar minciuni cu zambet.
Nu traim intr-o competitie, nu trebuie sa iesim in evidenta prin minciuni, ci putem sa promovam o lume mai curata, pura, sincera.

unspoken

2010-01-10T15:46:00.003+02:00

Cuvinte nerostite umbla prin ganduri adormite, discutii pierdute in praf, fara rost la momentul actual, dar cu mare importanta atunci! Suntem oameni si ne ascundem dupa chipuri posace, avem nevoie de siguranta, de lucruri concrete pentru a putea spera, pentru a ne produce o lume unde suntem in centrul atentiei, iar cand dam de greu,ne refugiem in trecut, sau in tot ce ne facea bine.
Complicati din fire, greu de citit, dar atat de slabi in comportament, alergam ca nebunii in viata pentru a ne usura munca, dar in acelasi timp aruncam un aer dificil peste noi, si pornim agale. Spre?
Educatie , dragoste, job? Iar lucrurile marunte se pierd, simtim si pierdem, aruncam idei, ne lovim de indiferenta, de persoane dragi, de necunoscuti ce-si imprejmuiesc teritoriul, de timp pierdut, si sentimente profunde! Trairi interioare in contradictoriu, stari critice, actiuni nerabdatoare, dureri ametitoare, fericiri banale, stari de frica, si noi! Om cu om, 2 maini, 2 picioare, si priviri ascunse, difera invelisul, apoi chiar si interiorul, copt sau crud, unii se ridica, merg mai departe, plini de oportunitati, de intamplari fericite, altii zac in noroi si ploaie, si nu e corect, dar norocul ti-l mai faci si singur, asta daca putem da vina pe noroc.
Deschidem o usa, intram plini de curaj, nu privim in jur, incredere in fortele proprii, si cu pasi potriviti ne facem loc, dam din coate, si ajungem unde ne dorim, apoi cu ce ramanem? Treptat dispar lucrurile dorite, unele se realizeaza, altele pleaca singure, in functie de alegerile facute, de prioritati, si stam lipsiti de dorinta, de pasiune, mistuiti de un foc puternic in bataie vantului cald de vara. Inchidem usa, nu privim in urma, doare, desi mai usor ar fi sa acceptam trecutul, chiar daca e stresant, si zambim fad! Jocul s-a terminat, ne abatem de la tot,traind o ceata densa, pana cand intr-o zi descoperit altceva ce ne dorim. O luam de la capat, cu teme bine facute, cu greseli, cu imaginatie noua, si amintiri vechi, mereu putem face ce ne dorim, doar sa avem vointa, putin curaj, si speranta, iar cand nu avem nimic?! Atunci esti un exemplu de asa nu, te privesti in oglinda, si incearca sa-ti spui, eu pot, eu sunt magician! Nu nu! Doar ca poti, e suficient, si cu incredere in tine, caramida cu caramida, vei afla ce iti doresti,si e greu, mai ales cand nu ai nimic.
Un mic nimic e simplu, banal, si trist, dar cand micul creste, atingi un mare nimic! Te intrebi e suficient? Sau se poate mai mult, si se poate cat vrei tu sa te complaci, pana cand spui stop. Vaicareala e buna, o drama ce da bine pe scena, dar in acelasi timp si patetica, poate chiar reusesti sa impresionezi, dar nu iti aducea pacea. Cuvintele nici atat, dar tu, poti incerca, macar incercarea o ai in maini, poti profita, sau doar astepta sa-ti pice din cer, ceea ce pare cam ireal.
Cuvintele au fost redate, ganduri misterioase inca zac plictisite, dar peisajul difera, nu mai e adormit, si nici banal, ci doar plin de speranta.

Ochii mei

2010-01-10T02:46:00.003+02:00

Nu e titlul de manea, si niciun hit de la bambi, doar 2 boabe ce se privesc stupid in oglinda! Putina culoare, un caprui inchis la intuneric, ce se deschide treptat spre verde la lumina, soare, un negru aprins in centru, si pleoape ce ticaie pe secunda. Ce ascund ei?!
Mister, amintiri, durere, fericire, lacrimi, imagini ce se scurg intr-o clepsidra a timpului, totul se invaluie intr-o aura maronie plina de indiferenta! Macar o mica pata intr-un colt, dar nimic, se ascunde sub un aer dur si rece, fara umezeala, fara ploaie, doar cand lentilele nu dau pace, iar ei raman mereu ageri, si zglobii! Privirea unui om dezvaluie starea, de la fericire la agonie, bucurii simple, sau mici tristeti, privirea pierduta te poarta spre ganduri chinuitoare, sau contactul direct intimideaza! Poti impresiona cu o privire, sau doar lasa un aer rarefiat, poti reda imagini cu ajutorul cuvintelor, sa descrii peisaje, intamplari, sau persoane, sa vezi culorile din jur, sa asociezi lumea prin vorbe, si fara, am fi doar simpli trecatori, fara frumusete.
Ochii mei...sunt! Sunt asa cum ii am, potrivit, fara albastru, dar cu putin verde,fara culori inchise, dar cu caprui suficient, un amestec continuu,pierdut intr-o realitate cruda! Ce fac ei?! Privesc in tacere, fara a se uita unul la altul, mai au nevoie si de o pereche stresanta de ochelari, nu de alta, dar persoanele de peste strada, par mici obiecte, fara fata! Nu ca m-ar interesa, dar in trafic, e bine sa si vezi! Lentilele aduc noul, si placerea, dar in acelasi timp si chinul, pretentioase nu dau pace, o roseata palida invaluie albul, si disconfortul joaca sah. Apoi, pornesc pe un drum al amintirilor, al imaginilor ce vor sa ramana nemuritoare, al pozelor, si desi creierul e cel ce inmagazineaza totul, ochii redau fidel! Sunt zile, cand sunt somnorosi, ca si cea de maine, sunt zile cand poarta o povara numita tristete acumulata in timp, dar sunt zile cand zburda de fericire, lucesc si se joaca.
Impacati? Nu stiu, si nici nu am de unde, probabil, in functie de stare, incarcati? Sigur! Si totusi, sunt ochii mei, si sunt placuti....nu neaparat de mine,ci de....! Iar acum in disperarea lor, plec sa-l caut pe mos ene, sper sa nu fie grea cautarea. Noapte buna!

Ratacit suflet....caut ajutor!

2010-01-03T16:41:00.002+02:00

Senzatia de gol se aprofundeaza, si orice detaliu dispare, o negura astupa orice urma de speranta, iar totul prinde o culoare inchisa. Zambetul paleste, si raman doar 2 ochi ce se uita tristi in oglinda, caprui inchis, soarele nu-si face simtita prezenta. Alerg intr-un cerc de foarte mult timp, uneori deviez spre un oval, dar revin la forma perfecta, cam asta se intampla in ultimul timp, ingradit, lipsit de multe, palid in privire.
O povara plina de amintiri, de experiente nereusite, de momente gresite, de probleme si suferinte, ce se acumuleaza treptat,si creste mereu, ma intreb cat suporta eu oare?! Si raspunsul e mult....mult prea mult,decat pot duce uneori. Nehotarat din fire la decizii importante, e bine, e rau, mereu gasesc avantaje, si urasc dezavantajele, refuz sa cred ca imi face rau, continui sa cred in oameni, in persoane, si mereu raman cu sufletul pustiit, si doar pentru ca vreau adevarul, nu e vorba de naivitate, poate doar stupiditatea mea.
Am un suflet mare...am momente cand nu mai stiu pe unde sa merg, ca privesc, sa cred, cand un mare nimic se inalta in fata mea, iar eu il cuprind, si il tin asa, mult timp. Eu stiu cel mai bine ce vreau?! Nu! Nu stiu,niciodata nu stiu daca am facut bine, daca a fost corect, daca am dezamagit, nu mai stiu multe, nu stiu ce imi rezerva viitorul, nu stiu nimic! Nici pe mine nu ma mai stiu, nu stiu cum sa ma mai comport ca sa fie bine, stiu aceasta stare de gol, de epuizare, de dor, de durere, ce ma napadeste zilnic, ce ma macina si dispare o perioada, cand speranta renaste,dar reapare, si imi aduce aminte mereu ca exista! De ce asa?!
Corect nu e? pe cine sa invinovatesc? pe mine, imi fac singur rau, dar oricat as nega, nu numai eu gresesc, dar altii nu vad, altele calca in picioare,iar eu raman singur in suferinta mea sinistra. Mereu ma ridic, si mereu cad, si vreau sa raman mereu sus,si pentru asta am nevoie sa cred, sa ma deschid, sa cresc, sa vad altfel, sa simt.

Prea tarziu

2010-01-02T23:25:00.002+02:00

Ne lovim de un tarziu necopt, apar probleme ce nu-si au rezolvarea decat in timp, dar rabdarea e pusa pe jar, starea de neliniste se intensifica, iar atunci lovim cu batul in balta. Ne pripim si automat gresim, mergem cu jumatati de masura, sau poate cu un orgoliu dus la exterm, incat la final luam primul perete la tinta si ne lovim cu capul. Si doare al naibii de tare contactul cu suprafata rece numita realitate, pentru ca am fost prea fraieri sa actionam la timpul potrivit.
Suntem oameni, facem diferente si conexiuni, ne legam de momente si amintiri, tragem concluzii,dar mereu actionam prea tarziu! Ne hotaram in ultim moment, iertam la fel, aruncam cuvinte nepotrivite, gesturi in disperare de cauza, si toate se intampla prea tarziu.
Prea tarziu ne trezim dimineata, prea tarziu incepem munca, prea tarziu mergem la culcare! Pierdem clipe pretioase, si tot noi suntem singurii dezamagiti, aveam alte pretentii si asteptari de la persoana noastra! Dar mereu actionam din impuls, nervozitate, sau ura, si nu mai stim sa facem diferenta intre ce e corect,si ce nu.
Prea tarziu deschidem ochii si vedem persoanele din jur, ce si-au pus amprenta asupra destinului nostru, care erau acolo, dar nu si noi pentru ele, prea tarziu ne exprimam in sentimente, si tot atunci ne luptam cu problemele rezolvate. Oamenii vin si pleaca, lasa in urma lor doar urme de pasi, care mai de care mai adanci, iar tarziu avem o sclipire, si incercam sa remediem intamplarea, doar ca.....e tarziu.
E tarziu si acum, noaptea isi ingroapa stelele in bezna, norii plang neincetat, si e prea tarziu pentru regrete.

Why does my heart feel so bad...

2009-12-28T00:48:00.002+02:00

Relatii trecute, relatii noi, toate ne fura increderea si o ascund intr-o temnita pierduta, se joaca cu ea,o chinuie, o supune terorii, si parjoleste totul prin suflet. Te schimba radical, iti deschide ochii, privim partea buna, dar pe langa asta iti ia totul. Speranta, inima, zambet, chip, fericire si puterea de a iubii! Un singuratic calare printr-o realitate cruda, purtat spre noi aventuri, dar fara inima, un fel de Piratii din Caraibe, ea, e ascunsa intr-un cufar la capatul lumii, si nimeni din jur nu te poate ajuta, sau refuzi ajutorul. Trecand de la o extrema la alta, de la nostalgie, la durere, te cunosti, iti inveti limite, si inveti ce poti! Si poti rezista la multe, puternic, indiferent, dar esentialul iti lipseste, si alergi dupa el intr-o cursa fara sfarsit. Locul 1? Esti tu pe el, dar alergi singur, de nebun, ai nevoie de competitie, de cineva sa-ti aduca aminte ce inseamna aerul, vantul si apa, sa-ti mangaie chipul, sa-ti sarute buzele si sa te ia in brate la lasarea noptii. Cu totii avem nevoie, mai devreme sau mai tarziu, desi nu recunoastem.
Aceleasi greseli, aceleasi placi, aceeasi frica,ne ascundem dupa degete, intr-o magie a impenetrabilului, si vrem, dar nu putem, sau putem, dar nu depinde de noi, viata e un calvar numit dorinta, pasiune si iubire! La ce se rezuma banii, cand nu poti cumpara decat fericire trecatoare sau dragoste materialista?
Intr-un final gasesti ceea ce cauti, dar nu e ceea ce te asteptai, are defecte, poate remediabile, sau nu, incerci sa schimbi, sa repari, dar nu merge,simti cum tragi si te agati de acel fir de ata, si vezi cum se despica,se subtiaza, si nu stii ce sa faci! Aplici tactica cu indiferenta si fugi, e mai usor, decat sa suferi, sau doar continui sa crezi, sa te minti, orbit de speranta! Oameni buni, sa speram? Ce rost mai are cand e in zadar....?
Nu e bine, oricum am actiona, mereu ce facem nemultumeste persoana de langa, o indepartam, sau o apropiem, dar nu ar recunoaste, ii e frica si ei, suntem niste fricosi intr-o lume imensa, unii recurg la curaj si ies invingatori, alti mor cu el in mana, plecand cu coada intre picioare, si tot asa, o jungla unde animalele salbatice suntem noi, cu nevoile noastre, si problemele cotidiene! Filme, seriale, melodii, toate redau o poveste, incearca sa dezvaluie misterele inimii, si sa acorde o lectie de viata! Dar nu traim in filme, ci noi avem jocul nostru, unul pe muchie de cutit, o prapastie adanca se iveste, cand urcam un munte anevoios, si ce ramane de facut?!
Il iau pe nu stiu in brate, si ignor totul, cu o durere in piept, una stupida, fara motiv, strangand din dinti, si jurand ca data viitoare va fi altfel! Mereu e diferit, dar mereu durerea, teama raman,iar speranta se naruie.
De ce ma simt asa?! Am motivele mele, n la numar, pot lua o hotarare, dar prin defect profesional, asta nu stiu cum se va remedia, indecizia persista! Ma chinui singur, poate am aduce aminte ca acolo undeva in mijloc, putin pe stanga, exista speranta, sentimente si durere, si vreau sa cred, dar uneori nu pot! Nu-mi da voie acea ratiune, si imi e teama ca pierd atat de multe, actionand asa, si im vine sa-mi trag una dupa ceafa, sau o simpla palma, sa-mi vad de prioritatile mele, sa nu ma abat de la drum, lovind in laterale, pentru a-mi face loc!
Mereu asociez melodiile cu starile pe care le consum, iar azi lifehouse broken, revine in prim plan, un vechi post, descrie potrivit acea melancolie perfida. Broken? Candva era usor, atat de simplu, de lipsit de probleme, fara a cauta un scop, doar traind clipa, acum vreau mai mult, iar cu cat anii se duc, o sa vreau mai mult, dar oare o sa vrea cineva mai mult de la mine, incat eu sa vreau de la ea in acelasi timp?! E o stupiditate de intrebare retorica, cunosc raspunsul deja, iar speranta creste, si scade, ca bataia unei inimi la curgerea unei emotii!

Un an(du) nou....

2009-12-27T14:24:00.004+02:00

Din clepsidra se scurg zilele anului 2009, incet pornim spre un 2010, un nou asteptat, un nou inevitabil, plin de neprevazut! Cand ceasul ticaie spre ora 00 00 iti revin in minte amintiri ale anului ce tocmai intra in istorie, si incepi sa te vezi in situatii, sa parcurgi un drum, cautand o concluzie.
An bun? Poate, daca nu ar fi existat mici exceptii, probleme ce te-au chinuit profund, ce ti-au mancat zile, si nu te-au lasat sa respiri. Greu? Nimic nu e usor in ziua de azi, satisfactii?! Soiuri de intrebari, dileme, riduri si ganduri nebune! Pentru fiecare totul difera, de la un amanunt mic, pana la omul ce isi asteapta soarta in 2010.
Ajunge! Anul 2009 pentru mine, postul asta e doar al meu, azi sunt egoist! Sa astern mici evenimente, si sa ma analizez singur, sa vad greselile, si sa consum amintirile, sa le las pe o craca, sa culeg roadele.
Artificii, mancare multa, zapaceala si alcool! 2009! Asa am pasit in el, apoi cu o zi de nastere, a 24-a, cu tort si surprize, cu indiferenta si gheata, cu incredere distrusa, cu incapabilitatea de a simtii lucruri uitate, cu un nou Andu, cu privirea ridicata, cu probleme cat casa, dileme epuizabile, nervi si durere! Subit am schimbat foaie, si am inceput curatenia de vara, usor am terminat o facultate, multumit chiar, cu o bucurie imensa, dupa aflarea rezultatului, pe o vreme mohorata, ca si cea de azi! Mi-am demonstrat ca pot, desi m-am complacut, puteam ma mult, dar e prea tarziu. Am inceput sa arunc tot ce nu-mi folosea, idei, ganduri, vorbe, amintiri, am curatat orice colt cu un burete, si am lasat doar un gol, ce astepta sa fie completat! Un 1 mai nebun, nou, o vara incendiara, sa nu exageram, doar potrivita, as fi putut face mai multe, dar m-am complacut.
Am alergat ca nebunul dupa ceva ce nu exista, am dezamagit, dar m-am pus pe primul loc, si a fost al naibii de bine, cam asa a ramas de atunci! Nu e vorba de egoism, ci de a nu mai renunta la mine,pentru nimic si nimeni. Unii au vrut mai mult, eu nu le-am putut oferii, am fugit, sau am spus pas, am provocat ravagii, si am patimit, am profitat, si m-am simtit uzat, am dus distractia la maxim, renuntand la consecinte, clipa, principii schimbate din drum, somn pana seara, munca potrivita, cu gust de vama, concerte noi, si toamna singuratica!
Persoane noi si vechi, revenind in peisaj, plecand la fel de repede,doar pentru ca eu am ales asa, greseala sau nu, m-am bucarat de clipa, toamna calda am simtit-o in fiecare parte a corpului, plimbari nocturne, aer de capitala, stupiditati crude, muzica noua, pe alt ritm.
Multe filme, seriale, conceptii, timp pierdut, km parcursi, si medicamente nocive!
Vindecarea s-a facut intr-un final, de la sufletelul mic si distrus, pana la corpul slabit, iar spre finalul anului m-am pus pe picioare, singur singurel, fara sa cer ajutor, asa din senin, cand m-am saturat de vechiul andu, slab, prost si bun! Am invatat sa spun NU! Si cam Nu a ramas de atunci, orgolios din cale afara,doar de dragul de a face ce vreau, cand vreau, cu cine vreau, dar nu si cu cine trebuie! Dar s-a rezolvat si mica problema!
Cred in mine si in ce pot, am nevoi, dar si probleme minuscule, pe care nu le evit,nu le ignor, dar nu stiu cum sa le rezolv, vreau un job, si nu pe mare, vreau sa ies din criza, si sa fac ce-mi place, prea putini inteleg asta, si stiu nu-s in masura de a ma juca cu oportunitatile ivite, dar cat nu ma atrag?!
In 2009 m-am agatat de trecut mult, refuzand schimbarea, dar nu m-am lasat batut, desi uneori sentimentul de siguranta si complacere au dominat peisajul, am calcat in picioare, si am ajuns aproape de 2010! Asteptari de la noul an?! Poate pentru la anul, pana atunci respir ploaia rece, ma las purtat de vantul inghetat, si calc pe zapada invizibila.
Imi cer scuze persoanelor carora le-am gresit, sau celor cu asteptari mari, dar in primul rand imi cer scuze mie pentru tratamentul la care m-am supus, mintindu-ma singur, si devorand amintiri, doar pentru ca acolo era bine. Am o mie de cuvinte in minte, si nu stiu sa le redau pe toate corect, suficient pentru moment.
Un an nou fericit!

P.S. Blogul a prins culoare in 2009!

Zi de Craciun

2009-12-25T22:49:00.002+02:00

Nu ma pricep la urari, sau mesaje de sarbatoare, e foarte usor sa dai un reply sau copy.Un simplu Craciun fericit, rostit din suflet e suficient!

Poveste de Craciun

2009-12-23T21:06:00.004+02:00

Mirosul de cozonac invaluie incaperea, daca inchizi pleoapele, ii simti gustul, putin pufos, nuca crocanta, rahatul dulce, te atrage ca intr-o capcana, cu final fericit. Masa e plina, frigiderul da pe afara, beculetele rasar la geamuri, iar bradul se impune in camera inalta, mireasma lui te duce cu gandul la munte si la zapada!
Colindatorii se vad in departare, isi numara banii,arunca nucile si portocalele, nu-s pe gustul lor, injura batranii ce le ofera 1 leu, si zambesc la 10 lei! Lipseste omatul rece, doar urme noroioase si inghetate ne aduc aminte de albul pur.
Magazine pline, parcari aglomerate, nervi, galagie, cosuri pline si profit in buzunarele intreprinzatorilor, prea mare deranjul, prea multe pregatiri, unde este adevaratul spirit al Craciunului, si nu doar o sarbatoare plina de afaceri?
Priveste in jur, vremuri de criza, vitrine pline, iar economisirea nu se observa in portofel, daca si acum ne limitam, unde mai e farmecul? Si asa suntem o natie limitata...
Vreau farmec, vreau acel special ce reda speranta si bucurie, nu vreau cadouri bogate, nu vreau mancare multa, vreau Craciun! Vreau mirosul de cozonac in vene, vinul rosu fiert, prieteni alaturi si distractie in frig! Vreau sa simt! Insensibil din multe puncte de vedere, nu vreau sa fiu si aici, vreau sa vad bradul asa cum era candva, cu nostalgia diminetii de Craciun, cu alergatul dupa cadouri prin casa! Unele lucruri se pierd in anii ce vin, crestem si lasam in urma multe, preferam prezentul, aruncam amintirile trecutului la gunoi, dar ne detasam cu totul, nu pretuim micile bucurii.
Poveste de Craciun?! O batranica zace in coltul strazii in frig, jumatate adormita, daca nu inghetata, un copil al strazii merge cu colindul pentru o paine, un pensionar isi arunca pensia pe medicamente,iar cumparaturile pentru casa se indeparteaza in pasi de dans, o mama isi poarta copilul spre medic disperata, si multe multe alte exemple,e corect?! Nu! Dar nu ne gandim la restul, cand noi avem problemele noastre, cand suntem loviti de greutati, si lipsiti de speranta.
Sarbatori fericite!

Amintiri pe CD

2009-12-22T19:20:00.004+02:00

Pregatirile de Craciun includ si o curatenie generala, oboseala si timp pierdut, dar merita osteneala. Altfel il astepti pe Mos. M-am pierdut intr-un morman de cd-uri vechi si prafuite, intr-un munte de amintiri reci si dulci.
Anii au trecut, iar schimbarile se vad pe cd-uri, desi ai totul stocat in memoria principala, partea subiectiva nu te lasa sa vezi modificarile. Nu stiu daca e trist sau doar nostalgie,dar te pune pe ganduri! Acolo in lumea digitala, realitatea se leaga cap la cap, etape ale vietii, distractii trecatoare, prieteni dragi, persoane importante, dragoste si familie, imagini ce vorbesc, iar nevoia de cuvinte expira!
De la pozele colorate, la melodiile vechi si bune, documente, schite, jocuri, lucruri copilaresti, desene, de toate, stupide si interesante! Se leaga intre ele, redau amintiri si clipe, momente strecurate in trecut,emotii, stari diferite, greseli ascunse, dar si mistere faimoase!
Delete pentru cd-uri, nu exista, doar o cutie, unde zboara lin, reflectand lumini albe, lucruri nefolositoare, stricate, dar nimic din ce se vrea uitat! Amintirile se pastreaza pentru stra stra stra stra stra nepoti.
Culmea sunt lucruri ce normal mi-ar lasa un dezgust, si nu e asa, zambesc, rad de fata mea cretina, de intamplarile de atunci, si click mai departe, trecand la urmatoarea! Cunostinte vechi, doar trecatoare, fara sa-si puna amprenta asupra schimbarii mele, altele care m-au ajutat, iar unele care mi-au distrus principii, iar la final, cand trag linie, ies pe plus! De ce asa?! Pentru ca era nevoie de tot, fiecare amanunt, greseala, lovitura a peretelui cu capul, dezamagire, durere, suferinta, toate au cladit o imagine buna de asternut pe ecranul vietii, au si furat idei, credinte, sentimente, emotii, bla bla, si nu conteaza! Strainii din viata mea, sunt destui, candva erau asa de aproape,incredere orbeasca, iar azi, simple persoane de care ma mai leaga o poza, o amintire, sau un imi pare rau.
Colectie impresionanta ce se inmulteste zilnic, curios peste 10 ani la ce numar se va ajunge, la cate informatie acumulata,dar cel mai important, va fi imaginea mea de peste ani, de la copilul mic si dulce, inocent, la tanarul nelinistit, pana la adultul experimentat!

No sense

2009-12-18T21:02:00.002+02:00

Fulgii ce roiesc in aer, frigul apasator, vantul ragusit , zapada magica, si-au pierdut din sensuri! Aduceau bucurii, acum doar limitari! Nu-mi place, nu mai miros aer proaspat, nu mai stiu sa ma joc, vreau sanie, vreau bulgari, vreau provocare!
O vad la tot pasul, si nu o apuc de mana, o las sa se indeparteze, iar eu intorc spatele, la asta ma pricep cel mai bine,sa fug de coltul de lume crud! De ce am nevoie?! De mine si de incredere, curaj, si speranta! Cum vremea de afara se schimba, asa am facut si eu, dar nu in bataia vantului, ci a realitatii! Imi e dor de statul in zapada, de fulgii cazuti si gustati, de alergatul cu gatul gol si urechile inghetate, de iarna mirifica, iar acum....
Acum as putea sa imi arunc fundul in zapada, dar nu o fac, din lipsa de curaj, de nebunie sau plictiseala! Am crescut, iar lucrurile simple se uita in grija zilei de maine!
Cuvintele nu au sens asternute pe foaie, nu au logica cand redau ganduri confuze, dar printre randuri se nasc intrebari stupide, iar eu cu multe nevoi!
No sense

Dilema

2009-12-17T00:42:00.002+02:00

Sa faci sau nu ceea ce-ti place?! Ceea ce simti, ce-ti spune mintea si sufletul, sau sa asculti de cei din jur,au dreptate esti constient, dar nu ti se potriveste, nu e ceea ce-ti doresti, nu te vezi acolo?! Sa le faci lor pe plac? De ce trebuie sa fie asa greu?! De ce totul se rezuma la alegeri ce-ti modifica viitorul, o rascruce ce nu-ti da pace!
Stiu ce vreau de la mine, stiu ce pot, stiu ca m-as descurca si as invata, dar nu ma multumeste! Oare reuseste cineva sa ma inteleaga?! Conteaza ce vreau si eu?! Sunt plusuri si minusuri, le cunosc pe toate, le-am analizat in profunzime, traim in vremuri de criza, e greu, totul difera, dar criza e si in mintea mea! Poate sunt defect, dar daca viata nu-ti ofera situatii bune,te pune sa alegi, si chiar daca gresesti, e greseala ta, regretul tau, iar eu am cateva pareri de rau, pentru ca nu am facut ce am vrut! Am fost lasat sa aleg voalat, doar de suprafata, iar acum acelea s-au intors asupra mea!
Intrebare......sunt bun de reporter?! Cu asta ma confrunt, si imi bat capul de vreo 8 ore, pot sa plec pe drumul asta, si sa-mi pun cuvantul inainte, sau sa fug cat ma tin picioarele spre necunoscut?! Dar ca sa faci ce e mai sus, trebuie sa-ti si placa, sa simti, sa te atraga, iar eu? Eu sunt fix de cealalta parte a prapastiei, iar scara e subreda! Nu imi e frica sa calc, si nici de consecinte! Dar nu vreau sa dezamagesc increderea acordata, nu vreau sa gresesc iar, si vreau sa fac ce-mi place! Multi, si stiu persoane, isi doresc locul acesta!Dar sansa nu le surade, iar eu dau cu piciorul? E corect? Nu! Dar nici sanatos! Imi e greu....m-am saturat sa-i impac pe toti, cand as putea sa ma impac singur?! Dar singur nu ma pot decide! Ceva ce nu-mi place la mine....starea de confuzie,e bine sau rau?! Imi place sau nu?! Ma distruge?!
Chiar va rog sa raspundeti la intrebare, bun sau nu de reporter?!

Vreme rece

2009-12-13T01:06:00.002+02:00

Ironic titlul, eu chiar ma asortez cu ea! Frigul de afara ma lasa rece, indiferent si rau! Am un dezgust in seara asta, unul ce persista de foarte mult timp, nu-mi da voie sa mai cred in vorbe false, nu ma lasa sa mai sper, sa visez! Nu ma lasa sa fac nimic! Cand o raza de soare apare ma bucur, cand apar norii devin posac, apoi pe intuneric orb de furie, ciudat mod de a reactiona, fara tipete, lacrimi sau durere, doar gust amar insuportabil.
Zapada se topeste la contactul cu asfaltul umed, la fel si sperantele mele se duc la lovirea crunta de realitate! Lucruri goale, azi am sacul gol, nu e cu cadouri, nu cu cuvinte dulci, nu cu magie, ci privirea se pierde in imensul sacului!
Vantul imi poarta amaraciunea prin lume, si imparte din ea celor doritori, sincer nu as fi asa de darnic, dar macar povara dispare, ma puteti injura,aveti voie!
Mocirla?! O pata ce ramane si dupa aparitia soarelui.
Iar eu....nu inghet, nu tremur, ci intregesc peisajul!

Randuri cu suflet

2009-12-10T23:23:00.002+02:00

Sunt randuri scrise cu ura, altele din dragoste, sau doar emotii simple ce ma macina uneori, trecand de la o stare la alta, unele chiar scrise din nevoia de a avea ceva pe alb! Unele raman goale pentru mine, altele imi plac, ma impresioneaza si pe mine, ma pot declara multumit. Apoi am rasfoit articolele pustii, alea m-au dezamagit, sunt lipsite de magie, desi ating subiecte de care ne lovim zilnic.
Nu pot scrie mereu din suflet, nu pot face multe din ce as vrea eu sa iasa, poate pentru ca imi doresc prea mult, sau cine stie, nu tind spre perfectiune, dar vreau ce e mai bun, cand stiu ca pot da. Ma intrebam ce articol ma reprezinta si ma rasfata? Iar in fiecare e o parte din mine, una sensibila,alta dura, critica sau simpla, durere sau fericire, zambet si lacrimi, totul porneste de la un simplu cuvant, o idee, sau situatie, iar treptat se dezvolta, creste, iar produsul finit devine public. De ce public? Imi e greu sa raspund, nu de alta,dar nu stiu raspunsul, acum, dupa aproape 2 ani, lucrurile s-au schimbat, au alt sens, si inca incerc sa aflu de ce continui, de ce apar noi si noi articole ce zboara spre voi.
Cert e ca imi plac articolele care vin de la sine, fara efort, fara sa-mi strofoc creierii sa redau imagini. Sunt mai simple, chiar misterioase, si dezvelesc o lume noua, noua si pentru mine, si as vrea sa multumesc! Cui? Voua ca ma cititi, apoi sufletului meu ce are inspiratie in miez de noapte!

Help what?!

2009-12-09T20:43:00.002+02:00

Cand ai nevoie de ajutor strigi sau te lasi purtat de sentimente? Uneori nu e rau sa ceri o mana, sa vorbesti cu cineva, sa golesti tot ce te framanta,dar oamenii sunt prea orgoliosi, sau doar prosti, incat aleg calea dificila! Natura umana e definita de sentimente, prin ele actionam, si ne cladim lumea din jur, si tot cu ele ramanem in singuratatea noastra cand noaptea isi asterne paturica.
Iti urla durerea in tine, dar tu nu misti un deget,si in timp te schimbi, si te inveti sa suporti tot ce te loveste, din exterior,sau interior, privesti lucrurile altfel, si vrei altceva! Iar asta duce la un om lipsit de sentimente, dur, ignorant si plictisit! Nu mai faci gesturi decente, sau fapte concrete, exista un EU in vocabular, si-ti rasuna la orice tentativa de a da o mana de ajutor unei persoane! Cand ai oferit lucruri simple fara a cere ceva in schimb? Cand ai intins degetele spre cineva sa-l scoti din suferinta? Cand ai adus un zambet pe chipul dulce al unei persoane apropiate? Cand ai spus multumesc pentru tot? Cand cand si ce! Apoi un cum...
Nu totul se rezuma la tine, lumea se poate descotorosii de tine intr-o clipa, poti sa fii unic, sa le ai pe toate, dar daca le ai doar pentru tine, unde e farmecul? Ramai cu nimic la sfarsit, dezamagit si regrete profunde. Cu totii am incetat sa ne mai gandim la aproapele de langa, indiferent de persoana, desi, unii chiar se zbat pentru noi, iar noi rasplatim cu indiferenta! Nu-i corect, dar e sanatos, in modul acesta gandim. Iar la orice greseala, bagam placa, suntem simpli oameni.... Nu trebuie sa-i impaci pe toti, in mare tu trebuie sa te impaci cu tine, dar sa nu uiti ca altii au nevoie de ajutorul tau, iar recunostinta vine mai tarziu, cand nici nu te astepti!

Your smile

2009-12-07T18:35:00.004+02:00

Privesti peste umar, ai o imagine clara a trecutului, si ramai acolo contempland actiunile, consumand amintiri, incercand sa aflii greseala! Parcurgi etape dragi, stai ca un spectator in primul rand, dai din palme si te bucuri, si totusi....e doar o amintire, dar fiorii raman. Emotionat, zambesti, si tinzi sa readuci acele momente in prezent, dar nu mai e la fel. Te-ai schimbat, precum si persoanele implicate, nevoia de altceva te departeaza, scartaie ca o balama neunsa, iar uleiul nu rezolva nimic.
Intiparit in minte ramane un zambet cald, de primavara, placut la vedere, ce dispare la atingere. Ai incercat sa atingi un zambet? Probabil, dar exact atunci l-ai stricat, s-a evaporat in neant sau spre inaltul cerului, zboara fara niciun gand de a revenii, incerci sa-l prinzi, dar nu ai cum, il alergi neobosit, pana cand apune in zare. Un chip fara zambet, e unul trist! O spun cu toata sinceritatea si pasiunea! Acel zambet din memorie, azi te rasfata si-ti reda speranta, ai uitat cum era, ai uitat tot! E doar o gluma, tu oricum te zbengui prin trecut la orice colt si in orice moment al zilei. Te trezesti si fugi repede in oglinda, reproduci zambete, dar toate sunt incolore, nu se aseamana si nici nu rasar. Rasuflii greu, mascat de umbrele trecutului, prezentul joaca feste.
Intr-o simpla zi de iarna parcurgi distante nemarginite, intr-o rutina zilnica, absurda, si nici amintirile nu-ti reinvie dorinta de a zambii,dar dupa un copac un copil rade cu pofta, mama il priveste zambind, isi soarbe pruncul plina de nostalgie, pe strada doi tineri indragostiti zambesc, si nici nu se opresc, iar tu incepi sa crezi in tine, desenand un zambet nou. Realizezi ca difera, pentru ca si tu esti altul, ai alte motive, nimic mai simplu,dar placut. Inveti o lectie despre viata, greutati si realitatea din jur, dar si despre tine: ieri cautai motive, azi nu le ai dar zambesti. Cum e posibil, nu intelegi, si privesti in detaliu,intr-un final renunti, e mai placut sa te bucuri de el!
Zambetul tau nu e ca un rau ce curge necontenit, lovit de interperii si pietre, e doar sensibil, fragil, daca e frig ingheata, ar fi bine, l-ai avea mereu, daca e cald se moleseste, si dispare! Dimineata rasare cu soarele, o noua zi, il amagesti cu un mic dejun, si il alimentezi cu lucruri ce-ti plac, iar seara la culcare adoarme cu tine, dar totul depinde de tine. Pretentios nu? Dificil uneori cand farmecul dispare si nu gasesti motive, scurt cand momentul devine un trecut, si lung cand ai o inima plina!
Your smile can do anything: deschide usi, aduce fericire, indragosteste persoane, reda speranta, si te duce pe culmi de poveste! E al tau si nu ti-l poate fura nimeni, desi multi incearca sa-l doboare, dar le poti da peste nas! Azi esti egoist! Iar zambetul nu-l imparti, il oferi.

Razbunare

2009-12-07T01:15:00.005+02:00

Gresim , suferim in tacere, apoi ne ridicam din cenusa! Suntem simplii oameni, cu bune, rele, iar oricat de puternici suntem, avem si slabiciuni, mult prea multe, si chiar atunci cand nu recunoasteam asta, suntem slabi! Se intampla un rau, noi cautam vinovati! Indiferent de situatie, e mai usor sa dai vina pe altcineva, ai constiinta mai impacata, desi uneori esti singurul vinovat.
In jurul nostru exista probleme, foarte multe mai exact, de la sistemul in care ne ducem existenta, pana la sanatate! Ignoram, sau le facem fata, luptam cot la cot, pentru o lume mai buna nu? Suna a cliseu! Ne ascudem cand dam de greu, nu ripostam pentru ca e mai comod asa, si in tot acest timp, cineva lucreaza in secret! In liniste, priveste, analizeaza, si cauta modalitati de iesire, se intensifica din insuccese, dezamagiri, suferinte, pana cand explodeaza! Boooom! E oare vorba de ura?!
Jobul nepotrivit, situatia materiala, vecinul de langa, curtea lui e mai aratoasa, prietenul ce te-a lasat balta, iubita ce ti-a inselat increderea, ti-a luat inima si te-a lasat singur, intru-un cuvant te simti distrus, gol, si negi totul, incerci sa te adaptezi din mers, sa creezi un nou inceput, in care sa-ti fie bine! Dar pana acolo sunt praguri de trecut, intai a trata cauza, a te elibera de toata energia negativa, sa elimini ura acumulata! Nu e usor, dar nici imposibil. Accepti situatia, desi doare, dar inveti, apoi escaladezi munti noi, calci in picioare, si dezamagesti si u, ti-a venit randul sa fii de cealalta parte a baricadei!
Razbunare?! In fiecare gest, vorba, situatie, o regasesti, desi, o renegi. Trebuie sa-i demonstrezi unei persoane ca esti mai bun, sau doar sa iesi in fata, poate roata e rotunda, si ajungand sus, dai peste nas, devii cineva, un nume, iar de pe buzele celor din jur suna altfel, mai melodios, si plin de satisfactie! Ai fost bun, ai luat-o in barba, ai sacrificat convingeri si idealuri, si regreti cu tot trupul, simti cum arde,e orgoliu sau esec? Poti sa fii geniu, sa lovesti in plin, intr-un plan tacticizat, te cronometrezi, si esti atent la detalii, nu vrei sa fii prins pe picior gresit,in trecut te-ai lovit crunt, sau doar un prost ce-si varsa amaraciunea, calcand in picioare inimi. Castigatorul? In niciun caz tu!! Ai satisfactie de moment, sau tot ce ti-ai dorit, dar gustul dispare, si nu mai ai nimic. Ti-ai atins scopul, si cu ce ramai? Un suflet gol ce-si poarta ura in timp. Arma stupidului?
Sunt persoane ce trec prin viata ta, lasand urme, durere, lacrimi, te schimba, dar nu trebuie sa te arunci ca un leu dupa prada, ar fi mai simplu sa-ti accepti greselile, sa dai cu pumnul intr-un sac de box, sau sa plangi pana nu mai poti, ramai cu suspinul si sughitul, dar lipsit de ura, amarat si plin de speranta! Ai castigat potul cel mare, dar altii s-ar putea razbuna pe tine, de tine depinde cum alegi sa te impui, ripostand, sau un imi pare rau, nu trebuia, nu vroiam sa las durere, nici sa distrug, sau sa fac persoanele din jur sa simta aceeasi stare ce m-a sufocat! Cuvintele potrivite de mai sus, si devii pe jumatate iertat. Dar nu poate fi chiar asa, sau cum vrei tu, se complica jocul, devine periculos, si poate te arzi iar,nu-i nimic, un nou inceput se zareste mereu la orizont.

Un loc numit...

2009-12-05T18:06:00.002+02:00

Mister si magie! Un 2 m plini de profunzime! Ceea ce in realitate,rar ai ocazia sa vezi, si asta pentru ca esti prea prost,sau chiar orb sa te bucuri. Un loc aglomerat cu locuri, unul si unul, pasii te poarta linistit pe strazile unde candva se scria istoria, briza marii iti rasfata tenul, vantul cald de primavara incarca bateriile, iar privelistea? Ea te face sa visezi...
Lasi grijile in buzunar, golesti mintea sufocata de viata cotidiana, si ramai mut, respirand regulat, cu un zambet stralucitor, o stare de bine , o stare ce se consuma cu inconstienta, cu muzica fina, in tril de sarbatoare,un moment de bucurie inocenta!
Plictisit in rutina, in drumul spre casa, acelasi drum, de aceleasi cafenele, baruri si peisaje aspre, negi suferinta, si te complaci,desi ai putea sa actionezi! Simplu nu? Orasul e nesuferit, pentru ca tu esti asa! Morocanos , mitocan , si multe altele, e doar inceputul unei lungi liste obosite, pixul nu mai aluneca lin, nu mai reda fidel, ci doar linii si litere oloage exprima pata lasata in suflet, dar nu ii da si sens, ceva nu se leaga! Tu!
Tu, un biet om, intr-o lume vasta, intr-un loc unde farmecul e dupa colt, doar trebuie sa-l apuci de deget, sa dai noroc cu el, si sa-i multumesti! Dar pana acolo, trebuie sa faci un compromis, si nu cu realitatea, cu tine, sa vrei sa schimbi, sa aduci un plus vietii plictisite! Cum?
Paseste pe tomis in jos, gerul te va chinuii un strop, fularul iti va da caldura, priveste in jur, asculta galagia ce se lasa, masinile ce-si consuma drogul numit benzina marsaluiesc spre o noua zi de weekend, iar oamenii blegi, din care inca faci parte! Acum faci pauza si respiri, inchizi ochii, in timp ce mergi,chiar daca te lovesti si unii te fac nebun, iar dupa cateva secunde ridica privirea, si ce vezi?!
Copaci cu mantie de Craciun, beculete, stelute, si curcubeu! Linistea se asterne, si ramai un spectator intr-un cadru de poveste, unde spiritul de sarbatoare iti intra in vene, si iti da speranta, vrei cadouri, zapada si un Mos ce nu exista! Vrei sa privesti altfel, si chiar acum incepi sa o faci! Aerul e proaspat, nu te mai sufoca, vantul iti da culoare in obraji, iar ochii lacrimeaza, e frig, dar nu-l simti aspru, ajungi la mijloc, statui impunatoare, cladiri vechi ce imbina noul, zaresti marea, asculti sunetul naturii,si plutesti! Sentiment ciudat nu?! Dar placut! Incat iti vine sa ramai acolo, dar miroase a ceai, a fructe de padure, si vrei sa te incalzesti. Azi ai schimbat ceva, ramane sa vrei sa persiste, ca un parfum dulce si scump! Doar ca starea nu costa, ci se simte!
Un loc numit......acasa,un loc numit Constanta! Unii tanjesc vara, altii fug iarna, dar tu realizezi ca-ti place,si il adori, te schimbi in acelasi timp cu orasul, cresti si incerci sa-ti lasi amprenta, cat de putin, chiar deloc, dar e al tau, si nimeni nu ti-l ia!

Girls talk

2009-12-04T13:48:00.004+02:00

De ce oare fetele merg in grup la baie? De ce au nevoie de zile pline de barfe? Sau girls night?! Intrebari cu raspunsuri multiple,unu ar fi pentru ca e normal, cum noi iesim cu baietii la bere, renumita replica barbateasca si romaneasca,chiar ieftina,apoi se satura sa-si asculte barbatii, prietenii, iubiti, si nu in ultimul rand vor sa se confeseze,sa imparta ce au facut nou,impresii, sau dorinte ascunse, cu acea persoana ce e aproape la bine si la rau!
Lungi discutii, poate chiar interminabile, pentru noi, sincer, fara ofensa, plictisitoare, dupa o zi plina, numai chef de ascultat nu avem,mici exemple: colega de la munca a divortat, unghiile french, coafor time, si multe multe altele! Nu spun ca barbati nu trebuie sa-si asculte consoartele, dar uneori vor prea mult, din lipsa unei persoane de a asculta, sau din plictiseala, sau doar sa discute,si noi le suportam, avem rabdare, dar am vrea sa evadam,doar de ar suna telefonul.

Oare de ce barbatii nu simt nevoia de a-si discuta secretele?

Despre ce vorbesc femeile? Tot! Te uimeste? Dar spun tot! Cum ai fost aseara in pat? Ce i-ai facut,pozitia preferata, chiar si despre orgasmul mult asteptat, ca mai apoi sa inceapa barfa, mereu gasesc ceva nou de dezbatut, despre noua prietena din grup, despre aspectul ei, ca sa nu mai spun discutiile legate despre greutate, cadoul care a dezamagit-o, problemele de comunicare,

si relatii incheiate! Genul feminin stie la ce ma refer.

Dar acum serios, e nevoie sa stie cea mai buna prietena totul?! Ok,erati invatate, dar intimitatea noastra, a barbatilor, oare nu e violata?! Cum sa dau eu ochii cu cea mai buna prietena a ta, ea stiind ce-ti fac eu tie in dormitor?! As putea sa nu ma gandesc la asta,sa trec cu vederea, dar jena ramane.

In plus invidia si orgoliul e mareeeeee! Pot reda si situatii concrete, dar nu am drepturi de autor, dar nu e nevoie, va faceti singure viata complicata, sapati partenera de la munca cu calm si zambetul pe buze, sau aruncati un zvon despre colega de facultate, nu e nevoie de mai mult schimba opiniile, va distrugeti! Cunosc persoane ce se numesc prietene, dar pe partea cealalta, isi infig cutitul in spate!

Noi barbatii ne chinuim sa va intelegem, eu unul asta fac, desi nu reusesc mereu, si accept situatia cum vine, ne scoateti din minti, ne invinuiti, tipati si aruncati cu lucruri in noi, plangeti si va milogiti, suna urat ultimul cuvant, nu aveti chef de multe, dar cand vreti ceva, loviti cu piciorul adanc in podea, si asteptati!( nu generalizez, cazuri si cazuri). Recunoastem greseala, chiar daca nu e a noastra, aveti un stil aparte de a pune problema, cu priviri aspre, si ganduri notorii, si un imi pare rau, va linisteste, calmeaza, va atinge orgoliul! Ne eclipseaza mintea voastra misterioasa, am vrea sa-i aflam secretele, nu mereu, dar ne-ar ajuta sa va intelegem mai bine, si sa nu mai fim criticati in lungile voastre momente de barfa! Cat la suta e critica si cat e lauda intr-o discutie face to face, intre 2 persoane de sex feminin? Raspundeti voi aici, chiar va rog....

Sughitam zilnic, dar nu recunoasteti neam, nevoia voastra de cunoastere e sporita, mai ales la capitolul prietena mea si relatiile ei, adorati, va mirati, wow, cum a putut sa faca asta?nu ma asteptam, lasa-l fata, nu e de tine,desi prostul se zbate sa te faca sa zambesti, si alearga pe jos prin ploaie, usor influentabile, nu jignesc, dar chiar asa se intampla in peste 50 la suta din cazuri! Pentru voi conteaza mai mult ce spun persoanele, decat a voastra parere, sau a persoanei de langa, si desi sunteti un mister profund, recunosc ca aveti o mie de alte calitati, si reusiti sa ne faceti sa zambim! Va acceptam cu sindromul acela pre...., cu acei pitici ce joaca sah in mintea voastra, cu corpul imperfect, si cu chipul dulce, si oricat ne scoateti din minti, mereu noi ne cerem scuze, exceptand cazurile, cand chiar nu e nevoie, sunt multe,plecam capul si mergem inainte langa voi! Dar berea cu baietii, e doar bere, nu si barfa!

Scrisoare

2009-12-03T15:49:00.003+02:00

Draga Mos Craciun,

Inca de mici suntem invatati sa credem in lucruri ce nu exista,da,stric sperantele copiilor,Mosul e doar o poveste, un pretext pentru a fi cuminte un an intreg, ca mai apoi sa-ti primesti cadoul mult visat! Si e frumos sa astepti, sa te bucuri de acele clipe, sa ramai surprins placut! O intreaga traditie, dar in timp se pierde, cu anii ce vin, mitul mosului pleaca in lumea copiilor, iar tu ramai cu spiritul Craciunului! Farmecul moare, zambetul cretin nu mai e inocent, sclipirea din ochisori paleste, si ai vrea sa crezi, sa fie iar ca inainte!
E bine sa pastrezi acel suflet de copil, acele clipe, sa iesi din rutina, sa faci orice altceva, de la plimbarea prin parc, pana la a te da in leagan, multi chiar o fac, iar restul se pierd in multimea oamenilor mari.
Mos Craciun nu e, nici la Polul Nord, nici in vis, iar spiritul de sarbatoare: bradul verde ce improspateaza casa, masa frumos asternuta, cadourile venite din partea celor dragi,familia alaturi; atenuaeaza golul din suflet! Iar eu azi, vreau altceva, ceva diferit! Nu mai sunt copil, dar macar sa incerc!
Mosule, nu-s mic, si nici cuminte nu stiu cat am fost, m-as trece singur pe lista neascultatorilor, nu-s genul sa asculte si sa se supuna, atat timp cat nu imi convine, de ce sa tac, cand pot riposta?! Specific, atat timp, cat am dreptate! O usa inchisa, se deschide cu perseverenta,nu si cu nesimtire! Nu am fost perfect, poate doar in ochii unora, ci am incercat sa dau tot ce am mai bun, sa fiu corect, si cu un strop de egoism, mi-am cladit o lume, unde ma simt bine! Ma complac usor in situatii, nu vreau mai mult din plictiseala si lipsa de chef, poate chiar dintr-un sictir, suparare, nu stiu cum sa-i spun,si nici nu mai conteaza! Am produs si suferinta, doar pentru ca multi au vrut prea mult de la mine,iar eu nu am putut sa ofer, am incetat sa-i mai impac pe toti,am calcat si in picioare cuvinte, nu si promisiuni, am gresit, dar am recunoscut, si multe multe altele! Dar tu esti Mosul,le stii pe toate, nu ma pot trece singur pe lista celor rai, e o alegere, si nu a mea!
Ce sper sa primesc?! Sa visez? Sa vreau o lume calda, plina de ciocolata si kinder bueno?! Sau doar lucruri concrete? Revin in realitatea cruda, si incerc sa-mi dau seama ce vreau. Material? Multe dulciuri, kider kinder kinder, caprice, si lacta! :X Un job....am nevoie neaparat de unul, nu lovit de val si departe de uscat, nu in singuratate,unul sa imi asigure nevoile, si sa ma invete multe! Un nou inceput intr-o lume mare! Vreau sa o iau asa, sa simt cum noptile pierdute invatand, nu au fost in zadar! Altceva?! Golul l-am umplut singur, mai greu, cu stari stupide, si momente delicate! Vreau un pup, unul dulce, sa-mi spuna Craciun Fericit, sa ma tina de mana! Vreau cadou simplu, atat de simplu incat sa-mi vina bine:)))
Acum serios, in afara de job, nu mai am nevoie, poate un strop de inspiratie, sa fac mai mult,sa astern praful,sa scriu bine, si altceva nou! Lipsesc cateva lucruri, dar usor le asez la locul lor, le dau sens, desi uneori am nevoie de ajutor!
Multumesc ca m-ai ascultat Mosule, si sper ca nu te-am plictisit, iar daca nu poti sa-mi aduci cadoul, o sa fiu dezamagit,dar ma voi zbate singur altfel! Si acum inchei, desi nu mai cred in tine,imi e dor de clipele de magie, dimineata devreme, cand saream sub brad, plin de fericire, curios si neastamparat!Nu mereu am primit ce mi-am dorit,dar orice mic lucru, era primit cu bucurie si zambet! Iar pentru altii,abia astept sa fac eu pe mosul, sa deschid suflete prin lucruri simple, si sa impart voiciune!

Future by past

2009-11-25T17:45:00.002+02:00

Dimineata, ceasul rasuna impunator in camera ce miroase a somn, inca o zi, te simti obosit, vrei sa lenevesti, nu ai chef, ai vrea sa renunti la tot, si sa zaci in pijamale cu patura pe tine, si soarele sa nu-ti faca cu ochiul! Ceva iti tot lipseste, deja te obisnuisei cu golul ce-l purtai zilnic, dar azi totul difera, pentru ca vrei tu! Analizezi adanc, si privesti in urma, asta ai tot facut in urmatorul an,cinele tale erau compuse din amintiri dulci, pline de cunscut,si nu de nou, un fel de a traii in trecut, unde era cald si bine, zambetul la el acasa, privirea distrasa, si doar pentru ca tu vroiai sa vezi asa! Se numeste suferinta! Si nu una fizica, sau o vanataie, ci inima nu-ti bate dupa cum doresti, ci are un curs de urmat, dictat de ea, senzatia de atasare, iubire, pasiune, sau doar de complacut! Si dureaza....
Tinzi spre perfectiune, asociezi perfectiunea cu o ea, ce ti-a distrus sufletul, iti era prea bine, si te simteai alergand pe nori, dar daca ea nu era potrivita pentru tine?! Daca tu iti doreai o ea asemanatoare, doar pentru sentimentul de siguranta. Multe variabile la mijloc, ideea de dupa furtuna ar fi trebuit sa fie simpla: trait, simtit, invatat, zambet, fericire, lacrimi, durere, si mergi mai departe! Ai trecut prin toate, exceptand ultima parte, e un pas greu, unde curajul si vointa, sunt necesare,nu exista tratament.
Dar azi privesti diferit, renunti la obiceiuri si sentimente de complacere, dai barba jos, o tinuta noua, si te indrepti spre viitor, avand in spate trecutul,nu invers! Sunt lucruri pe care le-ai refuzat sa le vezi! Arunca vederea spre trecut, doar un strop, lasa faptele bune, clipele si zambetul, si intr-un moment de claritate, acea perfectiune dispare, faceai oare ce vrea ea?dar ce vrei tu? Se bucura pentru tine? Sau doar un mic pasager ce ti-a trecut prin viata lasandu-si amprenta crunt? Probabil cauti un raspuns bun, ce nu-ti va lasa un gust amar, dar nu-l gasesti! E prea departe si el, de ce sa nu recunoastem. A fost frumos, mult prea mult, dar nu mai esti orb, si totul pare altfel din exterior nu? Iar asa ai facut si pasul ce mare, ce te-a schimbat, ti-a luat incredere, speranta, si cam tot ce aveai, toate convingerile! Trist, dar lumea nu ramane in loc, asa cum ai ramas tu, ci se misca ca intr-un roi de furnici, pentru a-si asigura hrana si atinge telurile!
Cand te astepti mai putin, cand crezi mai putin, si nu de putine ori te-ai simtit asa, atunci coincidentele apar. Ramane doar sa le vezi, sa actionezi si sa zambesti! Partea grea acum incepe, alergi si tu de nebun, pentru ceva ce vrei tu, dar sa nu faci greseala de a merge pe contrasens, poate esti acuzat de egoism, sau distrugi si u suflete, o stare prin care ai trecut, si o cunosti foarte bine! Oricat de mult urasti acea stare, acea persoana, acel trecut, ai avut nevoie de el, ti-a deschis ochii, te-a facut mai bun, sau ti-a dat experienta, depinde unghiul din care privesti. Iti ramane sa crezi, sa speri, sa vrei mai mult,cu frica de suferinta, cu probleme de incredere, mici greutati, care dispar intr-o clipa, cand vezi un zambet larg, un sarut cu ochii inchisi, si o imbratisare calda. Chiar daca nu stii ce-ti rezerva viitorul, asta nu inseamna sa nu-ti traiesti prezentul nu?!

Mic,si totusi la inaltime!

2009-11-24T18:42:00.005+02:00

Inca de mici ne dorim lucruri, de la jucaria vecinului, pana la o viitoare cariera in politie sau medicina,iar pentru acestea e nevoie de munca, efort si rabdare! Chiar tactica, pentru a-ti lua parintii intr-un joc numit dorinta, a-i pacalii si a le intra sub piele, pentru a nu-ti refuza nimic! Dar uneori raspunsul lor e NU! Cunosti dezamagirea inca din inocenta copilarie, dar speranta si nevoia de altceva, iti da incredere, si te formeaza!

Esti mic,si vrei sa fii mare! Sa atingi mai repede starea de maturitate, pentru a obtine chestii, avantaje, ce la 7 ani par imposibile! Dar fiind mare, vrei exact opusul, sa revii la acea varsta lipsita de griji, unde nevoia de joaca si somn, era totul. Unele lucruri se fac pana la o anumita varsta,dar tu ai vrea sa le faci mereu! Sa ramai mereu un copil, sa nu ti se reproseze, dupa o mica cearta ciocolata rezolva boacana, sa alergi pana obosesti, sa rupi pantalonii si sa nu-ti pese, si multe multe altele! Nostalgia anilor ce au trecut, fiecare an, e esential, fieacare perioada iti aduce ceva nou, te schimba,dar iti ia si ceva in schimb! La 4 aveai o privire ce-ti usura drumul, incat nimic nu-ti era refuzat, la 7 incepi scoala, la 8 ai o prima prietena, la 10 schimbi prefixul, 14 buletinul, 18 devii major, 21 esti major in toata lumea, 23 termini facultatea,si uite asa la 25 pornesti un nou drum, la 30 unii au familie, la 40 cuvantul tata te dispera, iar la 50 tragi linie si oare s-a meritat?! 60 devine trist, la 70 chiar o povara, 80 realitatea e altfel, 90 deja intrii in cartea recordurilor, iar mai incolo nu se stie cat apuci. Trepte ce se urca, ar fi fost mai usor invers, sa dai timpul inapoi cand vrei sa schimbi ceva, sa lasi in urma, sa uiti, sau sa te bucuri! Dar nu, un drum ai,si-l trasezi serpuit, prin haz si necaz, prin frig si ploaie, soare si vant, si mereu vrei sa fii in fata,primul,sa-ti oferi tot ce-ti cere inima, sufletul, sau mintea!

Raman amintiri, ce palesc in viitor, ramai tu, ce imbatranesti in timp, si clipele de atunci nu se mai intorc! Intorc cutitul in rana, dar perioada cand tu erai in centrul atentiei, cand toate privirile se indreptau catre tine, si nimic nu mai conta! Erai acolo sus, si te simteai invincibil, acum esti doar jos, intr-o multime de oameni, pierdut in probleme si griji, si cu nimic mai special. Poate o functie, un costum scump, sau doar un zambet te deosebeste, dar nu mai esti in fata tuturor!
Erai mare, si totusi mic, zambeai, visai, iar lumea era a ta,acum doar faci parte din lume, si poate porti o masca, sau esti un robotel, ce da din coate, sa-si faca loc, poate asa, te apropii un pic, de ce-ti doresti!

Unfinished things

2009-11-21T15:07:00.004+02:00

Suntem oameni, iar asta nu ne face perfecti! Avem asteptari, si nu doar de la noi,ci si din jur! De la oamenii ce se perinda in jurul nostru, ce incearca sa ne schimbe un strop mediul in care ne aflam si convietuim, sau doar sa-si spuna cuvantul in incercarea de a ne descoperii!
Chiar si atunci cand suntem puternici, tot slabi ramanem! Mereu va exista ceva sa ne induioseze, sa ne aduca aminte de o parte nu prea fericita: un trecut aspru, o persoana draga, sau doar lucruri care dor! Dar oare prezentul nu e mai important?
Incepem lucruri, si din numarul total, oare cate am terminat? Cate am dus la bun sfarsit, ca mai apoi sa fim multumiti de moment?! Feluri si feluri de oameni, unii cu ambitii enorme, altii doar delasatori, dar intalnim situatii cand suntem pusi intr-o cumpana vaga! Iar atunci, chiar nu mai putem continua, nu ne mai putem mintii, sau doar nervosi pe propria persoana, ca nu e in stare sa-si atinga idealurile. Cautam motive, scuze, dar vinovatul se afla in oglinda! E atat de aproape incat merita una dupa ceafa! Exista si explicatii plauzibile,de ce asa,si nu altfel, dar am putea schimba situatia, cu un mic gest dus pana la capat, sau doar o vorba rostita! Vrem sa o luam de la capat, am renunta la tot, doar pentru a ne fi mai usor, mult mai usor,dar suntem retinuti! Avem si momente placute! Chiar mult mai multe, decat lucrurile incepute,si nesfarsite, dar niciodata nu e prea tarziu pentru a termina, de la o simpla lista din copilarie, de la un vis stupid, pana la un plan elaborat, dar plin de frica! E bine sa si risti, chiar daca ramai cu nimic concret! Incercarea conteaza, chiar daca te lovesti de zidul realitatii!
Prima greseala ar fi trecutul, ezitam din amintiri, din lucruri patite, si dureroase, din esecuri clare, privim adanc, si risipim energie! Frica de a recunoaste greseala? Prea putini mai sunt sinceri, mai ales cu ei, cu restul nici nu mai spun, mastile zilnice, au riduri mincinoase. Apoi de la acel mic moment, incepi sa te complaci, sa decida altii pentru tine, iar cand te hotarasti sa ripostezi, ai uitat cum e sa duci razboiul fara arme! Iar dusmanul te loveste si te aduce de unde ai plecat, nu ai schimbat nimic! Chiar nimic! Renunti? Sau iti pregatesti temele, studiezi tactici de reusita, te zbati, iei suturi in fund, cazi, te ridici?!
Ca de obicei, de tine depinde totul! Si cand multi din jur, iti spun ca in viata nu poti face numai ce iti place, ar trebuii sa-i ignori! Sa le suflii in fata un aer dulce, daca ei nu au reusit, tu de ce sa te complaci ca ei?! De ce sa nu iti urmezi drumul,chiar daca nu stii unde te poarta, facand ce iti place, terminand lucruri incepute, sau incepand lucruri terminandu-le?! E dificil, dar nu si imposibil. Bine acum nu vrei sa muti muntii din loc, sau sa zbori fara aripi, te vei lovii atat de tare, incat nu stiu daca iti revii! Zdrobit e cuvantul bun, pe asfaltul rece si umed, numit viata! Dar cand poti decide tu, fara sa tii cont,dar sa si asculti in acelasi timp, ai fi considerat cu nasul pe sus, si sa faci ceea ce iti doresti,deja ai inceput ceva! E calea ta, plina de mister, de lucruri noi, iar finalul il stabilesti tu, cand pui pauza, privesti in lume, si te declari multumit,seara la culcare!
Eu? Am inceput multe, mult prea multe de cat as putea duce, dar mereu vreau mai mult,si stiu ca pot, doar ca pe drum ma plictisesc, pierd motivatia, sau doar ma complac, ma las purtat in bataia vantului, in loc sa ma opun! Am acceptat multe de la multi, un joc de cuvinte dur, un joc numit viata, si de multe ori, pana si eu am fost dezamagit de mine, pentru ca nu termin ce am inceput! Lene, sictir, durere , trecut, amintiri, si multe lucruri ce se leaga, dar partea buna,exista una, e ca vreau sa incep, sa termin tot, de la texte ratacite prin foldere, la probleme legate de viitor, la fapte simple, parcurgand drumul spre a face mereu ceea ce imi place! Si imi plac multe...

302

2009-11-14T22:02:00.002+02:00

Durere in mod inconstient!Lovesti in persoane fara sa vrei, doar pentru ca te-ai invatat altfel,si vrei sa-ti fie bine,nu mai faci pe plac,ci doar iti faci pe plac! Redai culori si chiar e bine! Dar dezamagesti....nu ii poti impaca pe toti, o prima lectie invatata!
E crud! Lipsit de gust, si trist! Mici roboti, ce se protejeaza, si cauta sa-si satisfaca dorintele! Noi oamenii! O mica definitie, ce se leaga treptat,daca privim in profunzime! Nu critic pe nimeni in special, ci doar "sistemul"! Carpim suflete, si dezvelim monstrii! Suferinta distruge, dar iti si ofera solutii! Unii prefera dramatismul, altii iau la pumni tot ce prind, iar restul zac scufundati in durere!
Apoi?! Calci usor si nepasator, te plimbi, lovind in stanga, si in dreapta, iti lasi amprenta, trecand mai departe printre suflete pustiite! Al tau e deja empty! Te inveti asa, timpul trece, soarele apune, luna rasare, zilele curg spre o obisnuita plictisitoare!
Gasesti urme din trecut presarate prin minte, ti se face dor, si nu stii ce sa faci, le ignori, sau crezi iar in tine?! Nu ar strica un strop de ajutor,dar de la cine?! Respingi delicat, si chiar strivesti!
Rabdare,un cuvant caruia nu ii mai dai sens, ti se pare stupid,pentru ce? Sa te amagesti cu apa? Sau sa gusti un strop de vin dulce?! Vinul e cu atat mai bun, cu cat se invecheste, ciudat, cum lucrurile bune,vin cu cat astepti mai mult, cu cat iti formezi o noua perspectiva, aflii ce poti si ce ai, si realizezi ce vrei,desi e dificil!
Stari de moment?! Sau lectii de viata?! Oare efortul depus se va concretiza in lucruri simple? In zambete calde, si amintiri placute? Sau doar opusul acru al notiunilor de mai devreme?! Nu stiu! Nici nu vreau! Misterul nu strica, prelungeste savoarea....

P.S Why 302?!?

Tip

2009-11-09T21:45:00.003+02:00

O tinuta nepotrivita, pantalonii largi matura asfaltul,un hanorac cu gluga, total nepotrivit pentru frigul de afara, atarna pe corpul plapand! Tinuta total neingrijita, nu aduce pic de respect,ci doar aparente inselatoare! Nu conteaza ca ai un iq prea mare pentru a fi inteles, sau portofelul plin cu carduri, esti doar judecat la prima vedere, apoi ignorat, sau tratat cu rautate!
Uneori, noi singuri afisam o imagine de genul, doar pentru a putea fi lasati in pace, sa nu mai fim in centrul atentiei, ci doar mici obiecte intr-o lume imensa! Esti ceea ce lasi sa se vada! Nu stiu cine a spus citatul, nici nu am dat google sa aflu, de lene, dar in mare se potriveste!
Ai vrut sa pari un nesuferit, ai jignit, ai ironizat, ras sau luat la misto, ai spus un adevar ce nu-si avea locul, sau doar ai mintit pentru a avea cazierul curat! Te-ai jucat cu focul in dragoste, ai umilit, plecat si purtat indiferent, nu ai apreciat, si doar te-ai folosit! Printre randurile de mai sus, se regaseste tiparul nesimtitului!
Dar bunatatea? Rasfatat, ajutat fara sa ceri ceva in schimb, vorbe dulci si pline de calm, rabdare, si multa vointa! Barbatul ideal in pat, cat si in afara lui?! Neah....nu exista, esti doar bun si atat! Stie ca mereu esti acolo, si acolo vei ramane! Dar tu esti impacat cu tine! Tipul fraierului
Rau si bun?! Azi esti, maine pleci, iti bagi piciorul,injuri, si nu privesti la lacrimile din spate, dar revii la sentimente mai bune,iti place drama, si mai ales sa vezi pe cineva cum se roaga de tine! Te joci cu focul, dar cand te arzi, si pierzi controlul incepi sa disperi! E un amestec de tipuri, nu e definit clar,si tocmai poate doar tipul confuz e pe aproape!
In fine, ideea e: oameni si oameni, caractere puternice, sau doar modelino din faina, priviri si sentimente, cu totii suntem diferiti, dar ne asemanam asa mult in suferinta! Ne protejam, si lasam masti de opera, sau teatru, intr-o realitate cruda! Oare pe cine mai poti privii in fatza, si sa-i vezi adevarata poveste, sa crezi ce spune, si sa te simti in siguranta, daca ai renunta la vesmantul ocrotitor?!
Uneori ma mint singur ca las sa se vada ceea ce sunt! Si nu de multe ori chiar am dezvelit magia, dar am momente, cand mijlocul meu de autoprotejare, isi intra in drepturi, si cladeste imagini! Imaginea omului cu barba plictisit, a durului indiferent, a emotionatului, daca nu a si visatorului din poveste! Imaginea de afisat, precum si imaginea de stat in pijamale! Putin diferite,dar in acelasi timp, la radacini sunt doar eu! Depinde cum ma prinzi, de momentul si starea de spirit! Dimineata sunt lenes, seara plictisit, intre ore, plin de entuziasm! Si ma tot invart in jurul unui subiect, si as recunoaste,dar nu! Imaginea de a nu ma amagii cu lucruri, isi spune cuvantul!Dar imaginea in kre ma aflu imi place, are un farmec aparte, si stiu de ce! Iar curiozitatea te roade?! Nu?! Cum putin mister nu strica, poate, in viitorul apropiat, voi revenii cu detalii picante!

Free smile

2009-11-07T23:33:00.002+02:00

Miros de toamna, de vreme mohorata, ploaie rece si stresanta, nori sumbrii si plictisiti, un strop de soare isi arata coltii, dar nu ofera si caldura mult dorita! Aramiu in jur, covorase zgomotoase, vanturi reci,iar pustietatea isi lasa amprenta! Pustie e si speranta, vederea umbrita, dorinte ascunse se naruie pe fundal, iar gol alergi prin peisaje cromate!
Nimic nu e cum vrei, nimic nu-ti face cu ochiul, iti lipsesc atat de multe incat nici nu-ti vezi picioarele ce sunt infipte in noroi, dar culmea, ceva in tine iti da incredere, nu-ti mai ofera speranta, ci doar incredere! In tine, si in ce poti, dar nu ai nicio tragere de inima, peisajul nu-ti ofera acest lucru! Te complaci....acel sentiment inghetat! O zi, doua, daca nu si luni bune, si o asteptare continua, distractie nu?! Plictiseala, si usor uiti, uiti tot ce-ti facea bine, ursuz din fire, faci riduri palide, si durerea creste!
Nu uita! E doar alegerea ta! Tu alegi sa vezi astfel, sa privesti negrul, si nu culoare, sa simti si altceva decat stari nocive! Pana cand?!
Nu exista un tipar gata scris pentru succes, pentru acea stare de bine, sau cum sa treci peste?! Difera de la moment, la situatie, de la un om la altul, si nu poti reda modele, ca altii sa le citeasca, ca mai apoi sa se arunce dupa exemplu! Nici vorba! Pot scrie eu randuri imense in noapte, pot reda stari si emotii, dar nu si sfaturi, nu le stiu pe toate, chiar nu, nu vreau sa le stiu, vreau doar sa invat! Sa toc notiunile iar apoi sa le diger! Sa fumez orice ramasita, si sa ii simt gustul, acru, amar sau dulce! Ma stramb daca nu imi place, sau zambesc daca o ador! Si ador atat de multe lucruri! Iar primul e acel zambet stupid ce se naste, pe strada, mergand prin frunze, sau privind in departare! Exista si motive! Dar nu ele dau sens textului,cine vrea sa priveasca in spate o face, cine nu, trece mai departe! Iar eu zambesc din n motive, maine stau suparat din alte 20, si nici nu conteaza, sunt stari si atat! Important e ca se poate! Se poate sa merg pe aleea plina de copaci imbatraniti, sa privesc spre elevii ce scapa de la scoala, sa arunc un ochisor spre trecut, sa revin in prezent, sa calc pe un nou drum, sa cunosc oameni noi, si sa zambesc cretin! A free smile...no matter what!

The rebound

2009-11-04T02:07:00.003+02:00

Dragostea....si ar trebuii sa las puncte puncte, ce ne facem cu ea?! Ne lovim la tot pasul, ne prabusim, ne ridicam, si mereu mergem inainte! Dar e dura, atat de dura, incat ne ia totul intr-o clipa, speranta, zambetul, privirea, chiar increderea, incat ne goleste sufletul! Apare intr-o secunda, creste din nimic, iar nimicul acela devine ceva! Un mare nimic, cu multe neintelesuri! Mici concesii, schimbari in viata de singuratic, o chimie inca neelucidata de catre savanti, si sincer nici nu cred ca ii vor gasi substratul, se pierd si ei in sentimentele profunde pe care le nutresc in timp ce respira adanc,privind persoana de langa!
Revenind, la perioada cand dragostea dispare, paleste sub apusul de soare, si noaptea se asterne peste sufletul tau, si ramane acolo o buna perioada de timp, incat uiti ce inseamna a iubii! Se spune ca ai nevoie dupa o dezamagire, de o alta persoana langa, asupra caruia sa-ti reversi amarul, nervii, si sa dezamagesti la propriu, cica ajuta?! Poate, nu spun nu, dar roata se invarte, iar urmarile tale, se leaga de cealalta persoana, si uite asa se produce un joc fara sfarsit! Cauti solutii, nu le gasesti, si timpul trece, ramai un pic invechit, cam greu sa revii in joc, si prea pretentios sa mai accepti multe! Trist nu?!
O actrita cu un zambet magic, chip inocent, dar in acelasi timp doza de nebunie te provoaca sa razi! El putin cam sobru, un bine intruchipat, suferind, cautandu-si drumul prin viata, lovindu-se numai de dezamagiri,si probleme! Ca si noi in viata, alergam ca nebunii la propriu, si la sfarsitul serii, ramanem singur intr-un pat prea mare pentru noi!
2 copii! Unul putin cam cretz,si chiar istet, o ea acida si plina de viata! Combinatia potrivita! El, ea si copiii,plini de intrebari! Situatii neprevazute, momente funny, fraze chiar bune, scrise de nu stiu cine,nu ca ar conta, mereu vedem imaginile, nu si persoanele ce trudesc in spatele filmului! O industrie uriasa, pentru doar 94 de minute! Scene fierbinti, cu patratel portocaliu, situatii jenante, si in final un sentiment de dragoste, urmat de frica! Chiar si o diferenta de varsta, ce sincer nu-si are rostul, dar face totul mai interesant! Ce e sexul?! Un masaj cu sperma! Ups! Sper sa nu citeasca copiii! Rostita din gura unui copil, chiar are farmec!
Iar cum totul nu se rezuma la dragoste, apar si nepotrivirile de caracter, acele mici lucruri pe care le gasesti in celalalt, doar de dragul de a gasi o scuza, o cale de evadare,din ceva ce devine prea serios! Oare de cate ori am facut-o cu totii?! Evident, se poate trece peste,dar sarea si piperul unde ar mai fi?! Dezamagirea reapare cu drepturi depline, iar calatoria continua, nu era momentul inca, si nici nu se stie daca va mai fi, dar lectia invatata?!
Persoanele vin si pleaca, ne schimba viata, devenim mai puternici, uneori mai slabi, mai degustati, dar mereu vrem sentimentul pierdut! Tindem spre perfectiune, dar dragostea nu inseamna deloc asta! Ci doar lucruri marunte facute stupid, situatii jenante, un strop de ceai varsat pe masa, putina miere pe haine, si facem ceai cu miere, le combinam atat de bine, incat la sfarsit privim ca 2 spectatori, in roluri principale! Poze, amintiri, si viitor nou!? Ne legam de tot, dar neprevazutul isi joaca rolul ascuns intr-un colt, si isi dezveleste farmecul, atunci cand te astepti mai putin, cand nu ai nimic, si la propriu nimic, si ai nevoie sa te regasesti!
Finalul?! Il descoperiti singuri! Te uiti in punga ta, numita viata, si vezi ce ai?! Daca nu ai? Vei continua sa cauti, pana cand vei fi multumit, sau stupid te vei scarpina in par, si arunci 2 cuvinte, fara sa-ti dai seama! Iar filmul?! Filmul merita vazut, cu pop corn, un pahar mare de fanta, o perna moale si rece, mai ales cand vantul de afara iti suiera in geam! Ideal in 2, educativ in singuratate, te face sa speri, si sa vrei, dar iti si arata ca poti sa pierzi! Astept impresii....!!

Aproape 1000

2009-11-01T20:18:00.003+02:00

La inceputul lunii trecute,din pura curiozitate, am zis sa fac un test, sa vad ce se intampla cu articolele de pe bloc, daca sunt sau nu citite, daca prind farmec, si inspira! Nu stiu cat inspira, nu stiu cat va plac, desi am primit si comentarii, si spun un multumesc, cu toata caldura din suflet, dar stiu cat de vizionate au fost! Putina matematica, o functie de scadere, si un rezultat uimitor! Sincer, nu ma asteptam! Ma bucura, si ma face sa vreau mai mult, sa pot reda evenimente, fapte, ganduri intr-o maniera cat sa placa publicului larg! Pe mine ma ajuta sa scriu, dar nu mai scriu doar pentru mine, ci si pentru voi!
Intru intr-o lume a cuvintelor, a imaginilor ce vorbesc singure, unde pot simplifica,sau complica, dupa plac, totul! Si nu nascociri, nu politica, desi intr-un singur articol e vorba si despre ea, tin evidenta, nu minciuni, ci doar o realitate cruda, plina de neprevazut, si contraste puternice! Nu a fost o luna bogata in articole,12, 3 pe saptamana, si nici in inspiratie, am trecut de la o stare la alta, am constientizat, am observat, m-am pierdut, am regasit, am scris si am dezvelit idei mixte! Iar 12 articole sa stranga o mie de vizitatori, ma incanta! Nu folosesc articolul acesta, ca un motiv de lauda, sau motive de genul, ci doar pentru a multumii, si a ramane ceva concret, ce-mi spune ca se poate! E o mica pasiune ce prinde culoare, curios, daca pot face din ea si un mod de trai, desi am criticat vehement aceasta ideea candva, si nu stiu ce siguranta ofera, dar merita incercat?!
Am o mica problema, imi place sa motivez persoanele din jur, sa le ofer sperante, idei, chiar sustinere, dar nu ma pot motiva pe mine! Ciudat! Nu stiu sa aplic tactica de invaluire, si sa ma surprind! Vreau sa fac multe, dar nimic concret,inca!
Sper sa fiu la nivelul asteptarilor, sa am sustinerea voastra, si voi incerca sa ofer mai mult,mai bine, mai placut,chiar vast! Iar cand gresesc, pot fi si criticat, mi se pare normal! Ma gandesc ca eram pe punctul de a renunta la scris, iar acum o spun, mare greseala daca mergeam pana la capat, si de obicei chiar merg, dar numarul din titlul imi dovedeste contrariul, ma si ambitioneaza!
Va multumesc inca o data, si ne mai auzim!(990 un numar mai exact).

Pleased!

2009-10-30T23:08:00.003+02:00

Oare stim unde sa ne oprim cu pretentiile? Sa spunem intr-un final, sunt multumit,imi ajunge?! Raspunsul e nu! Unu la mana, pentru ca suntem oameni, si mereu vrem mai mult, si doi, daca te multumesti cu putin, atunci ce se intampla, cand stii ca poti mai mult?! Acel sentiment de autocomplacere in situatie. Cat mai sus, prin definitie ne e dat sa tindem, sa vizualizam oportunitatile, si sa tragem cu dintii de ele, pana mestecam totul, incat sa prinda gust! Aflati in situatii dezastruoase, privim in jur, in special la cunoscuti, am vrea sa imprumutam un strop din norocul, fericirea si zambetul lor. Dar nu se poate, fiecare isi asterne un drum, si suporta consecintele, bune sau rele! Situatiile se schimba, azi acolo, maine invers, dar din greul acela, mereu ne spunem, cand o sa fie bine, o sa apreciez totul! Dar de unde! Uitam...
Asa cum uitam si de suferinta, de fericire, de zilele cu soare, sau de norii negrii ce se inalta pe intinsul cerului! Si nu neaparat pentru ca vrem sa facem asta, ci ca un mijloc de protectie sporit!
Iar acum astern intrebarea, e normal?! De ce nu ne putem multumii cu ce avem, cu ce muncim, sa ne bucuram de sanatate,si fiecare clipa?! Un mic raspuns ar fi, ca ne-am limita, si am fi aspru judecati, chiar aratati cu degetul, critica e o modalitate de ambitionare, dar si de descumpanire! Si caut raspunsuri, chiar vreau sa stiu de ce nu ne multumim cu putinul din bagaj?!
Nu ne multumim sa mergem regulamentar, cand acul din bord poate urca la 200, si calcam pana la podea, din nevoia senzatiilor tari! Ar putea fi si asta un raspuns, dar nu-l recomand! Nu ne multumim cu un job bine platit, cand cel de langa ia mai mult,desi ne asigura existenta mai mult decat modest! Nu ne multumim cu persoana ce ne tine noaptea in brate la somn! Aici tentatiile sunt prea mari, dar deja de la primul semn de nemultumire, declinul iese la iveala! Pana si mancarea din farfurie nu ne mai surade, ca sa nu mai spun de orasul unde ne facem veacul! N lucruri, insumate devin un intreg, unul ce-si pune amprenta asupra sufletului nostru, si oftam impovarati, desi am avea la fel de multe lucruri din care sa zambim satisfacuti!
Un echilibru ar ajuta, dar o urma de indoiala mereu ne va rasare prin minte, si nu stim ce e bine sau rau, nu stim daca e suficient, sau am atins maximul, dar cand suntem pe minim, mereu traim o tragedie, unde disperarea e la ea acasa, dar mai simplu ar fi sa invatam, sa privim totul calmi, iar apoi sa alergam dupa iesire! Nu e asa usor, ar spune unii, cunosc, dar nu e nici chiar atat de greu, sa vezi ca totul porneste doar din mintea ta, inima,sau chiar din sufletul tau de gheata!
Grija zilei de maine, portofelul ce se goleste, frigiderul e gol, jobul nu mai exista, dragostea dispare, hainele se rup, curentul e oprit, sanatatea iti joaca feste, speranta nu se zareste, datoriile te preseaza, zambetul dispare, durerea se acutizeaza, iar tu te schimbi! Lent, dar o faci, devenind un om purtat prin viata! Apoi, soarele apare, norocul da peste tine, banii apar sub saltea, renunti la medicamente, ai nevoie de plimbari lungi, zambesti, privesti, respiri, cum totul se schimba! Intai te schimbi tu, apoi lucrurile din jur se schimba, ciudat nu?! Iti intoarce un favor soarta, dar ce intelegi prin asta?! Inveti? Sau vrei sa ramai repetent?!
Si mai e o situatie, cand totul te nemultumeste, cand oricine ar incerca sa-ti faca pe plac te lasa rece, cand nu mai gusti nimic, ci doar prin indiferenta si irascibilitate, stii sa dai un raspuns! Atunci esti prea pretentios, si nu te vezi pe tine, chiar aroganta, ori ai o mare problema, pe care tot eviti sa o rezolvi, si cu cat o amani, cu atat iti e mai usor sa treci peste, dar culmea, te minti singur!
Iar eu?! As vrea sa spun ca sunt multumit, si in anumite privinte sunt, dar culmea, pot mai mult, si in momentul de fata chiar vreau mai mult de la mine! Nu de la restul! Fara pretentii exagerate! Si incerc, incerc sa ma bucur de tot, sa scap de plictiseala, sa aduc ceva nou mereu, sa privesc mai pozitiv, sa respir aer curat, sa mananc sanatos, si sa simt mai bine! Si imi e greu sa fac multe, dar le fac, chiar daca nu pot face mereu ce-mi place, ma limitez, dar imediat ma autodepasesc, aratandu-mi de ce sunt in stare, si nu pentru altii, ca sa ies in fata,ci doar pentru mine,inca caut acea ambitie prosteasca, dar buna! Pana si unele randuri din text ma nemultumesc, ma deranjeaza ca nu ies asa cum vreau, dar asta nu inseamna sa ma dau batut, ci practica, sacrificiul, poate ma va ajuta sa spun, bravo, am putut! Dar pana atunci, merg spre mai mult!

Uimit,si nu de altii!

2009-10-29T00:44:00.003+02:00

Viata te pune in situatii neprevazute, uneori lucrurile nu depind de tine, alteori decizia sta in mainile tale! Nehotararea ramane, indiferent de solutie! Ai o urma pe suflet, o mica pata,ce nu-ti da pace, nu te lasa sa respiri regulat, dureri de cap, si ganduri necurate! Si daca...
Mai simplu ar fi sa decida altcineva pentru tine, tu doar sa accepti situatia, si sa te bucuri sau nu de ea, sa zambesti, sa multumesti, si mai apoi sa te lovesti de alte decizii! Dar pana cand?! Ne lovim de lucruri ce ne plac, le dorim, dar nu le putem avea! Apoi cand reusim intr-un final sa realizam ce ne-am propus, si gustam dulcele amarui, nu mai are farmec! Sau doar ne intrebam, e bun pentru noi?! Ma ajuta? Mai am nevoie de el? Sau e doar orgoliu prostesc!
Trist cand nu stii ce vrei! Cu toti am trecut, cel putin printr-o perioada de genul, daca nu cu sutele! Eu inca trec, in anumite privinte,treptat am realizat ce imi place, ce vreau, dar mai am de pus la punct detalii semnificative, ca totul sa functioneze, gen un ceas elvetian de precizie! Dar cand persoanele din jur nu stiu ce-si doresc, dar tu te aflii prin planurile lor?! Se lovesc de tine, vor sa interactioneze,dar nu stiu cat de bine le faci! Si nici nu mai conteaza.... pana la un punct te afecteaza,sau te afecta, dar cu timpul inveti, ca nu trebuie sa te rogi de nimeni, sa te placa asa cum esti, sau sa ai pretentii exagerate, cand inca nu-ti vezi varful nasului! Uneori refuzi elegant acele planuri, dar cand si tu iti doresti sa te aflii intre ele ce te faci?! Disperi? Stai nelinistit? Sau e doar o situatie de calm, de asteptare nociva, in care esti spectator, dar si actant! Incerci sa influentezi deciziile celuilalt? Sa ii redai gandurile tale, sau ce ai vrea sa faca, si sa-ti vezi doar de interesul tau?! Sau pur si simplu, discret, plasezi cheia, spre elucidarea micului mister?! De obicei, omul are tentatia de a se arunca direct in plasa, fara sa gandeasca, senzatia de a pierde ceva ce e al lui, e distructiva!Si nu accepta sa se recunoasca invins! Orgoliul stupid! Dar experientele din trecut, durerile, starile de zgomot, suferinta, te face mai puternic, incat si tu ramai uimit,de ce poti face! Pentru inceput, inveti sa spui NU! Wow ce usor a fost! 2? Rabdare, cu ea inveti sa ai tactica, sa nu mai pari disperat, sa nu mai existe un capat de lume, si nici sa devii indiferent, redai un aer, cat sa iti si pese, dar nici sa te doboare! 3? Te pui pe primul loc, si stii ce nu iti face bine,dar iti doresti acel ceva! Si analizezi, iar persoanele de langa ce inca sunt indecise, raman acolo,pline de incertitudine! Pe cand, tu stii ce vrei,dar nu mai e capat de tara! Stii ce poti, ce ai! Nu te mai schimbi pentru nimeni, calci pragul,si privesti si spre viitor! 4 Un nu stiu e suficient! Nu vrei sa tragi de acel cineva, si mi se pare normal, daca nu isi da seama de ce are, asta e, poate ii face bine, poate greseste, dar teama ii ramane in suflet! Nu va stii ce e corect?! Pana cand?! Pana cand realizeaza ce a pierdut,sau ce a castigat! Un loz plin de noroc, dar un noroc pe care ti-l faci singur!
Revenind la mine, sa asociez titlul, m-am uimit singur azi! Si sincer, sunt mandru! Nu stiu cum trebuia sa reactionez sau sa fac, dar m-am comportat atat de bine, incat m-a facut sa fiu mandru!Chiar matur in gandire, open mind! Si mi-a placut, desi nu depinde de mine! Si nici nu incerc sa schimb! Sunt spectator si actor, joc pe scena vietii, si imi place! Imi place complexul, si nu ma mai las doborat din nimicuri! As vrea sa explic in detaliu, dar nu pot, nu se cade, si nici nu as stii cum! E o trezire de moment,desi stii ca iti doresti acel ceva! Dar daca el nu te doreste?! Nu il atragi, sau are alte prioritati?! Vrea altceva,dar in acelasi timp te doreste nebun, si ii e frica de tine! Ii e frica de ce poti produce, o furtuna cu scantei, sau un cer senin,plin de siguranta! Si viata merge inainte, si eu vreau sa-mi fac ordine, sa scutur praful, sa arunc cd-urile din trecut, sa asez cursurile, sa-mi fac patul, si sa zambesc fara frica! E greu, dar macar incerc, si voi incerca mereu sa fac sa-mi fie bine! Pana cand? Mereu! Nu mai indur rautati, cand pot da replici dure! Nu mai merg cu jumatati de masura, cand pot avea totul! Nu mai fac multe,dar mai si gresesc, si o spun in gura mare, si poate, trebuie sa reactionez, dar chiar nu conteaza! Voi vedea, iar pana atunci, lustruiesc praful din suflet!

Natura umana

2009-10-27T15:24:00.002+02:00

Cum e gustul unei grefe amare?! Te strambi, iti lasa gura apa, dar tot o consumi pana la capat! Face bine! Vitamine, sanatate curata! Avem nevoie si de acru, amar, nu numai dulcegarii insirate! Dar dezgustul lasat de firea umana?!
Oameni cu totii, gresim, o luam de la capat, incercam sa ne facem un drum, ne chinuim singuri, alungam raul, gustam binele, si in final calcam in picioare totul, ca asa ne sta noua in comportament! Incepem lucruri, ne razgandim pe drum, o luam la fuga,fara sa privim in spate, din frica,sau doar din nevoia de nou! Plini de stari confuze, de neprevazut, si lacrimi, dezvoltam un comportament inadecvat pentru cei din jur, dar plin de protectie pentru noi! Suntem judecati, calcati in picioare, rabufnim, injuram, si trecem mai departe! Pentru ce?! Prea multa bataie de cap strica, prea multa speranta te face sa visezi, iar un plus de pesimism, naruie lumea din jurul tau!
Nu inteleg, sincer, cum toata aceasta nebunie ne face sa ne bucuram de succes! De ce unul trebuie sa iasa mereu in fata, sa strige in gura mare, ca e cel mai bun, sau uite ti-am facut-o, te-am dezamagit, asta si incercam, sau imi e frica de mai mult! Suntem inca la perioada de cunoastere, sete mare, si multa lume noua, iar lucrurile ce ne fac bine, si sunt bune, dar ne opresc pe carare, dispar, alungate de noi! M-am aflat in ambele situatii, am facut alegeri de care nu-s mandru, am produs durere,dar am si suferit, am invatat sa fiu egoist,si e al naibii de bine, cand stii ca vrei ceva, reusesti, iar apoi acel ceva iti da lumea peste cap,si-ti naruie totul! Trist! Da trist,dar sunt alegeri pe care le facem voit, ne asumam viitoarele intamplari ce vor urma, din simpla alegere!
Omul cand sufera, e in stare de multe, suporta multe, si dezvolta! Se descatuseaza, arunca masca de zi cu zi, si devine imun! Apoi incepe sa produca suferinta si el, un soi de razbunare, din prostie acuta! Satisfactii temporare ce dispar cat clipesti spre altceva ce iti doresti! Profunzime? Dorinta? Curiozitate?! Curaj?! Valori?
Nu exista, intr-o realitate cruda, le pierdem treptat, si chiar daca vrei sa reusesti prin metoda clasica,a omului bun, nu ai cum, si dezgustul apare! Mandrie?! Hai fugi de aici, orgoliu? cat oceanul de mare?! Dar nevoia ti-l ia , greu, mult prea greu, dar lucrurile marunte fac diferenta! Cat inca mai exista, le numeri pe degete usor usor, exersezi matematica din generala, pana si la supermarket exista computere! 5x5 = 10 nu?!
Natura umana dispera, urla pana raguseste, glasul piere, atunci cand nu obtine ce vrea! Iar acel ce vrea, daca nu depinde doar de el, ci terte persoane, totul se reduce a distruge treptat, sigur, acea persoana ce ii sta in cale, sau chiar daca ii place, nu ar recunoaste, nu ar dezvalui un adevar ce l-ar lasa vulnerabil, si calca...atat de apasat,incat urmele se vor vedea si azi! Ne amagim singuri, o mica concluzie, ne dorim cat mai multe, realizam prea putine, si traim in trecut, in acele clipe cand eram protejati, si spatiul era asa de confortabil, incat dormeai linistit, fara o grija a zilei de maine! Prezentul devine o activitate banala, plina de rutina, iar viitorul cat mai sumbru, devine neclar!

Fear in my smile

2009-10-25T12:50:00.003+02:00

Respir, invat, si invat! Privesc in ansamblu si zambesc,dar oarecum cu frica! Imi e frica! Nu de intuneric, si nici de serpi, sau alte animale degustatoare! Ci doar de mine....de persoana mea, de cei din jur! Nu vreau sa gresesc, dar nici nu vreau un plan, vreau sa renunt la indiferenta, dar cand o fac ma simt vulnerabil! Sa ramana oare un risc,ce merita asumat?!
Imi place ce gasesc in mine, ce vad in mine, redescopar o parte ce pierise in trecut,in suferinta, durere, si aceeasi indiferenta! Las de o parte scutul rece, dar repede imi readuc aminte de lectiile primite de la viata, si revin! Un joc continuu, azi asa,maine invers, si sincer dupa mult timp,nu stiu ce e bine! Ca-s multe in neregula, e partea a 2, cu mine, viitorul meu, cu a face ceva sa-mi placa, gen job, etc, dar daca am gasit "ceva" ce incepe sa-mi placa?!
Un aer nou, proaspat isi face loc, ma pune in dificultate, ma scoate din minti, cand nu iese cum vreau eu, ma intimideaza, si in acelasi timp ma sperie! In bine, sa specific,dar imi e bine! Uff...!
Pentru prima oara in viata mea, am fost intimidat,nu stiu sa o iau de bine?! Joc de cuvinte, priviri patrunzatoare, zambet ganditor, si teama in suflet!
Nu stiu ce sa spun, sa fac, ci doar traiesc fiecare clipa, trag aer in piept regulat, si ma port cat mai natural, cat mai Andu, invat sa fiu iar eu, sau mai bine spus,sa ma adaptez din mers, sa redescopar, sau sa descopar, sa ma las cunoscut,fara sa ma feresc,ci doar zambind! Dar nu e usor deloc, e chiar greu! Trecutul isi spune amprenta, chiar si greselile facute atunci, dar poate cu un scop, pentru ziua de azi, imi provoaca frica! Am facut un update softului din creier, suflet, mai organizat, mai lipsit de incertitudine, mai bun, parerea mea, dar sunt unele lucruri ce reapar, alea bune, vreau sa cred,si ce a fost si ce am considerat prost,si erau multe, chiar copilaroase, am apasat delete cu convingere!
Invat, o noua lectie, si totusi veche, imi doresc, sa fie bine! Las neprevazutul sa-si arunce tentaculele, sa ma gadile usor,incat sa zambesc si fara frica!

Haos

2009-10-22T20:48:00.003+03:00

Alegeri nebune, situatii extreme, durere si lacrimi, zambete si fericire, stari profunde, toate se produc la nivelul de perceptie al oamenilor! Vrem sa privim durere, asta primim, gandim pozitiv si deja schimbam radical momentul, si alergam neobositi dupa lucruri trecatoare! Realitatea e un haos uneori, o teorie ascunsa in inceputuri, atunci cand oamenii desluseau ideea de a vorbi, gandi, exprima stari!
Mereu punem intrebari! Ne pricepem la asta cel mai bine,dar cand trebuie sa oferim raspunsuri ne schimbam, balbaim vorbe, voce tremuranda, nu e usor sa dai din casa, nu e usor sa fii sigur pe tine, si plus, mereu exista frica de esec! Chiar daca o negi, ea ramane acolo ascunsa si la timpul oportun, iti bate la usa! Adevarul sau minciuna?! Redau raspunsuri! Corecte sau nu?! Bine pentru tine, rau pentru altii, chiar si invers, atunci realizezi partea cu cine suna la usa! De ce sa nu fim noi, asa cum suntem, de ce sa ne ascundem in fata mastilor numite chipuri abatute, cand putem sa o luam cu inceputul, si asta a fi corecti fata de noi, apoi usor fata de restul! Ne complicam singuri, stiu, mereu o facem, dar gustul e mai suav, mirosul succesului te poarta pe valuri in larg, plutesti, calci, fara sa dai din maini, si fara riscul de a ramane fara aer,scufundat in marea spatioasa! O mica aluzie....
Vrem totul sa iasa dupa noi, succes dupa succes, situatii convenabile, si atunci unde ar mai fi farmecul unui castig?! Obisnuiti cu ele, ne plictisim, apare acea stare lipsita de chef, deci nici asa nu e bine?! Ciudat?! Asa spuneam si eu! Facem planuri, si cautam in ele dorinta ascunsa din suflet, buf, c doare contactul cu trezitul la realitate, hai sa nu mai visam, chiar daca ne zbatem, reusim sau nu, dar de ce atat consum de nervi?! Si nici nu se regenereaza neuronii!
Haos se voteaza?! Trafic infernal, galagie aspra, imagini aleatorii, muzica buna, povesti nescrise, unele se scriu exact in acest moment,idei si jocuri stupide, chiar stari confuze din suflet, ce ne fac viata un chin, mici indecizii,ce se dezvolta cu fiecare tic si tac, pana cand ne saturam si acceptam totul asa cum vine! Shi nu cum vine dupa noi, ci din jocul de interactiuni universale, inglobate in viata de zi cu zi, noi ne aflam fix in mijloc, un strop de acolo,putin si de dincolo, culegem roadele, sau uneori ele ne culeg pe noi,de pe carari pierdute in noapte!
Si simti nevoia de liniste in tot acest peisaj, sa pui in echilibru, sa vezi ce-ti place, ce face diferenta, ce conteaza, si cand nu gasesti ceea ce vrei, se complica, si pierzi incredere, pierzi luciditate, si doar pahare goale pe mese intinse! Dar nu e asa, pana si acele clipe dureroase, sunt lucide! Te cunosti pe tine, testezi limitele, chiar daca spui ca nu ai,te uimesti, si ridici privirea, mergand mai departe, mereu exista o solutie, doar sa vrei sa-i faci cu mana, sa o apuci de picior, si sa-i rezolvi misterul! Caramida cu caramida, pornesti de jos, azi una,maine alta, pana cand zidesti in jur un mic zid,impenetrabil, iar tot ce pana ieri te afecta, azi au devenit doar simple furnicaturi in talpa, te fac sa razi, si scarpini apasat!
Oferim lucruri, sau primim, un lucru aleatoriu in univers, nu stim momentul, dar impactul e altul, modificand pana si cele mai mici clipe, invatam, gresim, si profitam, cu zambetul pe buze vrem! Eu azi vreau un kinder,e un inceput!Voi?

.........

2009-10-18T21:38:00.002+03:00

Punct si de la capat?! Un punct pe cer?! Un punct albastru pe foaia alba? Un punct rosu pe omatul rece? Un punct....ai prins ideea, multe puncte adunate, redau diferite forme si culori! De ce un punct?! Mi-am aruncat ochii, plictisit de vremea de afara, pe articolele vechi,le pot spune asa?! Sau starilor din trecut? revenind, am gasit o multime de puncte, printre cuvintele alese din titlu, printre randurile salbatice pline de emotie, sa nu mai vorbesc dupa fiecare propozitie, fraza, ca semn de punctuatie!
Ne lovim de puncte zilnic, la fiecare pas, in orice moment, dar preferam intregul, notiunea aceea plina de continut, de forma, o linie cate puncte are?! Cate vrem nu?! Din linii construim case, cladim drumuri, chiar si vise, le intersectam si la rascruce apar dilemele! Un semn de intrebare cu un mic punct in coada? Ups!
Insiruire de puncte lasa loc de interpretare, sau defineste un mister, dar eu am abuzat la extrem de ele,si incerc sa inteleg de ce! Primele fragmente redate aveau foarte multe puncte printre randuri, eram la inceput, nu stiam ce inseamna sa scrii, nu stiam de ce sunt in stare, nu ca acum as stii foarte bine,dar am pornit pe un drum, si se fac aproape 2 ani! E o mare diferenta, erau pline de sentimente emotie, dar si foarte multe lacune, acum recitindu-le nu-mi plac! Sunt eu prea aspru cu mine,dar asa e! Cu timpul le-am eliminat,un gest reflex probabil! Si nu stiu cati au observat, dar in titluri punctele predomina! Releva oare sentimentul de goliciune? Sau nu, nu imi gasesc cuvintele la ora asta, loc de interpretare, sau doar puncte simple! Un cod morse pe care nici eu nu-l inteleg! Azi m-am hotarat sa nu-l mai accept asa, ci sa elucidez misterul! Rascolind prin ganduri, pauza, umbland prin suflet la fel, iar prin blog, am observat cum se raresc punctele, mai ales in ultima luna, in ultimul timp,si unele articole chiar imi plac, am ajuns sa fiu eu multumit, spre mirarea mea, sa le citesc in noapte, si sa ma intreb,daca eu am scris? Pot eu oare asa?! Uite....ca s-a putut, nu-s nici scriitor, nici poet, sunt doar eu! Astern cuvinte in noapte, scrijelesc prin realitate, si redau subiectiv,uneori si obiectiv, ce vad! Intr-o continua schimbare, perceptia se joaca, de la copilul cretin si lipsit de idei, la omul de azi, matur si calit!

Ieri/Azi

2009-10-16T20:02:00.002+03:00

Recitind texte prafuite din trecut, aruncand o privire spre omul de Ieri, dintr-un timp uitat, raman degustat! Poate sunt prea dur, sau doar realizez ce prost am fost, chiar orb! Nu regret momentele,dar aveam nevoie de o caramida sa ma trezeasca la realitate! Nu ca nu as fi avut picioarele pe pamant, dar era nevoia de o schimbare, una ce s-a produs treptat, cizelat cu fiecare zi ce se scurgea, si m-a facut ceea ce sunt Azi!
Un copil ieri, un adult azi! O trecere ce multi o evita, o amana, dar e inevitabila! Acea inocenta infantila se naruie, realitatea te face sa vezi lucrurile altfel, mai clar, mai la obiect, si transformi figura aceea dragalasa, intr-una posaca si lovita de griji! Apar si grijile azi, candva nici nu stiam cum se definesc! Lumea de poveste, de basm, se schimba in blocuri gri, piete aglomerate, probleme si dileme existentiale!
Si tot acest drum, a fost cat se poate de anevoios, noroi, ploaie,frig, durere, lacrimi, frica , nou , rutina, dragoste, tristete, complacere , simpatie, fericire, stari ce se anuleaza reciproc, ieri jos, azi pe culmi inalte, si al naibii de greu! Nimic nu e usor, dar aveam nevoie de unele lucruri! Chiar si de durere! De ce?! Azi poti da in mine pana nu mai poti, la figurat vorbind, ca ma lasa rece! Ieri ma consumam! Imi pasa prea mult, desi nu merita, azi nu-mi pasa chiar daca merita! Indiferenta cruda, plus un egoism rebel, solutie de reusita! Si da, dispar in anumite situatii, cand stiu ce vreau, si am ce-mi place, ma deschid usor, rasar si zambesc, mai arunc si priviri urate,sa fie dificil si pentru mine!
M-am lovit de cateva secvente a unui film bun, si revedeam gesturi disperate, stupide, chiar cretine! Nu stiu de ce barbatii fac lucruri de genul, din duritatea notorie pe care o afiseaza in public, omul slab din spatele cortinei! Sa va explic...toate trec! In timp! Rabdare si vointa! Iar raul se transforma in bine, oricat de cliseu ar suna! Pe moment disperi, dar in jur totul se dezvolta cu repeziciune, si ajungi pe plus cu increderea in tine, iar de acolo un pas pana la vindecare! Pete raman, urme adanci, dar uiti de ele, si rar, amintiri circula prin minte, si vezi omul de atunci, si ramai mut! Eu?! Eu puteam sa fac asa ceva?! Cum am putut?! Chiar merita?! De ce am reactionat asa?! Pentru ca asa ai vrut.....remember?! Asa ai simtit?! E suficient! Dar azi?! Ai mai face la fel?! Si raspund clar nu?! Pana cand?! Pana data viitoare?! Dar ceva e schimbat! Tu! Reactionezi altfel, privesti altfel, iti doresti altceva! E bine, e rau, dar nu mai conteaza, tu incepi sa devii multumit, sa-ti placa de tine, refuzi, spui nu rastit si sigur!
Diferente?! Multe! Noutati putine! Ieri eram mai prost, azi un strop mai bun, maine nu stiu cum, dar greselile se repara, inveti si le consumi, nu sunt un delicioase, dar sunt necesare,incat vei continua sa faci greseli, sa ai o judecata intunecata uneori, dar conteaza sa vrei sa schimbi totul! Sa iti asterni capul pe perna, si sa zambesti multumit! Nu totul se rezuma la tine, dar ca sa vrei totul, trebuie sa aflii ce vrei, si acel ce vrei, se schimba de la un minut la altul, azi iti e pofta de clatite, maine de ciocolata, dar tu deja format, urcat pe o treapta suficient de mare, ajungi sa ramai la fel,sa nu te mai uimeasca totul, si sa zambesti si cand nu iti e bine! Iar eu Azi zambesc din nenumarate motive....

Song of nature

2009-10-15T18:01:00.003+03:00

Urlet nebun, dorinta ascunsa, ritm alert, si sunete rebele! Vantul rasuna suspicios, frunzele fosnesc spre deliciul spectatorilor necuvantatori, o pasare isi exerseaza replicile dintr-un copac batran si palid, un caine latra in departare, fad si ragusit, scartait de frane impanzasesc soseaua curbata, si linistea dispare in rasarit! Neatza soare! Zambeste si priveste calm zgomotele impunatoare, indolent nu misca o raza spre pamantul negru, si frigul zambeste semet, face cu ochiul, si abia astepta ocazia de a-si face de cap! Nu se vede, dar se simte, la fel si cu muzica mediului, se aude, si e pretutindeni!
Timp sa-ti faci, sa renunti pentru o clipa la tot ce faci, sa pui pause, sau sa te misti lent, sa inchizi ochii, si sa plutesti lent, pe aripi calde si melodioase! Si le pierzi imediat ce gandurile iti rasar prin minte,nu-ti dau pace, te lovesc si revii la prezent! Incerci iar, dar degeaba, nu mai auzi nimic! Doar lovituri crunte, ce rasuna stupid! Magie sau nu?! Realitate sau doar amintiri ponosite?
Valuri irosite la mal aduc singuratate, nisipul ce suiera prin aer, doar drumuri abatute, iar vantul e un mijlocul de transport in comun,ce nu taxeaza! Si totusi linistea e la ea acasa! Privind in zare, alunecand pe culori, pornesti intr-o simfonie, vise goale, se aseaza cap la cap, si dau sens unei imagini incadrate prin viata, sunete perfide, uneori chiar dulci, dau nuanta, dar si risipesc urmele imaginatiei bogate!
Si scuze....nu am chef de mai mult!

Lucruri simple

2009-10-11T00:37:00.002+03:00

E simplu sa respiri, lasi aerul sa patrunda in plamani, il simti asa rece uneori,dar iti face atat de bine! De la aer,pana la apa, lucruri esentiale vietii, mai parcurgem multi pasi, si ne lovim de tot feluri de materiale, pe care nu le observam!
E simplu sa spui nu, sa refuzi tot ce se afla in jur , pe motive stupide, unul ar fi, nu te multumeste, vrei altceva! Mereu vrem mai mult,si putinul din jur ne doboara, si simtim cum ne blocam intr-o stare de rutina, dar pasul pentru mai mult lipseste! Nu din lipsa de vointa, nu din amintiri crunte, ci doar tu te impiedici singur! Privesti in urma, si acuzi, dai vina pe cei din jur, dar vinovatul esti tu! Urasti lumea , locurile dragi, si te simti singur, dar e mai usor sa dai vina pe altii sau altceva,decat sa recunosti greseala! Dar poate acel mai mult, e chiar cat poti tu! Poate e potrivit pentru tine, si nu trebuie sa te dezamageasca ci,doar sa te bucure! Sa te faca sa zambesti in fiecare clipa, sa savurezi lucrurile simple printre care te aflii, si la final, sa te multumeasca totul! Dar e asa greu, ne e asa de frica de tot ce tinde sa ne strice mediul, si linistea, incat ne protejam mai ceva ca durex-ul, si zambetul paleste sub lumina fada a zilei de maine!
Pentru unele lucruri simple e nevoie de sacrificii, de la a renunta la un ultim leu, pana a renunta la tine in dragoste, si atunci cand pierzi acel ceva, pentru care tu erai in stare sa faci tot, incepi sa te urasti, chiar sa le urasti pe ele, ele sexul feminin, si sa te schimbi intr-un misogin convins,sa vezi lumea altfel, chiar egoist! Daca fiecare ar fi doar pentru el, ce s-ar alege de noi?! Faci gesturi, dar nu trebuie sa le si regreti! Cauti scuze, dar mai bine gasesti direct vinovatul! Tu!
Orice urma a ta, orice vorba , poate schimba un drum, si te aseaza pe altul, te pune in contact cu alti oameni, pe unii ii cunosti, pe altii doar ii atingi si le suflii praf magic, le poti da, sau lua speranta, supara sau sa-i faci fericiti, salva chiar din momente critice, si incepi sa te gandesti pe tine cine te ajuta?! De unde atat altruism, chiar se merita oare in aceasta realitate cruda?! Te-ai gandit ca esti ajutat chiar in momentul de fata?! Doamna de la piata iti zambeste, si o faci si u imediat dupa, nu vrei sa fii nepoliticos, unul planteaza o floare, a carui miros iti improspateaza casa, altul gateste si iti satisface stomacul intr-un restaurant, si sunt doar exemple simple, minuscule,ce nu se observa cu ochiul liber, poate nici cu ochelari, ci doar in minte! Poate chiar aceste randuri te fac sa vezi altfel, sa gandesti un strop mai calm, sa zambesti, sau doar sa te lase rece! De tine depinde, dar sunt lucruri simple!
Te ploua, vantul suspina catre tine, freza se prapadeste, sacoul se lipeste de corp, dar continui sa mergi, nu te abati de la drum, vrei cu orice pret sa ajungi la destinatie! E greu sa te bucuri de tot ce-ti sare in cale, e usor sa treci peste momente fermecate, doar inchizand ochii,sau privind in alta parte, si nu are rost sa te chinui singur o viata intreaga, cautand raspunsuri la ce nu ai! Ar fi mai simplu sa te bucuri de ce ai!

Miez de toamna

2009-10-09T17:47:00.003+03:00

Parfumul de toamna il simti, te cuprinde, si te binedispune, uneori chiar moleseste, sau te doboara in astenie! Daca iti indrepti privirea, si cauti exact ce vrei, gasesti farmecul! E liniste, soarele zace pe cer, culmea si luna o face, e inca dimineata, fior rece cuprinde trupul dezbracat ca de vara, vantul gadila, se aude intr-o simfonie simpatica, inchizi ochii, si te lasi purtat pe notele muzicale, traiesti si iti place cum o faci! Frunzele se aseaza intr-un covor pufos, zgomotos la o calcare apasata, cald in bataia gingasa a soarelui. Marea singuratica e rasfatata din loc in loc, de turisti intarziati, valurile descanta, marsaluiesc spre desfiintare, la lovirea nisipului fin, iar imaginea asternuta, e gata pentru o poza la minut,de pus in rama! Multi adora marea, magia ei atrage oameni si oameni, ii cuprinde sub mantia ei, si hipnotizeaza, incat an de an, acestia vor revenii sa-si arunce picioarele obosite, in apa rece si "neagra"!

Aleile par ratacite intr-un oras gol, niciun pas de om, niciun caine olog, doar toamna!

Seara se lasa, cu ea vine si tristetea, plictiseala, oboseala de peste zi, si durerea unei rutine banale! Agale, cu motorul razand, te plimbi in cautarea unui loc antrenant, cald, cu ciocolata calda, si muzica buna, dar ai incercat tot, si nimic nu te mai captiveaza!

O noua zi, patura te cuprinde, soarele bate in geam, perna miroase a somn, si cheful de a renunta la pijamale dispare, te simti protejat, si nu vrei sa spui pas ocaziilor ce probabil peste ani, nu vor mai fi! Continui sa fumezi acel moment, sa inspiri aerul nou, ce isi face loc pe langa fereastra slab deschisa! Un mic dejun in pat, un serial cu haz,kinder topit si bun, ceasul iti reaminteste ca e tarziu, dar tot nu ai chef!

Doua stari diferite de a consuma toamna, prima plina de farmec si de mediul din jur, iar a 2 de complacere in situatii de a nu face nimic! Sunt stari ce te invaluie, te urca, ca mai apoi sa te coboare in realitate, sa realizezi diferenta! Sa iti dai seama unde te aflii, ce ai si pe cine poti conta, sa stii ce vrei, dar sa ignori orice tentativa de lupta! Prima iti ofera speranta, iti umple sufletul de parfumul strugurilor copti, ce zac in butoi, greu e culesul, dulce-i vinul! Un efort pentru un produs finit ce tine de cald in iarna geroasa! La fel si in viata, cu mult efort, obtii tot ce-ti doresti, iar cand nu ai ce-ti doresti, recurgi la a 2 varianta, si stai, asteptand, cand culmea, ar trebuii sa faci exact opusul!

Pana atunci, zilele se scurg, iar toamna e cu atat mai aproape de finish, cu cat noi suntem cu atat mai departe de ce vrem!

State of mind...

2009-10-04T18:09:00.004+03:00

Ai ceva in suflet,nu-ti da pace, te macina, sfarma orice urma din tine, te schimba, si ramai un trecator la tot ce misca in jur, te abati de la drumul tau, si nu stii ce sa mai faci, unde sa te intrepti?! Ce e acest sentiment zguduitor?! Un strop de DURERE....se manifesta diferit, unii arunca lacrimi, ce uda pamantul, altii zac in ei, se inchid, sau chiar urla,pana ragusesc! Si vrei sa-ti demonstrezi ca esti tare, ca nimic nu te poate afecta, devii indiferent, si mergi inainte, incercand sa uiti, sa elimini acea durere muta, dar nu faci altceva decat sa te minti singur, sa zaci intr-un rau plin de pietre ce continua sa te loveasca, in drumul lor spre albie! Faci vanatai,dar dai din maini, si incerci sa razbati, si o faci, dar ceva acolo ramane la fel, nu se vindeca, doar se uita, si asteapta un mic semn pentru a iesii la aer, sa-si incarce bateriile, apoi este ignorata iar!
Iti vine sa faci orice, dar cheful dispare, te schimbi, uiti ca exista o lume in jurul tau! De la nivelul tau, totul pare inchis, gri, posac, refuzi orice ajutor din exterior, si urla in tine de disperare sufletul! Rautate, chiar si masochism, pornesti pe drumul ce continua pasii pentru un tratament reusit! Asa aduci MANIA! O poti utiliza in liniste,sau aruncand lucruri, o farfurie sparta face bine, o piatra in apa si mai bine, si incepi sa te descarci, usor, e nevoie de timp, cat?! pana cand vei spune tu stop si treci la urmatorul capitol!
Vrei sa iesi in lume, sa cunosti sa reintrii in joc, dar totul s-a miscat cat ai fost plecat cu privirea spre trecut, lumea e intr-o continua miscare,nu sta locului, ca un roi de furnici ce-si pregatesc culcusul pentru iarna! Ai ochii largi deschisi, esti constient si matur, si cauti scuze, unele chiar cretine si simpatice, incat si pe tine te fac sa razi, te compatimesti, te plangi, si te uiti in oglinda! Esti la fel, continutul s-a copt,dar inca nu e pregatit de a fi gustat! Are nevoie sa treaca de FRICA! Sentimentul ce te cuprinde si te nelinisteste, iti face viata grea! Iti e teama sa te urci in masinute? Sa sari in piscina de la 2 metri! Sa alergi pana nu mai poti! Sa nu fii sanatos! Dar cel mai mult, iti e teama de tine, de suferinta! Te-ai saturat de ea! Si nu vrei sa mai prinzi iar mirosul dulce amar, desi te protejezi, uneori chiar prea mult, dar timpul te face sa SPERI!
Incepi sa modifici lucrurile, sa-ti faci un drum, sa continu sa mergi pe el, chiar daca nu e asa cum vrei, si iti doresti ceva nou, incerci sa-l prinzi de coada, sa te zbati pentru el, apoi pentru tine, sa apara o scanteie in ochii tai, si deja cerul prinde alta culoare, ploaia te racoreste si nu te mai uda, mirosul anotimpului cenusiu iti rapeste un zambet, din monocromul de ieri, devii curcubeul de azi!
Pretentios si crud, cauti ce e mai bun, incerci sa culegi florile frumos mirositoare, vrei potrivire, lucruri pentru care merita sa te zbati, si acestea intarzie, te invata sa ai rabdare, desi pe moment vezi doar TRISTETE! Incepi sa te plafonezi iar, sa culegi laurii insuccesului, si uiti ce iti doreai! Dar e trecator, te molipsesti cu FERICIRE! Mirosul sarbatorilor, familia ce iti e alaturi, sansele ce ti se ivesc, profiti de toate, zambesti, razi, te bucuri, ca un copilas ce si-a gasit jucaria, sau si-a primit cadourile de la Mosul cel ager! Nimic nu e mai placut decat acest sentiment de implinire, de farmec, si vraja asternuta peste noapte! Condimente: neprevazut, viata, oameni noi, intamplari, riscuri, si TU!
Ai pornit cu Durerea, te-ai lasat razuit de Manie, ai facut un update pentru Frica, apoi Speranta te-a bagat in priza, Tristetea te-a molipsit,dar Fericirea te-a facut OM! Stari de spirit a unul suflet purtat prin viata, ele te ridica, te coboara, si cand ajungi in varf, trebuie sa te satisfaca momentul, vei calca gresit in timp, apoi iar si iar culegi fericire! Suntem oameni si disperam,cand ceva nu merge, cand nu e la locul lui, ne-a scos din mediul nostru cald si calm,dar toate au un rost, depinde cum vrei sa privesti! Si chiar daca ceva se termina, si inca ti-l doresti, si vei simtii tot ce e mai sus, afla ca altceva incepe! O poveste ce se scrie singura iar si iar......!

Can i ask u out?!

2009-10-04T11:37:00.003+03:00

Teama de un refuz te pune in situatia de a elimina aceasta intrebare din vocabular! Un prim pas ce va schimba totul, o prima vorba, sau un simplu gest, te da peste cap, apare frica de respingere, si preferi sa stai in banca ta,e mai sigur! Dar tot singur ramai! Si chiar de e reciproc, si fata de dupa colt, iti arunca priviri patrunzatoare, si mesajul il alungi in timiditate! Macar ai gasit o scuza! Una buna! Dar ea de ce nu poate lua initiativa?! De ce?! Asa sunt fetele, comode, sensibile, il asteapta pe print, pe un cal mare si alb, sa le cucereasca inca de la prima privire, si cu cat se lasa mai greu, cu atat fac mai dulce jocul, sau gustul victoriei! Poate pentru ele, pe baieti ii cam lasa rece, daca nu si indiferenti, acest joc de care-i mai bun, care reuseste sa iasa in fata, fara sa piarda din orgoliu! Acum depinde si de oamenii implicati! Sa nu generalizez!
Tehnologia in dezvoltare duce la pierderea unor moravuri, sau obiceiuri, si usor usor, farmecul dispare, cu un simplu sms, scoti pe cineva la cafea, cu un mesaj p hi5 poti avea id-ul unei persoane, si deja inceri sa o cunosti, dar unde-s biletelele din trecut?! Scrisorile si acordul parintilor?!
O fata sta la masa de langa, priviri se incruciseaza, altul se holbeaza chiar, nu vreau sa generalizez, dar de obicei e baiatul, studiaza in detaliu chipul, gesturi, si realizeaza ca ii place! Pana cand se inverseaza rolurile, si se creeaza acea stare tensionata, unde fiecare asteapta altceva, in afara de o privire! Dar,sucurile din pahar se golesc, poate chiar si cafeaua amaruie, nota vine, ochii inca zboara, si atitudine pauza! Se tot asteapta, dar cu cat amani, cu atat ocazia dispare in trecut, si te dai cu capul de pereti, ai ratat sansa! Si ea gandeste la fel, dar daca iti lasa un numar de telefon, crezi ca-i usoara, daca te saluta, dispare misterul, si se strica un 2 poate potrivit, sau o atractie de moment!
Subtilitatea e un joc abil,fara rezultate uneori, se fac ca ploua,sau chiar nu inteleg, si-ti piere cheful de a mai invita, nu trebuie dat totul din casa, inca de la prima mutare, doar nu vrei sah mat, si out!Apropouri indiscrete, motanul alearga pisica, prinde soarecele si-l face cadou, ce e refuzat mai apoi, motanul canta si-s face de cap, si geamul ii e inchis in fata, ofera o cana de lapte cald, dar laptele e primit, el lasat la usa, si drumul e dur, plin de neprevazut, de situatii spectaculoase! Si tot nu inteleg de ce ne chinuim unii pe altii, de ce alegem complexul, poate din plictiseala, sau vrem mereu altceva pentru noi, dar uneori avem nevoie de cineva,indiferent cat de puternici si singuri suntem!
Nu stiu daca exista un anumit tipar de a invita pe cineva in orash, si nu doar de dragul unei amicitii, nu exista fraza perfecta, ci doar, un simplu buna, poate schimba radical o situatie, si riscul asumat are un gust mai dulce, mai usor de mestecat! In cel mai rau caz, un refuz categoric iti spune exact unde te aflii! Fara sperante, fara regrete, macar am incercat, am vazut daca se merita sau nu! So....can i ask u out?!

Povestea din spate...

2009-09-30T00:17:00.005+03:00

Imortalizam momente, le pastram pe cd-uri, poze, sau stick-uri, si privim cu drag in urma, prin ele revedem amintiri dragi, sau persoane ce azi sunt sau nu langa noi, radem de fetele noastre, sau ne plangem de privirea aruncata! O poza poate transmite multe, de la sentimente, pana la lacrimi si durere, de la un zambet dulce ,la o ura imensa, sau doar locuri, spatii, cladiri, peisaje, evenimente, masini, bla bla....etc! Unii sunt maniaci si fac poze la tot ce prind, in general asiaticii, mereu cand ii vezi, au un aparat de gat! Chiar sunt funny....

Uneori vrem sa privim doar imaginea, dar nu si mesajul, next, next, next, sarim detaliile incadrate in 5 x 5 , si cautam doar ce vrem sa vedem! Ne ingustam mintea, e mai simplu! Dar fiecare poza ascunde o poveste, vacanta de la mare, fulgii de nea din iarna geroasa, cadoul de la X si Y, neamurile vesele, un buchet de flori, un moment magic, pe care vrem sa-l intiparim bine undeva, sa ramanem cu el, in timp, totul se uita, revin clipe cam fade ce-i drept, dar sunt doar urme....

Intrebare?! Studiu de caz, sau nu stiu cum sa-i spun! Ce se ascunde aici?!

Daca vreau...POT!

2009-09-29T01:02:00.002+03:00

Cultiv ganduri in noapte, astern nostalgie, si poate chiar pareri de rau, anii trec, devine trist cand te uiti in spate, si vezi! Vezi tot, dintr-o perspectiva diferita, a unui spectator la propria viata! Ma atarn cu disperare de copilarie, de putinul ramas in mine, de ce cu cat crestem uitam sa fim copii?! De ce pierdem acel farmec si acea inocenta!? Toate la timpul lor, dar eu vreau sa pastrez tot,suna egoist,dar vreau sa stiu sa ma bucur de cadourile de Craciun, de prima ninsoare, de primul ghiocel oferit cadou unei persoane care merita, de kinderul bueno din traista, de baia cu multa spuma, si de viata lipsita de griji! Si nu e posibil sa le am pe toate!
Am terminat clasa a 8-a, a fost o gluma, era normal, am ajuns sa termin si liceu, si deja vroiam altceva, ma saturasem de scoala,a urmat facultatea, 5 ani au fugit de mama focului, au pierit in amintiri, si uite acum stau in fata realitatii crude, singur, si in picioare, privind in jur! Si nu stiu ce sa apuc, ca sa incep un nou drum! Unul placut si cald, unul nelipsit de probleme, dar plin de speranta! Si spun, imi e teama, si nu o teama in sine, ci probabil nu vreau sa dau gres, stiu ca anii nu se intorc, si tot aman aceasta decizia de a lasa copilaria in urma, si continui sa ma distrez, sa zac in pat si sa privesc seriale in pijamale, sa mananc pe tava, sa fiu servit la pat, si sa ma prostesc, sa pun fata de copil cand vreau, si sa ma bucur de lucruri marunte! O voi face si dupa, dar piere din farmec!
E doar un nou inceput, cu totii ajungem sa facem asta, dar de ce e asa greu?! E doar un mic pas spre nou, spre o lupta plina de vitejii si dureri de cap, in care trebuie sa inveti alte lucruri, chiar sa calci in picioare fiinte pentru a fi lipsit de grija maine, si e si trist! Am invatat, am trudit sa ajung aici, si uneori nu-mi place ceea ce am ajuns sa fac,sau voi face, si e al naibii de dureros, sa stii ca poate neavand solutii, esti nevoit sa faci lucrul acela, si stiu, de mine depinde totul, dar sunt prea mic, ca sa schimb sistemul din mers, iar sa dau timpul inapoi,nici vorba, si sper! Imi e suficient,am incredere in mine, si atat! Ambitie cat cuprinde, dar lipseste motivatia, poate din cauza lipsei de placere in ceea ce fac, si vreau multe, pot multe, imi tot spun, si imi repet, poate intr-un final reusesc sa imi tiparesc bine in minte, hai ca poti!

Criza...somaj?!

2009-09-28T13:48:00.002+03:00

Revin in spatiul realitatii crude, a trecut ceva vreme, am si uitat cand am criticat ultima oara "mediul inconjurator". Si pentru prima oara, culmea, ma leg de sistem, de oamenii mari ce fac legea prin tara asta, rar ma uit la Tv,mai ales la emisiuni cu tenta politica! Dar fac si exceptii,din lipsa acuta de somn, si jucandu-ma cu butoanele de pe telecomanda, am gasit si ceva pe gustul meu, ceva sa ma faca sa ascult, si sa incerc sa privesc mai mult in esenta, decat o stare de nu-mi pasa,nu ma afecteaza, nu am de ce sa-mi bat capul prea mult! Si...ma afecteaza,nu foarte acut inca,dar curand voi intra in panica, si imi indreapta drumul spre ceva ce nu vreau, ce am incercat sa tot evit,dar criza asta economica, bine valul ei, ce s-a asternut peste noi, ne face viata mai dificila! Criza oare?! Oamenii tot fac cuparaturi cu cosuri pline la car4, cluburile sunt pline, de baruri nu mai vorbesc, magazinele de haine, inca fac vanzari, desi cateva au dat faliment,dar din prisma preturilor oferite catre public, bancile inca dau credite, nu oricui cu buletinul, dar dau, si tot te suna sa-ti reaminteasca vezi ca ai de platit, nu normal,de reducerea cheltuielilor,inseamna si reducerea telefoanelor in van! Vremuri de criza= reducere cheltuieli! Romanii, maresc cheltuielile,doar au aparut reduceri! Si ce ma loveste direct, ca tanar absolvent de studii superioare, este jobul! Inainte gaseai foi intregi risipite cu angajari prin ziare, acum...pauza! Pe net, in afara de video-chat,agent vanzari cu comision, sau taximetrist in Anglia, nu mai gasesti nimic pe plac, nimic de unde sa alegi, ci doar alternative, pe care nevoit, le accepti!
Targ de joburi pentru absolventi,saptamana trecuta peste tot in tara, aglomeratie, studentime, si fix 160 de locuri pentru cei cu studii! Nu, ca numarul lor ar fi de vreo 20000,daca nu mai mult! Trist! Si degeaba critic, oricum nu pot schimba nimic,nici eu,nici tu, nici noi toti la un loc, vrem cu totii afara,dar nici acolo viata nu e roz, si usoara! Dupa ce au stat la coada, si au stat ceva, au ajuns sa gaseasca joburi necalificate, si iti pui intrebarea,mai merita oare sa termini o facultate?! Sa-ti toci nervii, si zilele invatand?!
2 situatii: Mergi la angajator....nu ai experienta! De ce?! Ai facut scoala?! A 2-a faci un pas cu experienta, dar nu ai studii?! Concluzia?! Ce facem?! Chiar daca ne mintim singuri, si muncim in timpul facultati, tot nu le faci pe amandoua cum trebuie, dai de gustul banului, pierzi notiunea de facultate!
Si urmeaza domeniul, relatii,pile si bani! Totul se manevreaza din aceasta privinta, orice post bun, sau de specialitate, e filtrat prin exemplul de mai sus, si cine-l primeste?! Omul calificat, cu ani in spate, sau proaspat absolvent?! Sau omul ce le are pe toate 3 de mai sus, si sincer,nici capul nu-l ajuta,dar mamica si taticu, au grija de el, si il imping de la spate, si chiar daca da gres, si nu e apt, in timp se formeaza, prinde si fura meserie, pana cand intepeneste acolo, asta daca nu promoveaza!
Somajul in Romania a atins cote...bla bla! Parca ar conta?! A stat sa numere cineva toata populatia neactiva?! Cifre pentru a face audienta, pentru a crea panica, si pentru stire! Atat, nimic mai mult! Si ne loveste in plin, si uite asa te pune pe ganduri cu ce vrei sa faci mai departe, ai terminat facultatea cu sperante, vrei sa schimbi, sa faci, si sa ajungi cineva, dar realitatea nu-ti ofera oportunitati, ci te impinge spre un pas inapoi,si uite cum ambitia se duce dracului, si ramai doar cu gandurile tale, fara bani in buzunar, si neindependent!